Conferința de la Glasgow este „ultima speranță” – asta spun și prințul Charles, și trimisul special al administrației Biden pentru schimbările climatice, fostul secretar de stat John Kerry. ”Omenirea este condusa cu 5-1 la pauză”, a spus premierul britanic Boris Johnson. Arhiepiscopul de Canterbury este și mai dur; el spune că oamenii vor blestema actuala generație de politicieni mai ceva decât au făcut-o cu cei care au încercat să-l împăciuiască pe Hitler, pentru că permit ”un genocid la o scară infinit mai mare”.
The New York Times scrie că, ”dacă vom continua în acest fel, la finalul acestui secol va fi prea cald pentru a ieși din case în perioadele călduroase din Orientul Mijlociu și Asia de Sud”.
Greta Thunberg este și mai speriată și a vorbit despre cum liderii actuali ai lumii i-au ”trădat” pe copii și pe tineri cu promisiunile lor false. Este vorba despre promisiunile că vor aplica ceea ce presa și Greta Thunberg cred că este singura soluție pentru salvarea omenirii: reducerea emisiilor de carbon lume, într-un ritm atât de accelerat încât, până în 2050, omenirea să emită atât dioxid de carbon cât natura poate absorbi și oamenii pot stoca prin noi tehnologii. Renunțarea rapidă la combustibilii fosili și la stilul de viață actual este un imperativ moral și politic, spun ziarele si militanții.
Însa a 26-a Conferință a Părților a Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbarea Climatică, organizată acum la Glasgow, se îndreaptă spre un eșec. În primul rând, China, țara care emite cel mai mult dioxid de carbon, nu este prezentă. Rusia, marele furnizor de combustibili fosili și pe locul patru în lume la emisii de carbon, nu este prezentă. Statele Unite, care obțin prin arderea acestor combustibili circa 80% din energia necesară celei mai mari economii a lumii, dă semne că va renunța la nucleul așa-zisului Green Deal propus de radicalii democrați, pentru că tranziția rapidă la energie verde ar distruge economia chiar în toiul unei lupte pentru supremație cu China. Președintele Turciei, prezent la Summitul G20 de la Roma, săptămâna trecută, a decis să renunțe la deplasarea la Glasgow. Cât îi privește pe liderii politici și ai corporațiilor care au venit la Glasgow, toți au făcut-o folosind avioane private și coloane oficiale uriașe care emit mai mult dioxid de carbon decât mii de scoțieni într-un an întreg.
Poate că perspectiva tot mai clară ca eventualul acord de la COP26 să nu valoreze mai mult decât hârtia pe care va fi scris a făcut ca publicații altfel apropiate curentului ecologist si progresist, precum Newsweek, să publice articole precum cel de mai jos, semnat de Joel Kotkin, autorul recent apărutului volum ”Neofeudalismul: un semnal pentru clasa de mijloc din întreaga lume”.
”Puține lucruri pe lumea asta sunt la fel de predictibile ca retorica schimbărilor climatice de la summituri precum cel de la Glasgow, din această săptămână. Vom auzi încă o dată și încă o dată că planeta moare și că schimbările climatice vor produce dislocări uriașe de populație și foamete. Sfârșitul e aproape, ne spune ONU, și doar penitența reducerii gazelor cu efect de seră ne poate salva.
Am auzit asta vreme de decenii și fiecare scenariu ridica miza și insista că nu se face suficient și că trebuie să fim și mai implicați. Iar asta se spune indiferent că a fost realizat vreun progres sau nu.
Complexul industrial ecologist, așa cum bine a numit economistul Bjorn Lonborg mișcarea apocalispei climatice, a convins presa să publice exagerări și predicții care leagă aproape orice fenomen – secetă, inundații, uragane – direct de schimbările climatice cauzate de om. Fostul subsecretar pentru Energie și Știință din administrația Obama, Steven Koonin, spunea că cele mai mediatizate predicții reflectă doar cele mai grave și mai puțin probabile scenarii, bazate pe creșterea consumului de cărbune și pe extrem de puține, daca nu chiar zero progrese tehnologice.
