Juridico-politicul

Democrația nu este doar un sistem de proceduri politice, ci un complex de sisteme politico-juridice. Cum noi, românii, nu prea avem răbdarea să înțelegem subtilitățile juridice ale unei democrații autentice, am putut fi păcăliți exact în zona aceea mai profundă a democrației (juridicul). La ora la care vorbim, avem o democrație politică terorizată de un stat paralel celui politico-administrativ. Acest stat paralel a reușit să spargă barajele puse prin lege în calea luării în captivitate juridică a clasei politice. Parte din spărtură a fost făcută prin încălcarea mai subtilă sau mai grosolană a legilor, parte a fost realizată prin formalizarea unor legi neconstituționale.

Până în 1989, democrația socialistă fusese falsă chiar în principiul ei: partidul unic. Acum, democrația românească este autentică în principiu (pluralism politic), dar este falsificată în funcționarea ei (este nefuncțională).

În mod normal, UE ar trebui să fi observat natura nefuncțională a democrației noastre, cum o făcea până în 2007. Acest punct de vedere nu mai este însă activ la nivelul UE. Acolo, interesele majore ale marilor companii cer
ca natura nefuncțională a democrației să fie orientată spre protejarea acestor interese, în principal, nu către protejarea drepturilor și libertăților unor cetățeni care fac politică în România.

Mai mult decât atât: s-a generalizat și în țară, și în UE percepția că acești cetățeni care fac politică la noi sunt campioni europeni ai corupției, drept pentru care unele încălcări ale drepturilor lor ar fi mai puțin grave decât libertatea lor de a face afaceri corupte.

Cum s-a petrecut această generalizare a percepției despre corupția din România? Simplu. Aici, la noi, este moartă sociologia adevărată. Nu avem decât mici centre de sociologie politică. Așa că niciun studiu profesionist n-a putut arăta vreodată cum stăm, de fapt, cu corupția. Între marii vinovați de posibilitatea generalizării percepției noastre despre corupție, la loc de mare necinste stau cei câțiva profesioniști în viață ai științelor sociologiei, care s-au lăsat corupți de finanțările ce curg dinspre nișa politică a științei lor.

Pe fondul acestei trădări a sociologilor (și Academia Română are o mare vină în acest sens!), poți impune o percepție dacă ai chef s-o impui, dacă dispui de suportul mass-media și de serviciile de informații. Mijloacele de presă au căzut în acest joc din lipsa unor profesioniști de mare calibru. Cum au căzut serviciile? – iată întrebarea cea mai dureroasă. Aceeași lipsă de profesioniști? Sau modul cum au fost ele încărcate cu misiuni sub regimul Băsescu?

Dacă un sociolog ar analiza numai declarațiile de avere din Româna, ar constata ușor că nu clasa politică este campioana corupției noastre, ci casta procurorilor și judecătorilor, alături de o gașcă de generali și colonei ai serviciilor de informații.