Cititorul Postăkel Gudurău comentează articolul Nu suntem conduși de politicieni, ci de o pseudoștiință
Brici, titlul.Întrebare: a existat vreodată vreo deosebire între politica și pseudoștiință? Politica e vehicolul de putere al banului ori big money n-a stralucit vreodată prin inteligență, ci prin violență, dispreț și lăcomie, ori astea sunt istoria lumii de la maimuță-ncoace.Ce denumim noi „elită” nu are caracteristicile necesare pentru asta.
În 1935 un studiu arăta că daca progresul automatizării se păstrează liniar, în 2000, programul de lucru va fi de 3 ore, vor lucra doar bărbații și toți vor avea o casă si o masină. În’50, asa era în State. Azi, puncte puncte.
Alt studiu, de data asta recent, spune că 48%dintre slujbe sunt automatizabile. Restul oamenilor vor fi asistați iar ca asistați nu vor avea bani sa cumpere bunuri. Ceilalți vor avea salarii mici, si slujbele lor urmând să dispara pe măsură ce AI avansează. Aș să că nu vor avea bani iar producția de bunuri, logică. Si asa că, de ce să mai”murdărească Pământul” daca tot nu le sunt „elitei” de folos? Nu e mai bine să dispara si ei? Pământul, locul de”joacă” al „elitei” exclusiv, cu slugi puține și roboți mulți.Wow! Acu pricipirăți logica? Vedeți mai clar ca o slugă încizmată cu baston, care e bancul cu politica? Idioții politicieni actuali au impresia că vor fi în cărți, post dezastru, ca slugi credincioase ce se dovedesc. Se vor trezi, ca de obicei, prea târziu și vor arunca vina pe alții, tot ca deobicei.
David Graeber, Dumnezeu să-l odihnească, a fost unul dintre, daca nu, chiar cel mai limpede gânditor al sociologiei culturii pe care l-a avut Occidentul.L-am citit cu multă plăcere, conceptele lui despre cultura internă a corporațiilor,(ele însele,”creaturi” sau, mai degraba făcături economice)explicative la nivelul ierarhiei, a interacțiunii între nivele(flunkies-de la servitori la cadâne), despre „evanghelizări”, mi-au părut de o claritate de cristal.Mai ales că am fost, de câteva ori, involuntar, martor la câteva cu parfum(sa nu zic duhoare)tipic oriental, în zona românească.Într-un caz de ex.,s-a lăsat cu poiezii și osanale adresate sefului, într-o atmosferă crispată, cu microfon și lăutari, o scenă de un penibil absolut, de un ridicol ce crăpa tencuiala.Celălalt autor al căror clipuri le-am preferat pe drumuri lungi, a fost Stefan Moulineux, un canadian cenzurat(a trecut de la 3-4milioane de vizualizări”brusc” sub 10 mii).Dacă-l mai pun si pe T.Sowell, tabloul e aproape complet.