Azi am participat la o conferință online de drept comercial, prezentând ca temă întreprinderea – cetățean, care are o misiune socială, o rațiune de a fi, dincolo de interesul cinic și exclusivist al obținerii de profit.
Este o temă recurentă în ceea ce scriu în ultimii patru ani, temă care mi-a atras acuze de stângism, poezie, lipsă de realism, naivitate etc.
Doar că o întreprindere se susține pe umerii unei societăți și pe încrederea publicului (indivizi sau comunități) pentru a prospera. Dacă o corporație face aici profit, este pentru că există aici și azi consumatori care achiziționează produsele și serviciile corporației – cu sau fără posibilitatea de alegere.
Dacă există consum, este pentru că această societate, cu plusurile și minusurile sale, a creat infrastructura necesară accesului consumatorilor la produse și servicii ale corporației. Dacă există garanția proprietății, este pentru că există judecători, polițiști, pompieri, militari și funcționari publici care să o asigure. Dacă există „resurse umane” pe care corporația să le poată angaja (pe salarii mai puțin decât decente …), este pentru că există un sistem educațional și unul sanitar, cu lipsurile lor inerente.
Noi și strămoșii noștri am plătit și clădit toate astea. Profiturile corporației nu vin din neant (chiar dacă bancherii s-au obișnuit cu expresia fiat pecunia – să fie bani), ci se fac doar pentru că există aceste premise ale plusvalorii.
În ultimii ani, atât la nivel de OCDE, cât și la nivel de grup de state puternice din punct de vedere economic (G7, G20 …) sau la nivel de economie națională și sistem legislativ suveran, a ajuns să fie un principiu câștigat al afacerilor și al dreptului fiscal afirmația că plusvaloarea trebuie impozitată acolo unde se produce.
Mult mai important este curentul cultural – geopolitic al economiei sustenabile, care face din întreprindere un pilon important al societății și chiar al statului de drept. Întreprinderea nu mai este o simplă mașină de făcut bani a acționarilor și a managerilor, ci și un centru al intereselor acționarilor indirecți (stakehoders), noțiune care include clientela, salariații proprii sau cei care lucrează în industria de pe orizontala întreprinderii, comunitate locală sau națională, furnizorii de utilități, statul și societatea, în ansamblul său. Oricine gândește altfel este inadecvat și sever sancționat de tânăra generație, care are alte priorități decât cele ale consumului hedonist, iresponsabil.
Nu este vorba de un progresism prost înțeles și contorsionat, de genul celui pe care îl vedeți în filmele de la Hollywwod și de pe Netflix sau în rezoluțiile nebunești ale Parlamentului European (acolo e vorba de o stupidă „corectitudine politică”, de dublu standar și de regres cognitiv, de reducere a omului la stadiul de tub organic care mănâncă și consumă confortul cutiei, fără a se mai reproduce).
Este vorba de capitalism high road, adică meritoriu. Este vorba de responsabilitate și asumarea riscului. Este vorba de redistribuirea justă a resurselor și bogățiilor către toți cei care contribuie la crearea lor.
Nu mai este acceptabil (nu că ar fi fost vreodată, dar ipocrizia mediului de biznis e mare, iar banii pentru PR, mulți) ca o întreprindere să facă bani pentru acționarii săi și bonusuri uriașe pentru managerii săi din comerțul cu carne de balenă, cu armament sau medicamente produse și vândute ca scop în sine, din coborârea omului normal la stadiul de suspect, pe motiv că nu e încă bolnav, deci îndrăznește să nu fie client obligatoriu al big farma, din defrișarea pădurilor, din distrugerea oceanului prin pescuit industrial, din munca unor copii de 8 ani, din sclavie etc.
Nu are importanță că principalii acționari ai marilor corporații sunt fondurile de pensii și de asigurări de sănătate – nu este moral și nici socialmente acceptabil să faci profit din suferința și lipsirea de libertate a oamenilor sau din orice alte surse imorale, care încalcă valorile perene ale umanității.
