Între U.S. și U.E., deocamdată a ieșit Rusia

România încotro este o întrebare actuală în condițiile tensiunilor dintre SUA și UE.  Acestea s-au acutizat și mai mult după ce președintele SUA afirma zilele trecute că „UE a fost concepută pentru a trage pe sfoară Statele Unite!  Acesta a fost scopul – și l-au atins”.  

Tot scărpinându-se pe sub pălărie până să se decidă încotro s-o ia,  spre U.S. sau spre U.E., România a adoptat varianta putinistă a democrației administrate. Adică alegerile sunt libere, dar participă cine trebuie. Cu mențiunea că Rusia putinistă n-a ajuns încă la stadiul  anulării alegerilor.

Anul trecut, în Rusia, au fost alegeri prezidențiale. Unul dintre candidații proeminenți era Aleksei Navalnîi, cel mai aprig critic intern al lui Putin. Dar numai cu o lună înainte, în februarie 2024, el a murit într-o colonie penitenciară din Arctica.

În timpul vieţii, Navalnîi a acuzat Kremlinul că, pentru a-l încarcera, a fabricat împotriva sa o serie de dosare penale – inclusiv pentru fraudă şi extremism. Parcă astfel de acuze ni se par cunoscute. De partea cealaltă, Kremlinul l-a prezentat pe Navalnîi ca fiind un extremist susţinut de SUA care urmăreşte să destabilizeze Rusia şi care a comis infracţiuni reale. În România, situația este simetrică: Georgescu este prezentat ca un extremist susținut de Rusia, care urmăreșete să destabilizeze România și care a comis infracțiuni reale. I s-au găsit deocamdată vreo șase.

Un alt contracandidat, Boris Nadejdin, a numit operaţiunea militară specială din Ucraina „o greşeală fatală” și declara că va încerca să o încheie prin negocieri. N-a apucat. Comisia Electorală Centrală (CEC) l-a descalificat în februarie. S-au găsit „deficienţe” la numărul semnăturilor. Nadejdin a contestat descalificarea sa la Curtea Supremă, dar n-a avut succes.

A mai fost și o contracandidată a lui Putin. O fostă jurnalistă de televiziune care se numeșete Ekaterina Dunțova. Ea cerea încetarea conflictului din Ucraina şi eliberarea deţinuţilor politici. Oficialii electorali au descalificat-o încă din decembrie, invocând „numeroase încălcări” în documentele candidaturii. Încercările sale de a contesta decizia au eşuat.

Ce se întâmplă în această perioadă cu fostul candidat la președinție Călin Georgescu devoalează în toată splendoarea sa un sistem care, precum o hidră înfiorătoare,  te poate zdrobi între tentacule într-o clipită. Raziile prin cinci județe, oameni aduși noaptea la București pentru interogatorii, arestările în masă au fost doar o mică demonstrație. Mobilizarea împotriva lui Georgescu este infernală – procurori, poliție, jandarmi, securitate, interceptări, camere video, filaje peste tot, CNSAS, ANAF etc etc.

Propaganda e brațul perfid al sistemului

Mulți ironizează limbajul și „afirmațiile cel puțin năstrușnice” ale lui Georgescu. Dar propaganda mașinilor de tocat carne depășește cu mult discursurile acestuia. Aproape că nu știi ce este mai periculos pentru societate – alegațiile lui Georgescu sau manipulările tribunalului de inchiziție de la Antena 3.

Cei care-l acuză zi și noapte pe Georgescu de manipulare și dezinformare produc ei înșiși o manipulare mai grețoasă  și o dezinformare mai mizerabilă decât Georgescu. O propagandă jegoasă, adresată mai ales celor pe care televiziunea respectivă îi numește pleava societății, are intenția vădită de a slăbi încrederea susținătorilor lui Georgescu în favoritul lor, dar și de a „justifica” și a face „explicabile” măsurile de desființare a lui Georgescu.

Am scris și altădată că problema nu este Călin Georgescu; acesta are susținători și are detractori. Problema de fond este, însă, una care ne intersează pe toți, dar mai ales pe cei neutri față de cazul Georgescu: este problema esenței democratice a societății în care trăim. Este problema respectării drepturilor omului și a libertăților cetățenești. Situația lui Georgescu este un detaliu. Dar este totodată un turnesol. Este un test despre cât de mature sunt mecanismele democratice ale statului. Despre ce fel de stat avem,  după moștenirea dezastruoasă lăsată de Petrov și Iohannis.

Inculparea lui Călin Georgescu are ca scop împiedicarea acestuia să candideze. Nu există niciun dubiu în acestă privință. În 2 decembrie, Curtea Constituțională validase turul 1, anunțând cu nume și prenume pe cei doi finaliști. Pentru ca peste trei zile, în 5 decembrie, să anuleze alegerile.

Ce s-a întâmplat de marți până joi, de a produs răzgândirea CCR?

