Părerea unui prim-ministru: Statul de drept

Devine tot mai greu, dacă nu imposibil, să raționăm corect și cu normalitate asupra funcționării statului de drept, în timp ce tabloul realităților din sistemul judiciar arată că există permanente discontinuități, sub influențe și abuzuri. Am mai afirmat că trebuie să credem în independența justiției ca o primă condiție ca ea să existe. Însă amintirea greșelilor și dilemelor acumulate în sistem mă face să fiu mai degrabă neîncrezător în ce privește viitorul. Problema nerezolvată a abuzurilor prezente în acțiunea, dar și în atitudinea unor oameni ai legii, conduce la contradicții fundamentale și inevitabile. Desigur că nu mă exprim din interiorul sistemului și nici din cel al „câmpului tactic“, inventat pentru a-i determina pe cei mai importanți magistrați să urmeze o anumită conduită, de multe ori chiar în disprețul principiilor de bază ale justiției. Nu am nevoie să stăpânesc știința dreptului pentru a ști ce e dreptatea și ce e nedreptatea. O mulțime – chiar – de adevăruri nu conțin, de regulă, întregul adevăr. Într-o celebră decizie a Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii se spune că „procurorilor nu le este permis ca din totalitatea probelor pe care le dețin să utilizeze unele și să ignore altele.“ S-a dovedit în acest an că există o gravă problemă în justiție: judecători sau procurori care s-au aflat și încă se mai află în situația disperată descrisă magistral de David Hume în 1740, în Tratatul asupra naturii omenești. Îl citez: „Al cui favor trebuie să-l caut, și de a cui furie trebuie să mă tem? Ce fel de ființe mă înconjoară? Pe care le pot influența și care mă influențează pe mine? Toate aceste întrebări mă aduc în cea mai deplorabilă condiție… “

Noi am aflat doar de puțin timp și numai despre o mică parte a acelui sistem deviat în care conta mai mult un raport (strict secret), uneori o simplă sugestie (la fel de secretă), trimise și ajunse la un judecător care urma să dea o sentință, decât probele acumulate în dosar. Cred că și cele ce am aflat nu are cum să cuprindă tot adevărul și deci nu putem să ne pronunțăm decisiv. Dar sigur este că, dacă nu ne pronunțăm deloc, dacă nimic nu ar fi ieșit la iveală, sistemul deviat rămânea neclintit și profund ilegal.

Tabloul dezvăluirilor nu poate fi pur și simplu ignorat dacă oamenii statului de drept sunt sinceri apărători ai acestuia, iar nu ai sistemului deviat. Statul de drept, așa cum este el azi în România, merită și trebuie apărat îndeosebi prin denunțarea și corectarea erorilor și disfuncționalităților, iar nu prin înghețarea lui într-un fel de regat mai presus de democrație.

Când reforma Macovei i-a oferit președintelui Traian Băsescu decizia de a numi el pe cei mai înalți magistrați ai țării era vorba de a întări capacitatea de acțiune independentă a justiției sau de a face din acești șefi de instituții un fel de trimiși personali ai președintelui?

Răspunsul la întrebare, bazat doar pe ce am aflat în ultima vreme, paradoxal, chiar de la Traian Băsescu, ni-l indică fără dubiu locul unde s-a concentrat o putere mult mai mare decât cea conferită de Constituție și legi, de fapt, o putere aflată deasupra legii. Se pare că locul era SRI și Cotroceni, în această stupefiantă ordine. De acolo veneau mesaje direct și indirect, că noi, oamenii acestei țări, inclusiv oamenii politici, investiți cu încredere publică în virtutea democrației, nu putem ști decât dacă știu ei. Din relatările oamenilor care au lucrat îndeaproape cu șeful militar al SRI, generalul Coldea, rezultă că dânsul a ajuns la un moment dat să creadă că este, metaforic, acul magnetic al busolei care arată României direcția de urmat. Acesta însemna inclusiv dreptul de a influența decisiv rezultatul alegerilor, adică pur și simplu dreptul de a goli democrația de conținutul ei real. Ni se spune continuu că justiția trebuie să fie izolată de influențe politice. Dincolo de dogmatismul acestei afirmații, care se vrea și apodictică, adică o sentință completă care nu admite împotriviri, rămâne adevărul că o instituție, nepolitică și nelegitimată altfel decât prin voință politică, cum a fost SRI până nu demult, a putut să influențeze decisiv și nu de puține ori, funcționarea justiției.

