Citește POVESTEA tulburătoare a disidentului Iulius Filip

6 aprilie 2019 Ioana Radu Actualitate, Social 9

Iulius Filip, disidentul despre care s-a spus că i-a fost refuzată eliberarea condiționată din închisoarea comunistă de către actualul procuror general, apare și în raportul de condamanare a comunismului din anul 2006. Într-un interviu, fostul deținut politic a dat detalii despre ceea ce a însemnat iadul de după gratiile comuniștilor.

Iulius Filip s-a născut la 23 aprilie 1947 într-o familie de muncitori din comuna Teremia Marea, județul Timiș, fiind fiul lui Vasile, condamnat pentru titoism, și Verginia, arată Centrul de Consultanţă Istorică, cel care a publicat și Scrisoarea deschisă.
După ce a absolvit 8 clase primare, a urmat școala profesională, iar apoi timp de doi ani Școala militară de maiștri și subofițeri „Gh. Lazăr” din Sibiu, devenind membru al Partidului Comunist în 1969. La absolvirea școlii militare în 1971, a primit gradul de maistru militar clasa a IV-a, fiind angajat la R. 7 A Florești Cluj, unde avea să lucreze în 1981. Înainte de apariția conflictelor cu reprezentanții regimului, Iulius Filip era evaluat pozitiv din punct de vedere profesional și recompensat pentru rezultatele sale în muncă. După cum se precizează într-o fișă întocmită de CI-ul unității, era „cunoscut ca element nemulțumit pentru retribuția primită”. De asemenea, se evidențiază în document că obișnuia „să discute în contradictoriu la convocările de pregătire politico-ideologice”.
Problemele sale aveau să înceapă ca urmare a unei note informative a unei surse a Securității, care întâmplător fusese numită de instituția represivă „Iliescu Ion”, neexistând însă nicio legătură cu primul președinte al României postcomuniste. „Iliescu Ion” menționa în iulie 1980 că făcea „unele comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat”. Inițial, a fost „atenționat” de către organizația de partid de la locul de muncă.
Prima sa manifestare publică împotriva regimului comunist a lui Iulius Filip a avut loc la 26 ianuarie 1981, chiar de ziua lui Nicolae Ceaușescu, gestul său având evident o puternică tentă sfidătoare la adresa dictatorului. La acea dată, a pus „în circuitul poștal”, după cum se menționează într-un Plan de măsuri în vederea identificării autorului cazului „Poetul” o „scrisoare anonimă cu conținut necorespunzător. După circa o săptămână, la 6 februarie 1981, maistrul militar a fost identificat ca autorul scrisorii anonime. În aceeași zi, a fost întocmit și un plan de măsuri pentru începerea urmăririi informative. Acesta urma să stabilească „materiale[le] cu conținut dușmănos” deținute de acesta, de către cine era influențat, dacă avea vreun complice, persoanele care cunoșteau „concepțiile și ideile [sale] dușmănoase”, documentarea activității sale ostile, dar și să prevină răspândirii materialelor dușmănoase unor alte persoane.
Pe urmele lui Filip au fost trimise mai multe „surse” ale Securității, dintre care se remarcă prin numele de cod ce i-a fost dat de instituția represivă un anume „Dolănescu”, coleg de muncă cu Iulius Filip. Acesta era instruit să stabilească „poziția obiectivului față de măsurile care se iau pe linie de partid și de stat, cum își argumentează ideile sale și influența pe care o are asupra celor cu care discută asupra acestor probleme”. De asemenea, dacă asculta posturi de radio străine și aprecierile sale etc.
„Dolănescu” mai era învățat să „manifeste prietenie și înțelegere față de frământările de ordin personal ale obiectivului, apreciindu-i competența sa profesională, <<inteligența>> și ideile sale <<originale>, sfătuindu-l totodată să fie mai ponderat pe motivul că unii colegi nu-l înțeleg”.
În scurt timp, Iulius Filip avea să fie exclus din partid, iar la 15 martie 1981 a fost trecut în rezervă. După două luni, a solicitat emigrarea în America, prezentându-se în acest sens la ambasada americană din București. Totodată, printr-o altă scrisoare adresată lui Lech Walesa, liderul Solidarității, s-a „solidarizat” cu dizidenții polonezi, cerând să fie acceptat ca membru al acestei organizații. În scrisoare critica în același timp politica internă a regimului patronat de Nicolae Ceaușescu. În mai puțin de un an de la trimiterea scrisorii deschise lui Nicolae Ceaușescu, Iulius Filip a fost arestat la 14 decembrie 1981, la scurt timp după cea a liderilor Solidarității, și condamnat apoi la 8 ani închisoare pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste”, pedeapsă redusă apoi la 5 ani și 4 luni de închisoare. La 16 martie 1982 a fost „depus” în penitenciarul București, timp în care avea să fie tratat și de către un neuropsihiatru, încercându-se portretizarea sa ca pe o persoană cu probleme mintale. Prezentarea dizidenților ca „nebuni” este o caracteristică a politicii represive din timpul lui Nicolae Ceaușescu, avându-și originea chiar în convingerea acestuia că în perioada lui doar un nebun se putea împotrivi construirii socialismului. Ulterior, avea să fie supravegheat și în timpul detenției. A fost eliberat din detenție la 13 aprilie 1987.
Din dosarul său de penitenciar reiese că „în timpul executării pedepsei” ar fi „avut o comportare necorespunzătoare”. Pedepsit de mai multe ori, a petrecut primele 12 luni de detenție în regim restrictiv. În cei 5 ani de detenție a stat nu mai puțin de 42 de zile în izolare ca urmare a celor 5 pedepse primite din partea administrațiilor penitenciarelor în care a fost închis. Într-o înregistrare realizată prin tehnică operativă din perioada detenției, Iulius Filip îi mărturisea unui coleg de celulă că timp de șase luni a fost ținut cu lanțuri la picioare și cătușe la mâini.