Până și climatologii spun că relatările constante și deseori lipsite de argumente solide despre apocalipsa climatică amenință credibilitatea mișcării în sine. Și există deja câteva evoluții în acest sens; predicțiile cele mai sumbre au fost abandonate sau revizuite, chiar de către ONU. Însă în SUA, majoritatea tinerilor cred în continuare că ne aflăm în fața unei catastrofe de mediu iminente. Psihologii canadieni au observat un nivel crescut al fricii la tineri, unii justificându-și decizia de a nu avea copii tocmai prin faptul că vine o apocalipsă climatica – și nu este de mirare, având în vedere că li se spune mereu că lumea se va confrunta cu o catastrofă.
Firește, unele aspecte ale schimbărilor climatice sunt reale și trebuie neapărat să le acordăm atenție, trebuie combătute. Însă nu trebuie combătute cu disperare, ci mai degrabă cu voința de a înfrunta aceste schimbări climatice care vor veni, inclusiv cele care pot fi provocate de activitățile omului, totul prin acțiuni pozitive. Mișcarea ecologistă trebuie să renunțe la „fanteziile utopice”, spune Ted Nordhaus, un activist de mediu din California, și ”trebuie să facă pace cu modernitatea și tehnologia”.
Emisiile de carbon ar putea fi reduse fără consecințe catastrofale la nivel economic și social, prin creșterea producției de energie nucleară și hidro, prin energia produsă prim arderea gazelor și cea geotermală și prin inovații. Este o soluție valabilă în special în țările în curs de dezvoltare, care depind uriaș de energia ieftină.
Până la urmă, nu este pentru prima dată când omenirea se confruntă cu probleme de mediu. Roma s-a confruntat și ea cu schimbări ale climei și cu capriciile naturii, însă a reușit să supraviețuiască prin acțiuni ale inginerilor care au adus apă în cetățile mari și care au construit drumuri ce au facilitat aprovizionarea centrului imperiului cu alimente. California, statul în care locuiesc, a combătut seceta, o constantă istorică aici, prin lucrări inginerești de proporții, care au dus în cele din urmă la apariția acestui centru economic și cultural al Americii, care este și statul celor mai importanți producători agricoli din SUA.
Poate că cel mai bun exemplu este cel al Olandei, unde inundațiile catastrofale din secolul 16 au fost combătute prin construirea și extinderea barajelor de-a lungul coastei.
Pe de altă parte neputința de a anticipa schimbările climei a pecetluit soarta civilizațiilor din America Centrală, de pe valea Indusului și din Cambodgia. Recent, New Orleans a suferit mult de pe urma uraganelor din cauza lipsei de pregătire, iar astăzi California, condusă de stânga ecologistă, suferă de pe urma secetei nu doar din cauza schimbărilor climatice, ci și din cauză că liderii politici nu vor să extindă un sistem care a fost conceput doar pentru jumătate din populația statului.
Mai mult, încercările Vestului de a reduce emisiile de carbon rapid nu vor însemna mare lucru, dacă țările în curs de dezvoltare – în special China – vor continua să scuipe în atmosfera și mai multe gaze. Începând din 2010, China și-a sporit emisiile cu 25%, în timp ce Statele Unite și-au redus emisiile mai mult decât orice altă țară. China emite acum mai mult decât întreaga lume dezvoltată luată la un loc. În plus, China construiește noi centrale termoelectrice pe cărbune, pentru a-și menține fabricile în activitate. În acest timp, noile legi din Europa și America nu fac decât să oblige producția să se mute în China, iar asta duce la și mai multe emisii provenind din transportul pe distanțe mari. Potrivit unui studiu, 23 dintre cele mai poluate 25 de orașe din lume se află în China.
