Ministrul israelian al Apărării adoptă un ton surprinzător de moderat la adresa Iranului, fapt care poate semnala existența unui canal Siria-Isarel prin care se negociază un acord pentru demilitarizarea regiunii Golan și rămânerea la putere a regimului Assad. Un acord în spatele căruia, potrivit presei din Kuweit, se află Vladimir Putin.
Avigdor Lieberman, ministrul israelian al Apărării, l-a contrazis recent pe premierul Benjamin Netanyahu în ce privește prezența trupelor iraniene în Siria, o temă extrem de importantă în politica și diplomația Israelului, un potențial casus belli cu gruparea proiraniană Hezbollah din Liban și cu regimul Assad. Lieberman, liderul partidului naționalist Yisrael Beitenu, nu tocmai în relații cordiale cu Netanyahu, a declarat pentru Haaretz: „Este adevărat că sunt experți și consilieri militari, însă nu există o forță militară iraniană în Siria“. Or, Netanyahu declarase anterior că Teheranul, inamicul numărul unu al Israelului și al Arabiei Saudite, urmărește să construiască o bază militară în Siria. Confruntat cu aceste discrepanțe, Lieberman a spus: „Iran are strategia de a-și asigura interpuși peste tot. Desigur, ei nu sunt fizic în Liban, pentru asta este Hezbollah. În Yemen nu sunt fizic, i-au creat pe rebelii hutiți. Au același plan în Siria – să creeze diferite miliții“.
Moscova, intermediar între Assad și Netanyahu
Contradicția dintre premier și ministrul Apărării din Israel poate confirma informația publicată de ziarul kuweitian Al Jarida. În timpul vizitei lui Bashar al Assad la Soci, în urmă cu o săptămână, liderul sirian i-a transmis lui Putin un mesaj pentru Israel: Damascul va fi de acord să creeze o zonă demilitarizată de 40 de km. de la granița din Înălțimile Golan, cu condiția ca Israelul să nu acționeze împotriva regimului Assad. Ziarul kuweitian, citând surse diplomatice anonime, arată că Putin i-a transmis mesajul lui Netanyahu, care a acceptat oferta, spunând însă că scopul Israelului va fi eliminarea trupelor iraniene și a Hezbollahului din Siria. Declarațiile ulterioare ale ministrului Lieberman au infirmat însă tocmai prezența militară a Iranului.
Kurzii, sacrificați de SUA și Rusia
O altă mișcare ce poate modifica ecuația alianțelor din Siria și poate configura noul Orient Mijlociu este posibila decizie a SUA de a sista sprijinul pentru milițiile kurde ce luptă împotriva jihadiștilor din Siria odată ce aceștia vor fi înfrânți în plan militar. Guvernul Turciei susține că, într-o convorbire telefonică, președintele Trump i-a promis omologului Recep Tayyip Erdogan că SUA nu vor mai sprijini milițiile kurde din Siria, considerate în Turcia drept organizații teroriste. Informația nu a fost confirmată clar de Casa Albă sau de Pentagon, care a arătat doar că, „revizuim sprijinul militar oferit partenerilor noștri kurzi.“
Milițiile kurde au fost coloana vertebrală a coaliției împotriva Statului Islamic susținută de SUA, însă au fost și mărul discordiei în relația Washington-Ankara, una dintre rațiunile apropierii dintre Turcia și Rusia. Retragerea sprijinului pentru kurzi este o încercare a președintelui Trump de a și-l reapropia pe Erdogan. În Rusia, Vladimir Putin nu dorește să piardă parteneriatul de conjunctură cu Turcia, țară NATO. Tot la Soci, Putin l-a asigurat pe Erdogan că va fi de acord cu o serie de limitări impuse kurzilor din nordul Siriei, la granița cu Turcia, condiția fiind aceeași – Ankara să nu acționeze pentru a da jos regimul Assad.
Perla coroanei lui Putin este la Washington
Acum că militanții organizației Stat Islamic au fost eliminați ca forță armată, se observă că Moscova este preocupată de menținerea regimului Assad și a cooperării cu Iranul. Spre deosebire de SUA, Rusia deține avantajul trupelor aflate în Siria. Această prezență militară rusă face obligatorie curtarea Moscovei de către Turcia, Iordania, Arabia Saudită, Israel și orice altă țară din regiune care este interesată de ținerea sub control a Iranului. În lipsa unei prezențe similare în Siria, SUA ar trebui să renunțe la iluzia îndepărtării lui Assad de la putere, consideră unii comentatori americani. Singura soluție realistă pentru reafirmarea puterii americane în regiune este recâștigarea Turciei de parte SUA și de a nu-i oferi lui Putin perla coroanei – implicarea oficială a SUA în procesul de pace condus acum de Rusia și Iran – pentru că asta ar da Rusiei ocazia să-și schimbe imaginea construită până acum în presa internațională, cea de putere revanșardă, implicată în războaie hibride în Ucraina, în atrocități în Siria și în influențarea alegerilor din țările vestice.
@Anonim : nu prea am „economii”. Dar de convertit o parte-n yuan-i, as converti-o. Revenind, de acord, partial, privind Siria si Iranul. Cred, însa, date fiind schimburile intense Putin-Erdogan-Netanyahu, în profilarea cel putin a unei autonomii privindu-i pe kurzi. Ïn Siria, în mod cert. Contra-pondere, razbunare fata de Arabia Saudita, sunnita. Kurzii tot sunniti fiind, si ei, dar nu si sauditi … Stiu ca Erdogan e sub presiune, rusa, inclusiv, si, partial, vestica, privindu-i pe kurzi (care vad ca nu prea au bani, altfel lobby-ingul SUA-Vest privindu-i, ar fi intens). Si Irakul, dupa Saddam-Bush W, a devenit pustiu – cu jefuirea si distrugerea vestigiilor civilizatiei si culturii mesopotamiene, din muzee, inclusiv.”Autoritatile de la Bagdad”, ce-s alea? când si ISIS – ale carui origini în Irak ar fi fost -, cic-a fost distrus, si el …
Pai, ce mai asteptati? Dati fuga la prima banca si cumparti cit puteti de multi yuani. Curzii au deja autonomie in Irak. De facto, sint chiar un stat.