La nivelul zilei de azi, această necesitate de metamorfoză rapidă a întreprinderii, din mașină de produs profit cu orice preț, în întreprindere cetățean, este acută, este imediată și dureroasă.
Vedeți pe net și, din când în când, la televiziunile sau radiourile mainstream (care trăiesc din reclame plătite de corporații sau din subvenții de la stat) că unele super-magazine pun țarcuri oamenilor, pentru a-i separa în „imunizați” și „neimunizați”. Unele astfel de magazine au depășit pragul cinismului, glisând în zona grotescului – au pus garduri separatoare de sârmă, pentru a fi și mai clar că, prin exces de zel, îmbrățișează politica segregaționistă a autorităților sanitare, împușcând, în același timp, și iepurele consumatorului „neimunizat”, care ar putea fi privat de produsele și serviciile ne-esențiale, dar nu și de cele esențiale – și banii lui sunt buni, cel puțin pentru moment. Este cazul, azi, al lanțului de magazine Kaufland, dar toate aceste lanțuri de super-market-uri practică acest gen de segregare vizibilă și cinică. Doar că ne-am prefăcut noi că nu le vedem.
Pe de altă parte, iar acest lucru este infinit mai preocupant, asistăm azi la exproprierea prin ocupațiune a acționarilor de controlul asupra marilor corporații și, prin concentrarea acestui control în câteva mâini încăpătoare.
Asistăm la virajul periculos al lumii la totalitarism economic, infinit mai periculos decât cel politic.
Prin efectul TINA (there is no alternative), marile corporații nu mai pot fi evitate – suntem obligați să achiziționăm de la ele, pentru că nu mai există alternativă, nu mai există competiție și inovație, nu mai există informație liberă de cenzură și manipulare.
Există, la ora actuală, patru mari gestionari de acțiuni la societățile listate – Vanguard, Black Rock, State Street și Fidelity.
Valoarea cumulată a acțiunilor aflate în gestiunea acestor fonduri este de peste 220 de mii de miliarde de dolari. De aceea, li se spune giga-fonduri … Dar nu această valoare este cea mai preocupantă, ci forța infinită a acestor giga-fonduri de a se împrumuta și de a crea bani din nimic, ca urmare a operațiunii juridice de împrumut/credit. Aceste giga-fonduri au, în aceste zile, un rezervor infinit de bani și resurse. Chiar mai grav decât atât, banii nici nu mai contează, întrucât le ia locul datoria. Absolut toată lumea, inclusiv statele, se împrumută* sau, după caz, suportă costurile împrumuturilor (dobânzile se regăsesc în prețul tuturor produselor și serviciilor).
Vanguard deține Black Rock care, alături de Vanguard, State Street și Fidelity, dețin cele mai mari și constrângătoare întreprinderi globale, mas media main stream, social media, big pharma și, prin sponsorizări, lobby, conflicte de interese și ușa rotativă (revolving door), dețin șincontrolul OMS, CE, BCE, Fed, al Bancii Angliei, și chiar al Chinei și al Rusiei.
Nu este vorba de proprietatea asupra acțiunilor, ci de gestiunea lor prin mandat – aceste giga-fonduri sunt gestionari de acțiuni, „jobul” lor fiind acela de reprezenta acționarii în adunările generale și în consiliile de administrație ale societăților listate și ale întreprinderilor publice (aparent, deținute de stat sau de autoritățile publice locale, dar controlate, de fapt, de giga-fonduri), având și dreptul de a decide cine sunt managerii (care le sunt lor subordonați, iar nu acționarilor și interesului social al stakeholders-ilor). Aceiași “mandatari” decid și ce remunerații, bonusuri sau sancțiuni li se cuvin sau li se aplică managerilor. Nu există, în acest domeniu, ceeq ce înțelegeam cândva prin independență și libertate.
De ce a apărut această realitate economică în totalitate contrară dreptului și democrației acționariale?