Acum, guvernul PSD-ALDE promite și inițiază o reformă în justiție. Nu le-ar strica mai multă modestie, atât celor ce promovează ideile reformei, cât și celor ce se opun cu strășnicie acestor idei.

Pentru primii, care dețin – teoretic și practic – puterea cea mai importantă, adică cea parlamentară, îmi exprim categoric neîncrederea câtă vreme nu au curajul, poate nici intenția, de a curăța justiția de abuzuri și de influențele vinovate de comiterea abuzurilor. Dacă nu o fac să nu se mire că sunt ei acuzați că ar dori să construiască un nou sistem de influențe, adică un fel de sistem deviat. Iar pentru cei ce îi acuză de reacredință pe inițiatorii reformei am – să mă ierte! – îndemnul de a abandona afirmațiile că circumstanțele concrete ce i-au implicat pe ei în momente și locuri ale vechii puteri deviate nu sunt relevante, nici necesare de a fi examinate în discuția publică și îndeosebi cea instituțională. Dacă și unii, și alții cred că dețin adevărul într-atât, încât nu mai e nevoie să aducă și argumente, statul de drept devine o țintă sau o mască, iar nu un spațiu de lucru al democrației.

Magistrații au libertatea de a-i supăra pe cei cu putere. Ei nu au libertatea de a cultiva sau a se lăsa cultivați de cei de a căror putere se tem. Dacă se tem au o cale: aceea a curajului de a spune că se tem și din ce motiv se tem. Scopul legii într-o societate democratică este să-i facă pe oameni liberi, iar nu să-i supună și să-i controleze.

Poate că singura idee stabilă a umanității este dreptatea.

Însă singura stare obligatorie a omului e libertatea.

Încă o precizare

Ieri citeam în New York Times o scrisoare din 19 noiembrie 1957 scrisă de Albert Camus la câteva zile după ce i se conferise Premiul Nobel pentru Literatură, învățătorului său Lucien Germain și cunoscută public abia după 59 de ani în 2016. Pe Twitter scrisoarea a devenit rapid virală. O redau ca și cea mai frumoasă ilustrare a opiniei mele publicate în aceste pagini ale ziarului Cotidianului sub titlul „Dispariția puterii exemplului”.

„Iubite domnule Germain,

am așteptat sa se mai stingă un pic zgomotul ce m-a înconjurat toate aceste zile înainte de a va vorbi din toată inima. Am primit o onoare mult prea mare, pe care nu am cautat-o, nici cerut-o. Dar când am aflat vestea, m-am gândit mai întâi la mama mea și apoi la dumneavoastră. Fara dumneavoastră, fără mana afectuoasa pe care ați întins-o sărăcuțului copilaș care eram eu, fără învățăturile și exemplul dumneavoastră, nimic din ce primesc acum nu ar fi fost posibil. Nu este vorba de faptul ca eu nu dau o prea mare importanta onoarei de acest fel. Dar ea îmi da cel puțin șansa sa va spun ceea ce dumneavoastră ați fost și sunteți și acum pentru mine, și va pot asigura ca eforturile dumneavoastră, inima generoasa pe care ați pus-o în munca dumneavoastră rămân pentru totdeauna vii în unul din micii dumneavoastră discipoli, care, în ciuda anilor, nu a încetat sa fie elevul ce va este recunoscător.

Albert Camus”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Author

23 de Comentarii

  1. Pana sa credem in independenta justitiei trebuie creata aceasta independenta.Ori cei care se opun independentei justitiei sunt chiar institutiile ce reprezinta segmentul juridic.Ei nu vor sa fie liberi.Ei vor sa traficheze libertatea cu surogate justititiare.Gasca lor trebuie protejata.Cum sa o mai protejeze daca ar raspunde pentru erori judiciare?

