Părerea unui prim-ministru: Dispariția puterii exemplului

Ziarul Cotidianul a deschis paginile sale către subiecte de profunzime ale societății noastre. I-am invitat pe ­foștii prim-miniștri ai  României să scrie lunar – sau ori de câte ori simt nevoia să lanseze  o idee ­importantă în spațiul public – o analiză pe ­teme-cheie, arzătoare, la ordinea zilei.

Analizele și ­sintezele pe care le vor scrie – și pe care le veți putea citi în ­Cotidianul – se vor baza pe experiența pe care au avut-o în fruntea Executivului român. Vor fi variante complexe de rezolvare  a unor ­chestiuni care frământă astăzi societatea noastră.  Este contribuția ­dumnealor la depășirea marasmului de vorbe și ­intrarea în lumea concretă a soluțiilor. (Simona Popescu)

PETRE ROMAN: DISPARIŢIA PUTERII EXEMPLULUI

N-am mai auzit de multă  vreme să fie utilizată sau cel puțin menționată locuțiunea „puterea exemplului“, pe care o întâlneam des în anii de școală ca și în universitate, dar și în orice loc de muncă.

Cel mai probabil, pentru că educația morală, atât cât se mai practică în școală și în familie, pare să fie deconectată de adevărul imoral al prea multor realități, îndeobște al celor politice.

Exemplele bune, extrem de rare

Educația morală se obține cu precădere prin puterea exemplului. Dacă aceasta pare să fie pe cale de dispariție nu e pentru că exemplele bune nu ar mai avea putere de influențare, ci pentru că ele sunt extrem de rare în societate și mai ales în politică. Procesul prin care ne facem bine înțeleși – unii pe alții – în calitate de cetățeni, prin care ne autodisciplinăm ca oameni liberi, procesul pe care grecii democrației ateniene de acum 25 de secole îl numeau Paideia, cere să vrem să spunem adevărul și să ne eliberăm de minciună.

Marile figuri publice au o răspundere personală absolută în acest proces de educație.

Dacă ele contribuie la ordinea morală, o fac prin exemplul lor bun, dar dacă, dimpotrivă, o destramă, o fac prin exemplul lor rău.

Din lipsă de bune exemple, din lipsă de competență și, mai departe, din lipsă de răspundere și nepăsare, avem tabloul inevitabil al dezamăgirii românilor față de politică.

„De ce nu ați reușit atunci?“

Acest început de secol XXI, care avea marea șansă de a reuși un drum al unei veritabile dezvoltări a României, e un drum al continuității în neputință, în superficialitate și fals patriotism.

Acest spațiu de exprimare a opiniei mele mi-a fost acordat de Cotidianul în virtutea faptului că am fost prim-ministru. E firesc să vină întrebarea: „De ce nu ați reușit atunci?“. Poate că întrebarea „De ce nu reușește România saltul de modernizare atât de așteptat?“ e greșit pusă, de vreme ce nu i-am găsit un răspuns în atâta amar de ani. Mă gândesc că răspunsul stă tocmai în faptul că nu poate fi vorba despre un salt, ci mult mai mult despre o continuitate la realizarea tenace, competentă și inteligentă a unor planuri de dezvoltare care să treacă dincolo de bătăliile politice dintre partide sau șefii lor. Am mai scris undeva că am avut parte de aporie – contradicții fără drum de ieșire, afazie – neputința de a decide și anomie – absența unor legi juste ca și a standardelor morale.

Epoca opiniilor slabe și a respingerii adevărului

Suntem acum în epoca opiniilor slabe, efemere, căci ceea ce e clamat cu emfază politicianistă azi, mâine e ca și cum n-ar fi existat. Nu se produce consecința spre ceva cât de cât mai bun.

Am auzit zilele acestea de la prim-ministru și de la diferiți miniștri că „azi încă nu știm cum va fi o lege sau o decizie a Guvernului, dar mâine vom ști mai mult“. Mâine însă nu e decât prelungirea nefericită a „azi“-ului.

Și mai e ceva extrem de supărător la nu puțini oameni cu mari răspunderi în conducerea statului sau a sistemului de justiție. Puși în fața unor situații clare, care îi deranjează din marea lor automulțumire, ei resping cu putere adevărul. Cicero îi vedea așa cum sunt, cu 2000 de ani în urmă: „ille verum esse plane negat“.

