Oda proştilor. Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit in şedinţa Biroului Politic al Partidului. ‘Oda proștilor’ de Pribeagu. Râdeau şi Maurer, şi Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o mutră amară.
„Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej. „E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic de umor?”, s-a amuzat Dej.
Şi i-a aprobat lui Pribeagu plecarea.
ODA PROSTILOR
Motto:
_Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală! _
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de… PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.
Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.
Mă, Joiene tu de ce nu râzi niciodata? Pentru ca Pe Se Deul e un duşman al MEU, a răspuns Joianul. Mă, Joiene ce fel de sas eşti, când n-ai pic de umor?
Daca tot m-ati provocat,o alta poezie de exceptie a lui Iasac Lazarovici (ion Pribeagu)
„În ţara mea
În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Ca-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Ca-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege?”
Un evreu (emigrat in 1961)care si in Israel a scris in romaneste …
Ce stie una ca Dancila ce e Israelul,s-a dus in vizita de pomana…O parte din sufletul romanesc e acolo,pana si imnul Israelului are linia melodica dupa vechiul cantec popular ardelenesc „Cucuruz cu frunza-n sus”!
Wow! Si ce productie record exista in Romania! Nu iti vine sa crezi ca aceasta performanta nu este deja in cartea recordurilor!
Țară de doftori și de proști cu stemă
azi te iubesc cumplit, ca pe-o eczemă…
e dedicata @ lili
ana , luka si cu dej
a bagat spaima.n bugheji
azi veni si moshu shora
platit prin emag cu ora
„CEL CU DOUA
Se zvonise-n oraselul
De pe deal, Chilia noua,
Cum ca Huma Haskelovici
Zice-se ca are doua.
Nimeni nu stia ce-s alea
Daca-s albe sau galbui
Doar atat, ca el le are
Si-amandoua-s ale lui.
Poate are doua case ?
Doua vaci, doua mâte ?
Doua gainusi motate ?
Poate doua porumbite ?
Nu, niciuna dintr-acestea
Dar fiind sigur ca le stiti
Va comunic ca sunt alea
Chiar la care va ganditi.
Insa fetele-ntre ele
Rusinoase, sum sunt toate
Isi spuneu cu preciziune :
– Nu se poate ! Nu se poate !
Zau, santem niste vacute
Cum ne intra-n creier noua
Toata lumea s-aiba una
Numai Huma s-aibe doua ?
Numai Hana Iosub, prinsa
De-al amorului jaratec
Si la gandul c-are doua
Si e si baiat simpatic.
S-a indragostit de dansul
De la prima scaparare
Si mai mult, sa se convinga
Daca-ntr-adevar le are.
Il pandea la strand sa-l vada
Dezbracandu-se pe chei –
Ce nu face-o fata culta
Pentru viitorul ei ? –
Azi asa si maine iarasi
A jucat in asa fel
Pana cand, la urma urmei
Ea s-a maritat cu el.
Insa vai, in noaptea nuntii
Dupa ce-a trecut furtuna
Hana-a observat ca Huma
A lucrat numai cu una.
Foarte indignata fata
De metodele aceste
L-a-ntrebat : -Asculta Huma
Dar cealalta unde este ?
– Unde vrei sa fie scumpo ?
E la rabin, draga fata !
La noi nimeni nu lucreaza
Cu-amandoua deodata !
Doar cand una oboseste
Si tu esti inca in verva,
Este bine-ntodeauna
Sa ai piesa de rezerva.
– Poate asa e ritualul ?
S-a gandit Hana Iosub –
Si-n familia lui Huma
Cele sfinte-s cu surub ?
Si plangea sarmana Hana
Varsand lacrimi mari cat cana
Fiinca Huma niciodata
N-a intrebuintat pe-a doua.
A trecut o luna – doua
Si-ntr-o seara, fara luna
In alcovu-ndragostitei
Giugiulindu-se-npreuna
Ea i-a spus : Asculta Huma
Ce-i in mana, nu-i minciuna !
Aia de la rabin draga
E cu mult, cu mult mai buna !”