Criza din 2008, care a fost o criză în special bancară, a determinat deținătorii de capitaluri, fondurile de pensii sau deținătorii de mici economii să fugă de bănci, mai ales date fiind „soluțiile” aplicate de guverne – bail out (salvarea băncii falite și infractoare cu bani publici) și bail in (salvarea aceleași entități delincvente cu banii deponenților). Acești oameni și aceste instituții au migrat către piața de capital, către acțiuni sau obligațiuni listate la burse. S-a creat un uriaș bazin de interese pentru piața de capital, care nu mai lega riscul de falimentul băncilor sau al societăților de asigurări, ci de afacerea sau planurile pe care și le asumă managerii marilor corporații listate la bursă. Dividendele, care au devenit principala pradă pe piața de capital și unicul criteriu de performanță, au avut un trend crescător, mai mult sau mai puțin aproape de realitatea economică, dar au fost mereu mai mari decât dobânzile bancare în ultimii 13 ani.
O altă explicație rezidă în faptul că legile obligă sau „încurajează” fondurile de pensii să plaseze banii din contribuțiile viitorilor pensionari în acțiuni sau obligațiuni listate. La fel stau lucrurile în privința fondurilor de asigurări de sănătate și a fondurilor „suverane”.
Toți acești investitori – acționari atomizați (nesemnificativi), fonduri de pensii și de asigurări de sănătate, fonduri „suverane” – trebuie să mandateze pe cineva să le reprezinte drepturile în societățile listate, care au milioane sau sute de milioane de acționari. Complexitatea societăților listate și a produselor financiare care circulă pe piața de capital este atât de mare încât ne face pe toți, oricât de cultivați și sofisticați, pur și simplu incompetenți. Ne depășește cu mult și, în plus, nu avem resursele, nu avem timpul, nu avem logistica necesară pentru a o gestiona – nu avem nici aplicații, nici algoritmi, nici inteligențe artificiale, nici baze de date și super-computere care să ne ajute în demersul sisific de gestionare a acestei complexități. Dar giga-fondurile au de toate. În plus, nu există o modalitate reală, efectivă, pentru ca acționarul individual/instituțional să își poată exercita afectio societatis în astfel de societăți. Nu poate exista fidelitate între acționarii anonimi, dar există Fidelity…
De aceea, acționarul individual/instituțional mandatează „profesioniștii”, specialiști să facă toate acestea pentru ei (de fapt, contra lor, dată fiind continua scădere a puterii de cumpărare a banilor). Deși legea noastră pretinde un mandat special și temporar, adaptat concret fiecărei adunări generale, aceste giga – fonduri impun, prin formulare pre-redactate, tipizate, un mandat general și discreționar, subsumat exclusiv scopului obținerii de profit din dividende. Adunând mai multe astfel de mandate, suficiente pentru a controla pachete semnificative sau majoritare de acțiuni, ori poziții de blocaj (veto), giga fondurile preiau controlul societății emitente a acțiunilor pentru care sunt desemnate mandatari.
Giga – fondurile s-au împroprietărit prin ocupațiune asupra controlului exercitat asupra marilor întreprinderi, a statelor și a cetățenilor, expropriind, pur și simplu, acționarii, de controlul societății.
Iar această schemă este, în prezent, aplicată la nivel global. Nu există corporație importantă sau întreprindere care să fie iertată de acest agent patogen, care să scape din tentaculele acestei sepii malefice. Prin intermediul acestor întreprinderi, toți acționarii, toate instituțiile, toți clienții, toate statele, întreaga democrație le sunt captivi.
Controlul societar și hiper – îndatorarea sunt doar fațete a problematicii. Trebuie „numărate” și cenzura informației, canalizarea voinței, fabricarea consimțământului, internet of things, internet of bodies. Codul QR, de pe pașaportul digital sanitar, de exemplu, nu este altceva decât titlul de proprietate dobândită prin ocupațiune pe care giga-fondurile o au asupra corpului și libertății noastre.
Acest moloh al lumii contemporane** poate să spună nu numai că este mână invizibilă a pieței (declarație CEO Vanguard, 2017), ci și că ne are pe toți în proprietate, inclusiv drepturile și libertățile noastre, pe care ni le dă, din când în când, cu pipeta, ca o concesiune mărinimoasă pe care ne-o face. Nenorocirea este că, așa cum am făcut cu acțiunile și fondurile de pensii, le-am dat acest control de bună voie, i-am mandatat să ne controleze. I-am mandatat să ne supună. Desigur, pentru „siguranța noastră”. Desigur, pentru binele comun, care este primordial față de binele individual.