    • Si…de ce nu iesiti in fata …Cladirilor astora de ***se cred justitiari *** sa le-o spuneti direct , ci sunt temporari si incapabili de a judeca***cu obiectivitate ..oameni nu …dosare de kk@……….????

  2. „…Cei tari se ingradira //Cu-averea si marirea in cercul lor de legi;// Prin bunuri ce furara, in veci vezi cum conspira//… ( M. EMINESCU).Eu nu vad mare diferenta intre democratia sclavagista antica si tendinta democratiei actuale ! Pentru un om fara resurse de existenta, cuvantul democratie nu inseamna nimic. Dvs.Domnule Roman, impreuna cu Domnul Basescu, pentru a imbrobodi si atrage pe naivi ati etichetat partidul pe care l-ati infiintat cu numele de ” Partidul Democrat”. Cine vota cu partidul democrat era automat democrat , indiferent ce golanii sau potlogarii facea.Daca pe o sticla scrie ” TUICA „, cetatenii turmentati o cumpara ca tuica . Doar cand o consuma isi dau seama ca este apa chioara si ca au fost pacaliti.

  3. De ce i se mai cere parerea parerea acestui gibon/sacal batran vopsit ca o cocota masculina, inculpat pentru mineriada samd? De ce-l mai vedem? Fiu de diavol bolsevic care nu a fost in stare sa-si intretina familia-persoana publica fiind-si nu-si ajuta fata?

    • Ai perfecta dreptate .Nu inteleg de ce ziarul I-l tine de o saptamina pe prima pagina . Mai bine dati-ne poze cu Oana Roman goala …

  4. daca nu stiu sa te exprimi civilizat mai bine taci bolsevici de pare ca sunt mai buni ca democrati care nu au nimic uman trăiesc doar pentru ei fac legi salari pensi nesimțite doar pentru ei pe vremea lui ceausescu erea mai multa echitate

  5. Inechitatea si abuzul a pornit inca dupa revolutie,cand dumnealui era prim ministru intr-o economie a carei industrii cica era un „morman de fier vechi”,din care totusi s-au infruptat toti potentatii zilei,cu acordul dumnealui si al politrucului „sarac si cinstit” din fruntea statului…Apoi,adanc implicat in diversiunile din zilele revolutiei sau al mineriadelor(vezi teroristi sau securisti mascati printre mineri),a beneficiat din plin de adormita justitie,care in prezent pare a se trezi dar inca mai motaie,virand la debarcarea sa,culmea,din pricina acelorasi securisti cu care se credea prieten,catre o adunatura de smecheri tineri,asa zis democrati proaspat dizidenti fata de tatucul Ilici,mari specialisti in spolieri,din care nu putea lipsi omniprezentul Base,nascocitorul de mai tarziu a „statului mafiot” democrat si independent fata de sine,pe ici pe colo vopsit in liberal dupa ce s-a dezis peste noapte de Internationala lui Lenin.De aici concluzia e ca draga Petrica,te-ai cam plasat dupa cum bate vantul,cu scuza machiavelica pentru pacatele tale vechi,cum ca scopul scuza mijloacele,asa ca a cam sosit timpul sa decontezi,daca vrei sa cred intradevar ca justitia s-a trezit complet,s-a spalat pe fata si a trecut la treaba,in ce te priveste pe tine si prietenii tai „demoncrati”,chiar daca printre ei se strecoara si batranul bolsevic,caruia ii datorezi atatea si nu e cazul sa te mai superi pe el…

  6. Nu inteleg pentru ce cenzurati cu atata incapatanare, inversunare, exprimarea mea ca individul asta Petre si Roman este un dusman de neam si tara !

  7. are pareri despre statul de drept… Da’ despre „industria romaneasca-un morman de fiare vechi”, n-are nici o parere ?!

  8. Cel care spunea din vasta expierenta ca odata cu liberalizarea preturilor unele preturi ar putea sa scada, iar a doua zi preturile au luat-o razna, vine si azi sa dea sfaturi???????

  9. Principiile unui patriot roman:
    ..industria romana un morman de fier vechi..
    ..La televiziune in 1990:(aproximativ)am fost invatati in comunism sa punem pe primul loc interesul colectiv.Nu este bine ,trebuie sa urmarim interesul personal.
    aplicarea acestora este tara azi.