Când PSD-ul a învins categoric la ultimele alegeri, stăpânirea mea de sine, adică gândirea la rece despre ceea ce știam că este acest partid și sunt liderii săi, m-ar fi îndemnat la multă circumspecție. Însă înțelepciunea practică a cuvintelor lui Aristotel – „Dacă stăpânirea de sine te face să perseverezi în orice fel de opinie, ea poate fi și rea“ – m-a făcut să-mi suspend judecata aspră. Programul de guvernare era construit pe două componente într-o corelație absolută, precum doi frați siamezi. Pe de o parte, creșterea sensibilă a veniturilor tuturor românilor, iar pe de alta, pornirea unor puternice motoare economice axate pe mari lucrări de infrastructură și mari proiecte industriale.

Urma ca Guvernul să lucreze cu voință neclintită și cu multă expertiză pentru a pregăti legile necesare, inclusiv înlăturarea reglementărilor care constituiau obstacole și formularea obiectivelor principale de dezvoltare economică, ca Parlamentul să-i asigure Guvernului tot sprijinul în realizarea legislației necesare.

„Nu bate cocoșul să facă ouă“

Fundamentarea acțiunii Guvernului trebuia, firesc, să fie bazată pe o comunicare sinceră și bine articulată. Astăzi pot afirma că marile proiecte economice sunt o ficțiune, iar creșterea veniturilor – un adevăr încă mic și, mai ales, neconsolidat.

Cauza acestei realități este exact incapacitatea de a pune în operă simultan cele două componente.

Guvernarea PSD este în cel mai bun caz neeconomică, lipsită de înțelegerea fenomenului economic (fiindcă preferă să-l ignore) și centrată doar pe politică socială. Or, politica socială este destinată redistribuirii spre atingerea unui echilibru social și nu ține loc de politică economică. Precum vorba populară „nu bate cocoșul să facă ouă“.

Am avut un sentiment de îndoială la începutul acestei guvernări, din două motive:

1) Nu au pornit la drum cu un plan de acțiune, cu etapizarea obiectivelor, termene de inițiere și de finalizare și factorii competenți și răspunzători în tot ceea ce însemna zona de dezvoltare economică;

2) Nominalizarea pentru funcții de miniștri și secretari de stat mai ales pe criteriul de partid („e de-al nostru, îl știm noi“), și nicidecum al competenței profesionale și al atitudinii morale.

Impas și stagnare

În doar câteva luni, ambiguitatea politică, split-ul (cum se zice azi) între interesele de partid și cele ale guvernării și mersul călărețului singuratic, nesigur pe el, au instalat guvernarea PSD în impasul unei majorități parlamentare puternic ancorată în stagnare.

Istoria acestei guvernări urmează un model predominant de insucces, de repetare a unor experiențe eșuate din trecut.

Îmi doresc astăzi, la fel de puternic ca și după Revoluție, să putem dovedi că democrația românească e compatibilă cu scopul național al dezvoltării țării. Exemplele vieții reale s-au ținut lanț, arătând prea adesea contrariul.

Democrația poate risipi energiile poporului și amorți elanul solidarității naționale. Se înțelege, nu democrația ca sistem politic, ci felul de a fi al conducătorilor aflați la conducere prin voință democratică. l

(Intertitlurile aparțin redacției)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Petre Roman 38 Articole
Author

16 Comentarii

  1. cita ipocrizie… isi contempla opera! bunul simt ar trebui sa te impiedice sa mai apari in public! nuai descoperit apa calda ci doar ne-ai oparit! iti vom intoarce serviciul. ce zici?

  2. Nu va pierdeti vremea cu „un morman de fiare vechi” – o creatura odioasa!

  3. cum n ati reusit ma petrica ..?? cum n ati reusit..pai tot ce v ati propus atunci este realitatea da azi mai paturica..nu numai industriunea dar tara intreaga i un morman de vechituri..noroc cu fii , fiicele voastre ca ne aduc aer da occident..petrica ..fa gura mai mica nu te ..p..rosti asa da transant.

    • Plus ! (chiar si asa, cu toate ca redactia nu vrea sa vada voturi si sa primeasca criticile cititorilor)

  4. Cat tupeu poate sa aiba acest om.El care a distrus toata industria romaneasca prin acele cuvinte celebre „ca este un morman de fiare vechi”,acum vrea sa apara ca un zeu si sa spuna ca altii sunt de vina pentru dezastrul din aceasta tara.Vorbeste de „revolutie”.Parca nu stie ca a fost LOVITURA DE STAT data de spionii romani care lucrau pentru alte state si pe care nu vreu sa-i nominalizez aici.Astazi sunt revolutionari cu multe facilitati acordate de statul roman.Pe mana cui a ajuns PNL_ul ??? Pe mana unui ORBAN,GORGHIU,TURCANU,ROMAN,PREDA,BUSOI,etc.ROMANE! Poate data viitoare cand apari la TV dai si cateva citate din cartea scrisa impreuna ca WALTER ROMAN.