Desecretizarea misterioasă a notelor informative trimise la CSAT de către servicii n-a adus nimic convingător pentru hotărârea de anulare a alegerilor. O asemenea răsturnare în poziția CCR nu se putea produce decât la ordin. În 2012, ordinul a venit de la Phil Gordon, subalternul Victoriei Nuland. De data asta, sunt supoziții rezonabile că ordinul a venit de la Bruxelles. Vicepreședintele SUA a făcut o aluzie clară în această privință.

Desecretizarea unor documente ale CSAT, nu la solicitarea unei instanțe, ci a unor banale ong-uri, este fără precedent în istoria post-decembristă a României. Desecretizarea a fost gândită ca un pas necesar într-un scenariu prestabilit cu dublă țintă: pe de o parte, anularea alegerilor; pe de altă parte, interzicerea candidaturii lui Georgescu.

Activarea  întregului mecanism a depins de Iohannis. Solicitarea acelor note de la servicii, indicația care li s-a dat acestora de amestecare a Rusiei în ciorbă, redactarea notelor într-o singură zi, discutarea lor  turbo într-o ședință  CSAT convocată de azi pe mâine, apoi, ca din senin 13 ong-uri solicită desecretizarea acelor note iar Iohannis o aprobă pe loc – toate acestea sunt manopera Cotrocenilor. Cântecul de lebădă al unui personaj detestabil. Ultima lui trădare înainte de a primi ordinul de plecare.

Un mic detaliu: desecretizarea oricărui document clasificat se face prin hotărâre de guvern.  Art. 19 din HGR nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România precizează că „Informaţiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului”.

Declasificarea notelor informative s-a făcut fără respectarea Legii nr. 182/2002  și a HGR nr.585/2002. Ultima și cea mai gravă ilegalitate comisă de individul Iohannis înainte de a-și lua zborul de la Cotroceni.

Așa-zisa luptă pentru ordinea constituțională se duce încălcându-se prevederile Constituției! Așa-zisa luptă pentru democrație se duce încălcându-se regulile democratice.

Misterul celor 3 zile ale răzgândirii CCR

Deci, ce s-a întâmplat atât de grav de marți până joi, între validarea turului 1 și anularea alegerilor, încât aceeași CCR a luat decizii radical opuse?

Ca să găsim un răspuns, să facem un exercițiu de imaginație: cum ar fi ca la summit-ul UE ce are loc peste câteva zile, la care se discută cu cât să cotizăm pentru înarmarea Europei, România să fie reprezentată de Călin Georgescu în calitate de președinte? Sau la consultarea organizată de Macron să fi fost același Călin Georgescu?

Care ar fi fost reacția României, cu Georgescu la Cotroceni, când Ursula von der Leynen ne-a transmis că, din 2027, vor fi interzise sobele și șemineurile pe lemne, decizie care afectează peste 3,5 milioane de gospodării din România și 41 milioane din toată Europa? Sau atunci când ne-a transmis că putem să mâncăm făină de gândaci? Fabricată de o firmă din Franța, ce-i drept. Cât de confortabil s-ar simți frau Von der Leynen având în coaste un asemenea nepoftit președinte al României?

Altfel spus, cui este de folos împiedicarea lui Georgescu să mai candideze? Bruxelles-ului sau României?

Un gest petrecut joi poate că ne dă un răspuns. Ca la un semn, ambasadele a patru state europene – Franța, Germania, Spania, Olanda – au dat joi, pe twiter, comunicate de susținere a inculpării lui Georgescu și a tratamentului de hoț de buzunare prins în flagrant la care a fost supus. Poate că această poziție publică „sincron” a ambasadorilor unor țări-stâlpi ai împărătesei Ursula are tâlcul ei.

Sunt tot mai multe argumente că anularea alegerilor s-a făcut la ordinul Bruxelles-ului. De PNNR-ul lui Ghinea și Cîțu e pe cale să se aleagă praful. În peste 3 ani de când a început PNRR, România a primit 9,4 miliarde euro și a cheltuit doar 3,5 mld,  îndeplinind abia 14% dintre jaloanele și țintele din PNRR.

Finanțarea va expira la 31 august 2026. Este o utopie să credem că într-un an de zile se va putea accesa restul de 18,9 miliarde disponibile, în condițiile în care au mai rămas 449 de jaloane și ținte nerealizate.

Guvernul de la București e strâns cu ușa. FMI pândește la colț. Guvernul depinde de bunăvoința Bruxelles-ului și nu poate refuza ordinelor primite de acolo.

Blocarea lui Georgescu este un preț.

Despre conținutul juridic propriu-zis al operațiunii pusă la cale de împotriva lui Georgescu ar trebui discutat separat și punct cu punct. Sunt destule aspecte ale acestui episod care merită semnalate. Sunt grave probleme de procedură. Sunt diversiuni penibile ale fostului procuror de Panciu, azi mare profesor și rector care, în speranța că va prinde un post de cnsilier prezidențial, a devenit stâlpul propagandei de la Antena 3.

Acuzațiile care i se aduc acum lui Georgescu erau la fel de „valabile” și în decembrie anul trecut. Unele erau valabile și cu mulți ani în urmă.

De ce au fost scoase abia acum  de la naftalină?

Voi reveni.