  10. ALDE-PSD au dreptate ! Este insa si vina lor pentru ca sunt ezitanti,nehotarati,indecisi in „lupta impotriva statului paralel” care,intr-adevar,afecteaza dezvoltarea durabila. Oricum ideea este ca ne a cam iesit pe nas aceasta U.E.( cu acest Soros care manipuleaza la greu Bruxelles-ul) ! In foarte curand se va spune „N-O MAI VREM” !

  11. Poate nu ne mai plictisiti cu grimasa asta ” aleasa ” a dusmanului asta de neam si tara Petre si Roman care o tineti de atatea zile asa in prima pagina la gazeta, sa indispuna pe majoritatea romanilor! Va multumesc anticipat !

  12. Buna seara,

    La nu foarte scurt timp de la citirea articolului, cetateanul avizat observa un lucru ce-i tradeaza din nou originea meschina domnului cetatean Petre Roman: O singura premisa este dezbatuta pe tot parcursul si anume ca „statul deviant” este doar justitia nu alte institutii, el este reprezentat la modul necesar si suficient doar de sistemul juridic pentru simplul fapt ca asa a ales autorul.
    Pe de alta parte, cade tot el singur in capcana gandirii de tip „partinitor” cand alege o sumedenie de exemple negative (abuzurile unei institutii care cumulate cu reusitele nu exprima deloc un raport defavorabil, dar nah, e Petre..). Il ofera drept exemplu pe David Hume si insista asupra unei gandiri sanatoase insa nu se desparte deloc de „Statul Deviant = Justitia si abuzurile” . Mai mult decat, reuseste prin lipsa de inteligenta sa formuleze logic o structura pentru ca articolul sa plece de la un punct prezumat si sa ajunga la concluzii argumentate.
    Probabil de pe malul sau de Europa (inca comunistoida) logica informala si folosirea unui limbaj mai simplu dar fluid si grevat integral cu fapte si relatii logice nu pot fi concepute.
    Este rusinos ca ne pierde vremea in detalii si ca in final articolul nu face altceva decat sa aduca cuvinte de jale cand nu este nevoie de asa ceva. Dosarele penale (pentru fapte de coruptie) nu sunt in integrime fabricatia oculta a unei forte sociale malitioase. Penibil.

  13. „am așteptat sa se mai stingă un pic zgomotul ce m-a înconjurat toate aceste zile înainte de a va vorbi din toată inima „… evident ca discursul elevat si convingator ar trebui sa fie inradacinat in fiecare om politic si oratoria cultivata ar trebui sa-l insoteasca permanent…inca ma mai intreb daca des amintita referire la industria noastra ante”revolutie” a fost o teza impusa sau doar prostie (desi logica (nu cea juridica!) impune teza)…daca este asa in mod logic (si necesar) sunteti parte la tradare (ca teorema demonstrabila nu doar ca axioma)…v-as recomanda sa va spovediti dar banuiesc ca l-ati citit si pe Voltaire asa ca spovedania ar fi doar un moft …”le mieux est l’ennemie du bien” …nu stiu daca binele era inainte de dec89 dar sigur ca „mai binele” de acum a distrus cam tot (nu doar ce trebuia distrus!)

  14. Este un articol ce merita citit mai ale ca vine din partea unui membru PNL, partid care, pana acum, a avut doar de castigat din latura politica a „luptei impotriva coruptiei”. Aceasta declaratie(articol) a citit-o in fata Parlamentului ? Eiiiii…..atunci, DA, ar fi fost ceva. Mai asteptam.

  15. Din moment ce judecatorii si procurorii stau pe aceiasi creanga care apara statul( paralel sau neparalel) este evidend ca lozinca -drepturile omului- este o gluma buna!

  16. Dupa portocala, a intrat in scena veverita. Cu astfel de procurori vreti sa faceti Romania curata? Mai nene, din tot sistemul de justitie nu se gaseste un procuror fara mama-fara tata curat ca lacrima ca sa ancheteze banditii din conducerea tarii? Veverita nici nu a mancat, nici nu a baut si nici avere nu are! In schimb are simpatii fata de papa SOROS via Macovei!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.