Dacă v-ați întrebat care este explicația nebuniei și a absurdității care au cuprins lumea noastră, dacă ați vrut să știți de ce politicienii de peste tot, birocrații, tehnocrații, elitele medicale și influencerii, se mișca teleghidat, în sincron, ca și când ar fi vrăjiți de cântecul Flautului fermecat, dacă ați încercat să întelegeți de ce dezinformarea, cenzura, sancționarea delictului de opinie și obligarea la semnalizarea virtuții au covârșit presa, universitățile, instituțiile democratice etc., acum știți.
Totalitarismul nu a fost niciodată mai simplu. Mai “normal”. Este noua normalitate, acceptată cu zâmbet chinezesc pe buze de marea majoritate a “vestului democratic”…
Suntem sub tirania unui împărat corporatist global, cu milioane de brațe și capete și, practic, nemuritor. Un împărat aflat de partea negativă a forței.
*giga – fondurile dau și împrumuturi, în condiții mult mai împovărătoare decât băncile. Shadow banking, prezentat chiar și de banking ca fiind cel mai mare pericol al lumii de azi, pentru că vine cu captivitatea impusă debitorilor. Nu de supui, ți se dă shut down. Este mai mult decât asasinat economic, este tiranie proto-feudală.
**din nenorocire, cei care dețin giga- fondurile sunt aceleași entități care au cauzat ororile sec. XX, nazismul și comunismul. Sunt, azi, infinit mai puternice decât erau sub numele de I. G. Farben sau NKVD.
De unde și Vestul a intrat sub influența Globalismului Nazist, în care omul e redus la un număr! Fapt ce va fi dat peste cap de o Rebeliune Globală gen ”Jocurile foamei”, extrem de sângeroasă, un nou Război Mondial. Nu se știe cu ce arme va fi purtat acest conflict, dar va fi unul de gherilă extinsă. World Guerrilla Warfare!
„O nălucă umblă prin Europa – năluca comunismului”
Ce cerem,tovarase Piperea:
1. Exproprierea proprietății funciare și întrebuințarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desființarea dreptului de moștenire.
4. Confiscarea proprietății tuturor emigranților și rebelilor.
5. Centralizarea creditului în mâinile statului cu ajutorul unei bănci naționale cu capital de stat și cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mâinile statului.
7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producție, desțelenirea și ameliorarea pământurilor după un plan general.
8. Egală obligativitate a muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.
9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri având ca scop înlăturarea treptată a opoziției dintre sat și oraș.
10. Învățămînt public gratuit pentru toți copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, sub actuală ei formă. Îmbinarea educației cu producția materială
„Proletari din toate tarile,uniti-va!|”
Konietz filma !
Foarte buna analiza. Intelectualii neamului adica elitele autoproclamate nu vor fii niciodata in stare sa priceapa macar problemele abordate in articol darmite sa ofere solutii.
Pe langa KAUFLAND si LIDL cu grilaje de puscarie, facem apel catre toti romanii inoculati cu una , doua sau trei doze , cu precadere catre cei amenintati ILEGAL cu pierderea locului de munca sa boicoteze si magazinele PEPCO si NORIEL , care pretind Marca 666 cu toate ca se afla in locatii exterioare oricarui Mall si nu impart spatiul cu nici un alt agent comercial !
natura „corporatiei”(corporatie vrea sa spuna ca chipurile(!) entitatea aia are exista independenta,ca o fiinta umana….)
o vedem zilele astea:
-mega-corporatiile NU SI-AU APARAT RELATIA CU INDIVIDUL,
din partea unora dintre ele doar vreo 2 mari si late critici de neconstitutionalitate au ajuns la ccr……
-corporatiile vegheaza la APLICAREA MASTII desi nu asta e treaba lor-se vede bine ca LE CONVINE IN MOD VICIOS!