Prin accelerarea dezindustrializării Vestului, mișcarea ecologistă a agravat lucrurile. Dominația Chinei în ce privește producția de panouri solare și de metale esențiale pentru a produce vehicule electrice „curate” face ca toate acestea să fie fabricate într-un mod mult mai puțin „verde” decât s-ar fi întâmplat dacă producția era localizată în Vest.
Spre deosebire de elitele occidentale, strategia Chinei este definită de interesul propriu, nu de vreun sentiment de vinovăție. Recent, când sursele de energie s-au redus, amenințând ascensiunea economica a Chinei, Beijingul și-a relaxat politica de mediu și a adăugat o mie de cntrale termoelectrice care vor mânca și mai mult cărbune. Xi Jinping și Vladimir Putin se prefac îngrijorați de situația climei, însă dau prioritate creșterii economice a țărilor lor, nu aplauzelor oamenilor de știință și presei.
Controlul comunicării despre schimbările climatice nu este încă unul total, însă Google și alți oligarhi, încurajați de progresiști, se străduiesc să controleze dezbaterea în același mod în care se întâmplă în China.
Spre deosebire de China și Rusia, cei care trăiesc sub regimuri democratice și în „societăți deschise” pot să mai citească și relatări ce contrazic linia dominantă, iar uneori se opun guvernelor. Creșterea prețului energiei electrice a dus la proteste recente în Spania, în Canada și în multe alte state, inclusiv în statele americane Washington și Colorado, conduse de democrați, unde alegătorii au respins taxele pe emisiile de carbon și interdicția exploatării petrolului. În mare, americanii sunt indiferenți sau ostili când vine vorba despre multe aspecte fundamentale ale așa-zisului Green Deal și nu sunt deloc dispuși să sprijine aceste propuneri.
Pentru unii ecologiști, penuria de energie din anumite regiuni ale SUA, din China și Europa nu face decât să reflecte tranziția spre o eră cu zero net emisii de carbon. Activiștii pentru mediu consideră că interdicțiile draconice aduse de pandemie sunt un test pentru viitorul control social, iar clasa de mijloc și muncitorii au motive să se teama de politicile adoptate de această elită. ”Marea resetare” adoptată de oamenii de la Davos prevede reducerea mobilității și limitarea prosperității oamenilor, pentru salvarea mediului. În Germania și Marea Britanie am văzut deja primele semne ale sărăciei generate de politica climatică – ceva ce a fost numit eco-thatcherism. Din cauza acestor politici, mulți oameni din clasa de mijloc și cei mai săraci se vor confrunta cu o creștere cu 50% a prețului energiei în această iarnă.
Aceste politici nu au niciun impact asupra elitelor care participă la summituri precum cel de la Glasgow. Până la urmă, cei mai bogați – familia regala britanică, celebritățile de la Hollywood, supermodelele, Michael Bloomberg, Bill Gates și Jeff Bezos – și-au dat seama că este bine să vorbească despre „urgența climatică”, asta în timp ce construiesc noi orașe, fac nunți de 2 milioane de dolari, zboară cu avioane private și fac și câte o escapadă în spațiu. Fac toate astea în timp ce le cer plebeilor din țările in curs de dezvoltare să-și reducă și mai mult standardul de viață.
Ispita potențialelor profituri de pe urma politicilor verzi face ca acestea din urmă să pară și niște afaceri bune pentru capitaliștii de cazino, pentru firmele high-tech și pentru Wall Street, care încearcă să parieze pe distrugerea unui sector energetic care a fost sustenabil până acum.
Însă, la un moment dat, oamenii se vor opune acestui grosolan abuz la adresa științei si la acest abuz de teamă. Destinul omenirii nu trebuie să fie definit de o pauperizare de factură medievală justificată de o teologie apocaliptică.
poluarea se socoteste in valoare absoluta, n-are legatura cu populatia care o produce. Cand vrei sa ascunzi, atunci bagi relativitati sau procente la inaintare.