Neomarxismul UE lovește tradițiile și suveranitatea prin Convenția de la Istanbul

Feciorul de 13-16 ani: „Tati, tati… Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor!“ / Tatăl:  „…?!?!fghdfhtyu?!?!“ / Copilul : „Am văzut la școală un film cu transgenderi și am  dreptul  de a alege ce sunt“ / Tatăl: „Îți dau să ai de unde alege. De mâine nu mai mergi la nici un fel de ore de astea!“ / Copilul „Tu ești un agresor cu femeile și nu ai dreptul să mă educi și să îmi spui la ce cursuri să mă duc! Și să nu uit! Udatul de Paște e un abuz!“ / Tatăl: „…?!?fgdyrtf!?!?!“

Dialogul de mai sus nu e un SF. Câtuși de puțin. El nu că poate deveni realitate, ci este o realitate în România, asumată de Guvern, ratificată de Parlament și protejată de Convenții Internaționale, care vor modifica legislația românească. Totul se învârte în jurul Convenției de la Istanbul, un rahat ambalat frumos ca să nu miroasă.

Lipsa dezbaterii duce la mocirla valorilor tradiționale

Societatea românească este preocupată de teme false, de pâine și circ, de plescăit în fața mizeriilor mărunte, de cine pe cine a arestat, cine câți ani de pușcărie a primit și de telenovele de genul cine de cine și cum a divorțat. În acest timp, dezbaterea publică pe teme deosebit de importante lipsește cu desăvârșire. Iar dacă dezbaterea lipsește, nu înseamnă că România nu se aliniază unor norme internaționale care ne afectează direct și dureros de mult viața de zi cu zi și viitorul copiilor noștri. În liniște, fără zarvă, fără ecou, fără ca Biserica să se opună, Guvernul semnează și își asumă, Parlamentul ratifică, iar modificările legislative devin de neevitat. Totul în numele luptei împotriva violenței domestice, când, de fapt, discutăm (sau mai bine spus habar nu avem) de implementarea unui desăvârșit  marxism cultural, concept asupra căruia vom reveni mai târziu.

Referendumul privind căsătoria, mic copil față de Convenția de la Istanbul

În ultima perioadă, în spațiul public românesc tema modificării Constituției în sensul stipulării sintagmei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat şi o femeie (în prezent, Constituţia prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi) cunoaște aprinse dezbateri. Tema – călărită de partide și folosită ca armă electorală – este însă una minoră. Aproape banală în comparație cu ceea ce a semnat, asumat și ratificat România.

Calul Troian, varianta de la Istanbul

Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt, Convenția de la Istanbul reprezintă un tratat internațional adoptat de Consiliul Europei pe 11 mai 2011 ce are ca scop prevenirea violenței, protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor. Convenția de la Istanbul stabilește că tolerarea și nepedepsirea unor acte de violență împotriva femeilor, precum violul, violența domestică, hărțuirea sexuală, căsătoriile forțate sau sterilizarea forțată constituie încălcări ale drepturilor omului și forme de discriminare pe criteriul de gen. Femeile au dreptul de a trăi în siguranță atât în spațiul public, cât și în cel privat, pe stradă sau la serviciu, și acasă. Până aici, toate bune și frumoase. Numai că, așa cum vom vedea mai încolo, Convenția de la Istanbul este un cal troian.

Viteză amețitoare – 5 luni de la proiect de lege la lege promulgată

În România, Convenția de la Istanbul a fost semnată și asumată din partea Guvernului României la 27 iunie 2014, la Strasbourg, de Rovana Plumb, ministrul Muncii Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice din cabinetul Ponta. După un an, în septembrie 2015, Guvernul Ponta, prin HG, supune președintelui spre aprobare, pentru a fi supus parlamentului spre adoptare, proiectul de Lege privind ratificarea Convenției. Pe 13 octombrie 2015, Adresa Președintelui și Adresa Guvernului ajunge pe masa Camerei Deputaților și peste doar o lună, pe 18 noiembrie, proiectul este adoptat de Camera Deputaților, cu unanimitate de voturi: 204 deputați din 204 prezenți (Camera are 329 deputați). Mai departe, în aceeași zi, proiectul aprobat este înaintat la Senat, Cameră care pe 29 februarie 2016, cu 100 de voturi pentru, o abținere și un vot împotrivă adoptă proiectul. În continuare, pe 8 martie Legea este trimisă la președinte spre promulgare, iar apoi, pe data de 16.03.2018, proiectul este promulgat prin decretul 306/2016 și devine Legea 30/2016, publicată ulterior în Monitorul oficial nr 224 / 2016. De la adresa Guvernului din septembrie 2015 până la promulgare au trecut 5 luni. Câtă operativitate. Câtă rapiditate. Totul fără absolut nici o dezbatere publică. Totul fără absolut nici o poziție. Totul fără absolut nici o analiză de profunzime în media. Câtă grabă! Câtă slugărnicie în fața marxismului cultural! Asta, așa cum vom vedea,  spre deosebire de alte state, demne, verticale si cu principii sănătoase.