(propunem o restringere a scopului/metodei,
„corporatia” exista de la 1600,
azi trebuie atacat numai pe motiv de IMPUNERE A MASCARII,
nici macar pe motiv de impunere a vaccinarii-e suficient pentru ca (!)corporatia nu e o fiinta umana).
(dealtfel, in haliomisul lui, marx scria in Capitalul ca Corporatia se va desprinde de cele lumesti,
va capata o identitate proprie-una satanica,evident)
acum 2 saptamani a fost votata o lege in parliament:
cica institutiile statului nu mai au dreptul sa ceara cetateanului(….) documente de la alta institutie a statului,
sa faca intre ele transferul……
singurii care s-au opus a fost la senat doamna sosoaca iar la deputati dl. coarna fostul sindicalist
BRAVO!
-macar ei au inteles ce insemna de fapt,ce anume face legea aia
(nu stam aici sa facem teoria obligatiei).
Mai exact vorbim de un Comunism Privat ,care sub diferite pretexte îți cere orice …pentru ca defapt noi suntem sclavi pe moșia lor … evident Gardul este pus pentru Sănătate a dracu logică ……tocmai am văzut un meci de fotbal din UK toata lumea fără mască fara certificat deci se poate ……….ajunge cu aceste inepții ….
Globalizarea agentul patogen care distruge lumea. Cu cât se duce mai repede UE, globalizarea puterea multinaționalelor se evaporă și se cauterizează răul.
As adauga concurenta aparenta. Este usor de observat ca multe ” Mega” afaceri persista in piata ca si concurenti , desi in realitate la a 3-a sau a 4 – a cortina in spate se afla acelasi interes . Nu -mi permit sa dau exepmple nici de domeniu cu atat mai putin nume de „Mega”. Actioneaza concentrat si concertat , obiectiv final sploierea consumatorului final. Pana la urma , in coada „lantului trofic” este individul de rand, mereu si dintotdeauna. Nu exista o oferta sanatoasa si nici o afacere bazata pe principii de sanatate comerciala intre „Mega” si consumatorul final .
Excelent articol, dar am o observatie:actualii dirijori ai mega-fondurilor nu sunt doar mostenitorii I.G.Farben si NKVD, ci si marile figuri financiare precum Rotschild, Soros, Buffet, dinastiile de bancheri si corporatisti, arabii din Golf precum si noii magnati din IT.Le regasiti interfata inclusiv in Grupul Bilderberg.Nu e Teoria conspiratiei, e realitatea in care traim…
Cele peste 120.000 de capete de siguranta ale celor 6-7 servicii de securitate din Sfanta Noastra Romanie papa anual peste 3, 5 miliarde de euro. Sa ne rugam la Bunul Sfantul Dumnezeu ca fiecare securist angajat sa se bucure de banii incasati drept leafa si averile stranse ca salariat ai statului dupa cat de devotat a aparat si apara acesta interesele Tarii, Poporului si Neamului Romanesc, Amin. Nu e curios ca Sfanta Noastra Romanie arata cum arata iar ei securistii huzuresc si se rasfata cu banii primiti drept salarii din contributia amaratilor platitori de taxe??? Tara a fost furata si tinuta in haos tocmai de aceste servicii de securitate care au lucrat si lucreaza impotriva intereselor romanilor si Sfantei Noastre Romanii.
La toate acestea mai trebuie adăugat statul-tiran și megastatul tiran +titan. Dacă primul poate fi cât de cât cunoscut, pe cel de-al doilea nu-l găsești nici cu testul ADN. Unde este cetățeanul? La coada lanțului trofic. „Ei și ele” să trăiască și să se înmulțească, doar așa a zis și Domnul.
@Piperea … cat dintre cele subtil(!) palavragite de tine
erau
POSIBILE
fara:
„___________BRETON WOODS__________” ?
SI DE CE ? „Francezii”[=Rotschilds 🙂 ] n-au fost, mult timp, de acord, ins-au fost „in alegere” surclasati la … „votare” … de „ceilalti” (!!!) ?
🙂