Dacă va continua să-și încredințeze viitorul unor lideri mediocri cu idei de secol 20, este puțin probabil ca Europa să devină altceva decât un muzeu în aer liber. Traiectoriile Europei, Chinei și Statelor Unite se vor distanța și mai mult în perioada 2025-2035 decât au făcut-o în ultimul deceniu.
Ce contează mai mult decât războiul tarifar cu care amenință America lui Trump este dinamismul economiilor, care este mai greu de observat sub avalanșa unor evenimente precum alegerile din Germania de la începutul acestui an, decizia Berlinului de a abandona regulile fiscal stricte, tarifele cu care a amenințat și amenință administrația Trump, reacțiile piețelor la aceste amenințări, orientarea fondurilor americane de investiții spre Europa.
Dinamismul economiilor americană și europeană poate fi observat atunci când aruncăm o privire la noile tehnologii. Inteligența artificială va avea un impact important asupra productivității în țările care îmbrățișează asemenea tehnologii, la fel și robotica. Statele Unite fac acest lucru, iar secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, estimează că inteligența artificială va aduce o creștere a PIB-ului de 3% pe an. Și China îmbrățișează aceste tehnologii. UE nu face parte din acest grup, pentru că are legi care împiedică companiile să exploateze potențialul inteligenței artificiale. Este ceva ce UE poate rezolva relativ ușor, dacă ar exista voință politică. Dar voința politică lipsește. Un exemplu tipic despre ce se întâmplă în UE este dat de o universitate importantă care a dorit să folosească inteligența artificială pentru a-și selecta mai bine studenții. Nu a reușit să facă asta, pentru că regulile pentru protecția datelor obligă universitățile europene să distrugă aceste informații la cinci ani de la colectarea lor. Or, inteligența artificială nu poate funcționa în lipsa acestor date.
În strategiile economice ale statelor UE nu se observă mai nimic care să sugereze că prioritatea ar fi creșterea productivității, arată o analiză publicată de Eurointelligence. Germania a început să se împrumute (o decizie fără precedent în epoca postbelică) pentru a face niște investiții militare în mare parte neproductive. Dacă guvernanții de la Berlin s-ar fi gândit cu adevărat la productivitate, ar fi renunțat la obsesia pentru industria auto și la obsesia subsidiilor pentru industria manufacturieră și ar fi redus birocrația, ar fi renunțat la folosirea faxului și ar fi digitalizat masiv economia. Nimic din toate acestea nu face parte din acordul de coaliție.
Franța și Italia sunt prinse în capcana datoriilor publice uriașe, a creșterii foarte slabe a productivității și a lipsei generalizate de voință politică sau a neputinței de a aborda aceste probleme. Spania este citată destul de des ca un exemplu de economie de succes, pentru că are o creștere mai solidă a PIB-ului. Însă creșterea medie a productivității muncii este de doar 0,5% pe an, cu mult sub media de 1,2% înregistrată în Organizație pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Niciuna dintre economiile mari ale UE nu a scăpat de boala declinului productivității pe termen lung. În Germania, asta s-a datorat lipsei de investiții în domeniul digital atât din partea guvernului, cât și a marilor companii, iar economia a rămas blocată în paradigma tehnologică a secolului 20. În Marea Britanie, problemele au început după criza financiară din 2008, un moment din care bunăstarea păturilor superioare ale societății nu s-a mai întins și asupra păturilor inferioare. Brexitul a fost mai degrabă o coincidență și are puțin de-a face cu aceste recul economic, scrie Eurointelligence. Franța și-a modernizat sectorul public, însă economia nu a mai avut productivitatea necesară pentru a finanța sistemul de pensii și alte beneficii sociale. Apoi, toate guvernele europene amână mereu un proces de consolidare a sistemului bancar, fără de care este puțin probabil ca sectorul bancar să impulsioneze economia.