  5. Citisem articolul semnat de celalalt fost premier, T. Stolojan, cu mare interes. Incerca in mod onest sa spuna ce crede despre unele aspecte socio-politice ale realitatii romanesti. Atat cat putea sa spuna el, un tehnocrat pana in detalii, un rationalist, un om fara o cultura politica notabila, si deci fara dezvoltari temerare. Interesant! Foarte buna initiativa ziarului Cotidianul! Vazand titlul celui de al doilea episod, expresia unui adevar dureros, „avarierea exemplului personal”, m-am repezit sa-l citesc. Domnul Petre Roman m-a dezamagit instantaneu. Probabil, mai mult ca probabil, nu el a scris acest articole, acest text, care nu-i face bine. Rezulta de aici ca domnul Petre Roman frecventeaza niste cafenele populte cu sofisticati care dau spectacole zilnici despre „viata”. Apoi mi-a trecut supararea intelegand ca de fapt domnul Petre Roman a plonjat deja intr-o alta lume, cam adolescentina, in care resposabilitatea zicerilor nu-i deloc abligatorie, fiind vizibila doar epatarea. Faptul ca a fost prim-mistrul Romaniei este un „detaliu” pe care nici el nu vrea sa-l evoce. Si nici nu are de ce. In epoca MODERNA, dominata de lupta contrariilor si erarhii, un fost prim ministru nu putea fi bagat la inchisoare de catre adversari, pentru ca el ar fi divulgat secrete importante din fiinta PATRIEI. De aceea ei, primi-ministri „rai” erau impuscati, si nu incarcerati. Domnul Petre Roman n-a fost prim-ministrul Romaniei! Acest articol valideaza doar faptul ca a populat biroul premierului din Pata Victoriei. Nici o secunda nu s-a apropiat de zona unica, fierbinte si semnificativa. Cam trist! Dar speranta moare ultima

  6. ” Nu vrem bani nu vrem valuta, vrem pe Roman … ”! p.s.- asa gandeau femeile de la APACA in secolul trecut !

  7. La lozinci nu-l intrece nimeni, tot urmasului edecului comunist lansa la revolutie disparitia nepotismului, nepotism care apoi chiar s-a transformat in cel mai diabolic parvenitism pentru ei si ai lor (nici un cetatean – aflat in afara sistemului clientelar partinic, nu are vreo sansa in societatea urmasilor fostilor si actualilor oameni ai sistemului, atunci de unde si pentru ce puterea exemplului? Mare ipocrit.

    • Pt.QX. Ipocrit putin zis, mai clar asa autorul articolului este cam dusman de neam si tara … ! In rest sanatate maxima !

  8. Tupeu de crimnal convins ca nu va pati absolut nimic si niciodata ! A facut atat de mult rau incat nicio pedeapsa capitala nu l-ar putea izbavi !O natiune in care femeile gandesc cu vaginul iar barbatii cu stomacul ,isi merita pe deplin astfel de criminali !

  9. Ce opinie avei despre faptul că parlamentarul Petre Roman , având o hotărâre definitivă de incompatibilitate din partea instanțelor, pe durata derulării unui mandat parlamentar , nu și-a înaintat demisia din postul de parlamentar, așteptând ca „în speță”, să fie votată īn parlament executarea acelei hotărâri judecătorești ?

  10. Deci, ce opinie aveți despre faptul că parlamentarul Petre Roman , având o hotărâre definitivă de incompatibilitate din partea instanțelor, pe durata derulării unui mandat parlamentar , nu și-a înaintat demisia din postul de parlamentar, așteptând ca „în speță”, să fie votată īn parlament executarea acelei hotărâri judecătorești ?
    Păi de unde să aibă parlamentul atribuția de a vota aplicarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii referitoare la parlamentari ?
    Considerați totuși că este firesc ca parlamentul să ia act de vacantarea postului în „spețele” în care instanțele constată incompatibilități ?

  11. jenant, dl Neulander Jr. trist si foarte otravit. la fel cum declarati dumneavoastra ca tot sistemul era in 1991.

  12. – asta da exemplu, neulander asasin al presedintelui republicii

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.