O Românie fără gunoaie – Octavian Știreanu

Liviu Pleșoianu a dat publicității acum două zile un document politic care merită luat în seamă, mai ales în contextul acestei perioade preelectorale. După ce săracu’ Ciolacu l-a rejectat din PSD la indicațiile sistemului, Liviu Pleșoianu s-a înscris în Partidul Ecologist, alături de alți indezirabili pentru șeful PSD, și va candida la București pe lista de deputați a PER. Pleșoianu nu prezintă, însă, prin textul publicat, un program electoral propriu-zis. El își îmbracă ideile în forma mai inteligentă a unui proiect de „Pact pentru România”, pe care, în calitate de simplu cetățean, așteaptă să fie semnat cândva (!) de președintele țării, de premier și președinții Camerelor, de liderii politici și societatea civilă.

Despre ideea unui pact național s-a mai vorbit, în treacăt, prin anii din urmă. Dar un asemenea document este evident irealizabil sub un regim pentru care, dimpotrivă, ura și dezbinarea sunt politici de stat, iar discursurile de inspirație nazistă sunt suportul ideologic al puterii.

Astuparea faliilor create în societatea românească de politica iresponsabilă a ultimilor 15 ani, eliminarea urii și a dihoniei, respingerea grosolăniei și huliganismului din spațiul public, dezintoxicarea corpului social de virușii noii securități infiltrați peste tot au devenit așteptări legitime și tot mai acute ale românilor. Situația este atât de gravă încât revenirea la o societate democratică nu se poate face fără un pact național. Pleșoianu exprimă o astfel de aspirație profund legitimă, dar aceasta nu se va putea împlini sub regimul unui personaj rudimentar și analfabet funcțional în ale democrației.

Făcând un pas mai departe de la simplul enunț, fostul deputat PSD formulează un număr de 21 de teme despre care el crede că ar trebui sau ar putea să facă obiectul unui „pact pentru România”. Fiecare dintre aceste teme este argumentată pe scurt. Puteau să fie mai multe, sau mai puține, acestea sau altele. Ceea ce contează acum sunt ideea și curajul de a-i da conținut concret.

Dintre temele propuse de Pleșoianu pentru pact, câteva sunt interesante, ca de exemplu alocarea a două procente din PIB în scopul eradicării sărăciei extreme din România. Adică „pentru rațiuni alimentare, în oglindă cu 2% pentru rațiuni de apărare”. În același spirit, România să afirme în politica externă un proiect global pentru „alocarea a 10% din bugetele militare pentru eradicarea sărăciei extreme”, acționând pe principiul „cu 10% mai puțină moarte, cu 10% mai multă viață”.

Pactul ar mai trebui să prevadă orientarea procesului de învățământ spre „o școală a omului”, nu a „roboților utili”, în sensul unui conținut care să pună accent pe „inteligența emoțională și munca în echipă” și pe dezvoltarea „interesului față de propria individualitate, dar și față de soarta semenilor”. De asemenea, starea spitalelor și a drumurilor să fie considerată element al siguranței naționale, care să fie monitorizată de grupuri de lucru, cu obiective și termene concrete și cu prezentare lunară a acțiunilor întreprinse și a rezultatelor obținute. Etc, etc.

Pleșoianu mai include printre obiectivele unui pact național și unele din domeniul libertăților cetățenești. El propune un acord pentru eliminarea din societate a unor stări de lucruri și realizarea unui mediu social cu mulți „fără” :

„Fără slugi în funcțiile publice!”, în sensul angajamentului leadership-ului politic din România de a se comporta demn în relațiile internaționale și de a nu mai „înjosi națiunea română” în fața ambasadorilor altor țări, comisarilor și funcționarilor europeni etc;

„Fără vânzători de țară în funcțiile publice!”, în sensul unor măsuri de blocare a achizițiilor de tehnologii învechite la prețuri mari și a concesionării resurselor naturale la prețuri subevaluate.

„Fără guvernatori de colonie!”, adică reacții ale autorităților statului pentru reașezarea conduitei ambasadorilor în perimetrul strict al mandatului lor, al respectării Constituției țării și al regulilor diplomatice convenite pe plan mondial.

„Fără acoperiți în politică, justiție, presă!” – subiect foarte sensibil pentru societatea românească. La acest capitol, Pleșoianu are în vedere un pact politic pentru readucerea serviciilor secrete în matca legală și blocarea amestecului lor în politică, justiție și presă; eliminarea tuturor protocoalelor secrete existente și interzicerea încheierii altora între serviciile secrete și celelalte instituții ale statului român; limitarea la un singur mandat pentru membrii conducerii serviciilor secrete ș.a.

„Fără servicii secrete în alegeri!”, începând cu eliminarea STS din ecuația procedurilor electorale etc.

Pleșoianu mai are în vedere un consens și asupra altor obiective „fără”, la care ipoteticii semnatari ai pactului ar urma să se angajeze cu măsuri și politici concrete, corespunzător atribuțiilor și pe durata mandatelor fiecăruia, și anume: „Fără tinere românce traficate!”, „Fără trafic de droguri!”, „Fără violență domestică!”, „Fără export de masă lemnoasă brută!”, „Fără implicarea României în conflicte armate în absența unui referendum național!”.

Desigur, proiectul lui Pleșoianu este unul aspirațional și este incert dacă vreodată se va întâmpla pe această lume un pact național pe temele de mai sus. În schimb, văzând câți de „fără” dorește el României, se pot anticipa câteva efecte imediate ale acestui document.

Primul este că viața acestui om este în pericol, pentru că, ghinion!, oricând i se poate slăbi un bușon la vreo roată a mașinii. în plină viteză. Apoi, propaganda securistă va avea ceva proaspăt de ronțăit. Rețelele vor bubui din nou cu „informații” că Pleșoianu e omul rușilor, că e spion rus, că a organizat protestele de la Sfânta Parascheva, că a adus coronavirusul în România și altele asemenea.

Văzând ce idei are în cap Pleșoianu, ne putem explica și de ce un om ca el a fost rejectat din PSD, după ce cu numai un an în urmă, se clasase al doilea în cursa internă pentru funcția de președinte al acestui partid.

Pe de altă parte, existența unor abordări precum a lui Liviu Pleșoianu arată că românii mai au cu cine vota. Că le place sau că nu le place celor care nu pot respira dacă nu pupă papucul timermanșilor, în România există și se vor dezvolta germenii unei mișcări suveraniste latente și de neoprit. Dorința tot mai mare a românilor de demnitate și suveranitate este, de fapt, efectul pervers și produsul natural al politicilor nesăbuite duse timp de aproape 2 decenii de Băsescu-Petrov și Werner Iohannis. Altfel spus, aceste regimuri au creat chiar în interiorul lor condițiile apariției unei mișcări care să le înlăture.

În sfârșit, mai este de subliniat și coerența dintre ideile lui Pleșoianu și apartenența sa la un partid ecologist. De fapt, chiar și acest proiect de pact național este unul ecologist. Care ar putea fi exprimat chiar așa: „O Românie fără gunoaie!”. Adică fără gunoaiele menționate la acei „fără” din proiectul lui Pleșoianu.