Spre deosebire de UE, China și SUA au reușit să profite de tehnologia digitală pentru a crește productivitatea. Cel mai important factor de creștere în SUA este sectorul financiar care dorește să investească în oportunități de creștere. În China, factorul de creștere a fost guvernul. SUA și China investesc la foc automat în inteligența artificială.
Evoluțiile în domeniul inteligenței artificiale provoacă adversitate la Bruxelles și în capitalele europene. Regulamentele stricte din domeniul digital, multe împiedicând dezvoltarea inteligentei artificiale, sunt considerate un mare succes european, un mijloc de a-i proteja pe consumatorii europeni de abuzurile la care pot fi supuși de marile companii tech americane. În UE, inteligența artificială este privită cu suspiciune, ba chiar este ridiculizată. În schimb, Donald Trump vorbește mereu despre inteligența artificială. Liderii europeni nu vorbesc deloc despre asta. Secretarul american al Trezoreriei vorbește despre creșterea productivității. În general, miniștrii europeni de Finanțe nu vorbesc despre asta.
Europenii privesc în general negativ criptomonedele. Nu le pasă de investițiile în companii noi care activează în domenii noi. Societățile europene au interpretat greșit efectul asupra productivității pe care îl au tehnologiile secolului 21. Nu au redus din suprareglementarea financiară, pentru a facilita înnoirea corporațiilor.
Europenii nu se comportă astfel pentru că ar fi prosti. Europenii au ales nu strategia creșterii economice, ci a descreșterii. Tot astfel au ales Pactul Verde. La fel au ales și dependența de SUA în materie de securitate și dependența de China în materie comercială. Au fost alegeri ale unei lumi care acum pare departe de noi, o lume care avea un caracter mai european decât lumea de azi, scrie Eurointelligence.
La actualul nivel de creștere economica (2% in SUA și 1% în UE), estimările pentru anul 2035 arată că venitul mediu al americanilor va ajunge la 100.000 de dolari, în vreme de in Europa va rămâne la circa 50.000 de dolari. În acest ritm, băieții care plimbă cățeii bogaților din Beverly Hills vor ajunge să câștige mai bine decât medicii din Franța sau inginerii din Germania. Nu este o metaforă, este vorba despre bani cash în mână. Chiar și dacă ținem cont de diferențele dintre rata inflației și de puterea de cumpărare (costul vieții este mai mic în Europa), prăpastia transatlantică se va adânci. Multe prognoze arată că această creștere de două ori mai mare in SUA se va menține chiar și în cazul unei înnoiri tehnologice a Europei și în cazul unui soc geopolitic în SUA, asta pentru ca America investește mult mai mult în producția de energie, în creșterea productivității și cercetare și dezvoltare.
Pentru a scăpa din capcana în care se află, Europa ar trebui să restabilească dinamismul capitalului. Europa are nevoie de fonduri mari de investiții, iar acestea nu pot să apară când guvernele sau Comisia Europeană sunt preocupate să a taxeze la orice pas. NIVIDIA sau taiwanezii de la TSMC pot investi miliarde, pentru că statul le-a lăsat să acumuleze acele miliarde. În egală măsură, Europa ar trebui să renunțe la Pactul Verde, unul dintre motivele pentru care costul energiei în Europa este de circa trei ori mai mare decât in SUA. În asemenea condiții este imposibil ca industria europeană sa mai poată concura cu cea de peste Ocean sau cea chineză. Tarifele cu care amenință președintele Trump sunt mult mai puțin dăunătoare la nivel economic decât acest cost uriaș al energiei sau pierderile create de barierele comerciale din interiorul UE.
Singurul domeniu în care s-ar putea aplica cu succes inteligența artificială ar fi în justiție ! Acolo prezinți toate datele : cât a furat, pe câți a omorât, pe câți a mituit, câtă avere are ș.a.m.d. și IA prezintă verdictul !
P.S.
S-au anulat alegeri după ce au fost validate (turul I), s-a anulat alt tur în plină desfășurare s-au reluat prezidențialele fără a prezenta motivele și niște marionete ordinare consideră că totu-i normal și koucher !
I.A ar fi de acord cu așa ceva ?!