Nea Costică

Imobilul de birouri unde am sediul este păzit de angajați ai unei firme de pază. Doi dintre ei sunt oameni trecuți de a două tinerețe.
Am stat de vorbă cu unul dintre ei (…). Mi s-a părut că nu este nou angajat, că îl cunosc din anii anteriori. Mi-a spus că a mai lucrat la noi la bloc în urmă cu ceva timp, dar că a fost nevoit să întrerupă munca pentru că a făcut atac de cord, chiar în timpul exercițiului serviciului. A stat acasă 9 luni, în concediu de boală, dar a fost nevoit să revină la muncă. Nu avea cum să supraviețuiască din pensia de boală. Având 64 de ani nici nu putea să iasă la pensie pentru vechime în muncă. Mi-a spus că a lucrat zeci de ani că barman și ospătar, ceea ce explică stresul acumulat până la nivel de atac de cord. Salariul oferit de firma de pază este, desigur, la nivelul celui minim pe economie (da, ăla de care nu este conștient actualul ministru al finanțelor, musiu Vâlceanu). Nu a avut de ales – cine l-ar fi putut angaja că barman sau ospătar la 64 de ani și cu 5 stenturi montate?

There is no alternative – TINA. Nu există alternativă. Asta este dictonul care ne va guverna începând din această toamnă. Salariul minim sau niciun salariu.

Având în vedere numărul masiv de IMM-uri aflate în stare de faliment virtual (o treime din cele cca 700 de mii de societăți comerciale care există la noi au pierderi cumulate, neacoperite de acționari, de 33 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă lichidare – BNR dixit), precum și efectele devastatoare ale plandemiei asupra acelor IMM-uri care au subviețuit o vreme, dar care intră deja în insolvență pe capete (17 mii de noi insolvențe au apărut în ultimul trimestru, adică în trei luni), mă întreb ce IMM va mai putea acordă chiar și acest salariu minim de mizerie…

Și asta nu e tot.
Totul este scumpire începând din septembrie – prețurile produselor de baza au crescut amețitor, iar tarifele la utilități au explodat deja, urmând să crească și mai mult în debutul iernii. Energia electrică și termică, gazele și chiar apa curentă au creșteri de 15-60%; iar la iarnă gazele și gigacaloria vor avea prețuri duble.

În octombrie, după marile congrese ale vieții (penele și usere își aleg cu megascandal noile conduceri), inflația are toate „șansele” să ajungă la 7%, iar în februarie 2022, la 12% – sper din toată inima să mă înșel eu în această estimare și să se laudă Cîțu că dracul nu e atât de negru.
Cei care au făcut economii pentru zile negre vor vedea cum munca lor își erodează valoarea cu o zecime.
Credit scoringul celor care încă își mai plătesc datoriile va scădea dramatic, adăugând alte câteva sute de mii de credite neperformante celor peste 500 de mii care erau deja numărate în februarie 2021 de BNR. Evident, vor urmă executările silite, care pot însemna și evacuări din locuința familială a debitorului*.

Încă o dată, sper să mă înșele pe mine intuiția, dar dacă se vor fi atins aceste „scoruri” de inflație, în condițiile în care veniturile populației stagnează sau se reduc, sărăcia și foametea vor fi devenit caracteristici ale traiului zilnic – frica de plandemie va fi disipată instant, căci foametea și frigul se resimt imediat și la propriu.

Nu poți fi ipohondru de foame și frig și nici paranoic în raport de sărăcie și disperare.
Populația va pune mâna pe par, iar secțiunile sociale create iresponsabil de gestionării plandemiei pe criteriul suspiciunii de boală și de infectare vor ajunge să se ciocnească violent, la nivel individual sau de comunități.

Consumatorul vulnerabil, în malaxorul politic!

În asemenea condiții, premierul care a uitat că a fost încătușat și că a avut o datorie la bănci, pe numele său conspirativ Cîțu, ne spune că suntem fericiți, că se întâmplă lucruri fantastice pentru toți românii. Pentru cei 1% dintre românii care încasează venituri lunare de minim 3000 de euro, basmul pare real. Doar că sărăcia, foametea și reducerea consumului popular nu înseamnă numai suferințe pentru cei afectați, ci și contracție economică inevitabilă, lucru care va putea provoca (destul de repede) reducerea acestor salarii de lux sau chiar pierderea locurilor de muncă respective.
În plus, eu nu știu cum se poate naviga pe un iaht de lux în mijlocul unui ocean de vaete.

Din acest punct de vedere, a aștepta ca actuală putere să facă suficient de multe prostii pentru a fi măturată natural de la guvernare este cinic. Trebuie că această putere să fie urgent înlăturată, prin moțiune de cenzură, și trebuie ca legile de protecție a persoanelor vulnerabile, legile de protecție a consumatorilor contra abuzurilor de putere economică și legile privind plasa de securitate socială să fie adoptate în procedură de urgență și puse imediat în practică. În caz contrar, nu există decât două defulări – anarhia și separarea societății în clanuri, comunități izolate, găști și turme, „guvernate” de legea junglei.

Dar, cine știe, poate că asta este chiar adevărata resetare – una care se va manifestă prin rejectarea marilor „beneficii” ale societății științifico-fantastice în care am ajuns să orbecăim.

În orice caz, e clar că face bine la emoțional și rațiune să mai discuți cu oameni obișnuiți că paznicul meu de 64 de ani.
Mulțumesc, nea Costică!

*am scris o lege menită a proteja familiile din România contra acestor evacuări, dar puterea actuală și lobby-ul bancar s-au opus autodestructiv la adoptarea acesteia; acum vom suportă cu toții consecințele, pentru că un debitor ruinat este un om blazat, destinat ratării și mutiplelor afecțiuni, inclusiv de natură psihologică, statul urmând a căuta soluții pentru acoperirea costurilor sociale și medicale ale acestui om; credite nu vor mai putea fi luate la nesfârșit, deci se vor majoră taxele, impozitele și contribuțiile