România, așa cum o sărbătorim, este consecința sacrificiului generațiilor, a celui individual, și critica asupra derapajului care depășește acum media istorică.
Sărbătoarea Națională ne găsește în continuă insuficiență publică, pe culmile dezastrului economic și moral, fără a putea valorifica practic democrația și statutul de membru al Uniunii Europene.
Angajamentele militare, de tip mercenariat, sunt excesiv promovate în defavoarea stării națiunii române, așa cum nu s-a întâmplat nici în situații excepționale.
Reconstrucția țării, pornind de la bazele morale, rămâne obiectivul principal iminent în contextul unei crize care altminteri se va extinde.
Ziua Națională a României nu ar trebui să mai fie o formalitate festivistă pentru că este în discuție însăși identitatea și capacitatea structurală de a românilor de a se întoarce acasă, de unde au fost izgoniți zeci de ani.
Drepturile democratice sunt absolute iar relativizările care operează în acest sens ar trebui să primească o adecvată riposta din partea societății. Astăzi, legea europeană este tot mai poluată în România, iar românii se bucură de libertatea și democrația țărilor surori europene cu tot ce presupune dezvoltarea care aici se află încă într-un inadmisibil stadiu primar.
Într-o asemenea Zi locurile sfinte ale românilor dau dimensiune sărbătorii aducând la suprafața zilei galeria ilustră a martirilor și eroilor în contrast uriaș cu marionetele de acum.
La Mulți Ani, de Ziua Națională!
Câtă vreme avem un imn și un drapel tricolor, mai avem o țară.
Dacă mai suntem un popor, vom afla în lunile și anii care vin.
Anul trecut, Iohannis a interzis trecerea pe sub Arcul de Triumf a urmașilor celor ce au învins trupele vrășmașe germane la Oituz, Mărăști și Mărășești.
Nu a trecut măcar un singur ostaș român pe sub Arcul de Triumf, simbol al Bravilor Eroi…
A fi român înseamnă a duce în suflet mai mult decât poate fi cuprins în cuvinte: durere și fericire, dor, tristețe, dragoste și ură, prietenii sau dușmănii pe viață.
Avem simboluri și evenimente naționale de onorat, români ce nu s-au rușinat de originea lor, eroi care s-au jertfit pentru Țară.
Dar avem prea mulți români dezrădăcinați, plecațI în cele patru vânturi: ce mtive au să se întoarcă acasă?
Dacă nu avem dragoste de Țară, speranțe și vise comune pentru România, totul va fi degeaba, iar ”prea târziu” va fi deja parte din Trecut.
Doresc românilor un firicel de gând frumos pentru România, nu doar de Ziua Națională, ci pentru restul vieții lor și a urmașilor, un îndemn să gândiți și să munciți cu rost pentru Țară.
Așa să ne ajute Dumnezeu!