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții

Dar ce este Convenția Internațională pentru Combaterea Violenței împotriva Femeii și a Violenței Domestice, pe scurt, Convenția de la Istanbul sau în limbaj bruxelez, Tratatul 210? Textul integral al Convenției, precum și Legea 30/2016 privind ratificarea le găsiți pe site-ul cotidiantr.ro.

Indiscutabil, Convenția de la Istanbul este un act internațional ce vine în sprijinul femeilor acționând pentru protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență și prevenirea pentru încriminarea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, contribuind la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, promovarea egalității între femei și bărbați și emanciparea femeilor, precum și pentru protejarea și sprijinirea tuturor victimelor violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Definirea genului ca atribut social

Numai că, sub acest ambalaj teribil de frumos se ascund multe idei, principii, reguli și concepții care tulbură orice societate creștină cu principii sănătoase.

În primul rând, să notăm Art 3 litera f: „femeile“ includ fetele cu vârsta de pana la 18 ani. Deci femeie înseamnă inclusiv persoanele de gen feminin sub 18 ani. Practic, de la o zi la 999 ani. Și am deschis Cutia Pandorei, vorbind despre gen. Convenția de la Istanbul este primul act internaționl ce redefinește noțiunea de sex. Art 3 lit c: „gen“ va însemna rolurile construite social, comportamentele, activitățile și însușirile pe care o societate data le considera adecvate pentru femei și bărbați.

Până acum singura definiție a „genului“ într-o convenție internațională era oferită de Statutul de la Roma, care vorbea de gen ca de un sinonim pentru sexul biologic. Convenția de la Istanbul face însă deosebirea dintre sex și gen. Genul devine un fel de sex social, o construcție ce poate varia (!!) independent de sexul biologic, încărcătura ideologică fiind deosebit de puternică. Adică omul se naște neutru și pe durata vieții își poate schimba genul, când și cum consideră, genul fiind un atribut social pe care societatea îl oferă unei persoane! În traducere, el este băiețel de 14 ani, dar vrea să fie fetiță! Sau ea e fetiță, dar vrea să fie băiețel, cu atributele specifice pe care i le conferă societatea! Cităm de pe site-ul Guvernului: „Convenţia este primul tratat internaţional care conţine o definiţie a genului şi recunoaşte că femeile şi bărbaţii nu sunt doar diferenţiaţi din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a genului, definită social, care le conferă acestora roluri şi comportamente specifice“. Practic, se neagă existenta diferențelor naturale dintre cele două sexe biologice.

Stereotipul bărbat = agresor

Și mergem mai departe. Convenția de la Istanbul practic demonizează ideea de bărbat, prezentându-ne stereotipul bărbat = agresor. Cităm din preambulul actului internațional: „Violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la dominarea asupra și la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a femeilor“. „Natura structurala a violenței împotriva femeilor drept violență de gen și violența împotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt forțate într-o poziție subordonată comparativ cu bărbații.“ Toate acestea, deși, potrivit studiilor general acceptate, femeile și bărbații recurg la violență fizică și verbală aproape la fel de des, 70% din agresiunile non reciproce provenind de la femei! E clar, bărbații, toți bărbații din vremuri ancestrale au fost și sunt niște asupritori ai femeilor.

Dincolo de acestea, ce ne facem cu problematica violenței exercitate asupra copiilor în general?!  Femeile, inclusiv cele sub 18 ani, OK, sunt protejate, dar băieții?

(Citiți continuarea pe cotidiantr.ro)