“Mi s-a făcut o injecție prin haine neuropaalitică în care sistemul nervos central nu mai comunica cu sistemul nervos periferic. M-au pus pe un pat de fier fără saltea, m-au legat cu lanțurile de la picioare de pat și cu mâinile m-au legat de capătul patului.

Am stat acolo nu știu cât timp, dar niște deținuți care realizau ce se întâmplă și-au rupt o cămașă și m-au mai îngrijit. Când am început să-mi revin și să realizez ce se întâmplă cu mine, arătam ca un om bolnav de boala lui Parkinson – nu mai controlam niciun membru periferic: ochii se învârteau în cap în toate direcțiile, o mână mergea în stânga, un picior în dreapta. Practic eram inexistent”, povestea Iulius Filip.

În emisiunea “Memorialul Durerii”, realizată de Lucia Hossu-Longin, Filip a vorbit despre drama de după gratiile comuniste și cum a ajuns dintr-un om normal să cântărească 39 de kg în ceea ce comuniștii reușiseră să transforme în cel mai negru iad- “Restrictiva”.

“Ea (n.r: soția) a înțeles ce s-a întâmplat, cu ajutorul unor prieteni s-a reușit să se contacteze personalul diplomatic, cu ajutorul Europa Liberă s-a comunicat ce se întâmpla la Jilava, după aceea saloanele în care se făceau experiențe pe oameni au fost desființate pentru că practic oamenii au fost mutați în celelalte închisori, ca să se piardă orice urmă.

Îmi răscolește niște sentimente dureroase. Restrictiva era un spațiu izolat față de orice. Era formată din 20 de celule (311-331) carantină de 2 săptămâni erai izolat de orice fenomen exterior, oameni, aer, în lanțuri și cătușe, fără pat, mâncare. în perete era un cadru metalic și o placă ce seara se dădea jos și dormeam pe ea, fără așternut, fără nimic. Era făcută ca, în orice parte te întorceai, cădeai. Nu aveai drepetul la pătură, dar având din anii ‘62 niște îmbrăcăminte nefolosită au adus pături vechi, din vremea condamnaților. Cu alea ne-am învelit la Aiud în 84. Erau rupte și pline de sânge, nespălate. Un an nu aveai niciun drept ca persoană. Fără corespondență, pachet, vorbitor, cumpărături, hrană, căldură, baie, fără pat, somn, nimi. Erai transformat într-un animal căruia trebuie să îi scurtezi zilele de viață, plus bătaie alarme false, batjocură. Acolo unde mor mai mulți deținuti m-am intalnit cu Iuga Dumitru, Vasile Pîrvu, Gheorghe Măgureanu Ilie Ion.
Aveam 39 de kg. Nu mai puteam vorbi. Soția m-a văzut. După Restrictiva, în vară, în ‘84, i-am spus soției că nu pot vorbi, să aducă copiii și a venit cu ei. Din ‘81 arestat, îmi văd copiii în toamna lui ‘84. 
(…)
Le-am spus (n.r.: gardienilor) că nu va fi niciun vorbitor, să iasă milițianul din spatele soției și copiilor și cel din spatele meu, că altfel nu mai rămâne nimic întreg aici. Și i-am spus soției tot, ce au făcut la Jilava, ce au făcut la restrictivă. Din 5 minute, cred ca a durat 40 și ceva de minute, securistul care înregista a oprit aparatele, am rămas noi singuri. Toți erau albi, galbeni, m-au dus pe restrictivă din nou. Când am ieșit soția mi-a spus că îi zisese comandantul: doamnă, glonțul e al lui. Era Rus Vasile, făcut de dl Constantinescu colonel și scos în rezervă în ‘97 comandant al închisorii Gherla.

Augustin Lazăr, la acea vreme procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia, a îndeplinit periodic și atribuții privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situația tuturor condamnaților ce îndeplineau fracția de pedeapsă pentru liberare.

Lazăr ar fi refuzat eliberarea disidentului anticomunist, deși acesta îndeplinea fracția din pedeapsă.

Din închisoare, Iulius Filip i-a scris lui Augustin Lazăr, în anul 1986, pe vremea când procurorul era preşedintele comisiei de eliberări de la Aiud:

“Te întreb frate române chiar dacă faci parte din aparatul de represiune – Nu auzi durerea şi oftatul neamului românesc? Nu vezi cum această Ţară bogată şi frumoasă cu un popor harnic a ajuns săracă? La nivelul la care te găseşti care crezi că sînt cauzele? De ce crezi că mă găsesc în închisoare?
După părerea mea cele două închisori Aiud şi Gherla sînt ruşinea Ardealului, României, Europei că să nu spun lumii?
Te-ai întrebat vreodată cîţi fraţi români au trecut pe aici?
Te-ai întrebat vreodată de ce Istoria şi timpul prezent n-au transformat aceste închisori în muzeu? (sau altă destinaţie)”, se arată în scrisoarea publicată de Centrul de Consultanţă Istorică.

Augustin Lazăr a catalogat drept grosolănii declarațiile potrivit cărora procurorul deschidea sau închidea pe cineva într-un penitenciar. Lazăr nu a exclus totuși ca printre dosare să se fi aflat și cel al disidentului Filip, dar susține că totul era calculat matematic.

„Este o grosolănie să spui că procurorul închidea sau deschidea pe cineva în penitenciar, că modifica mandatul de executare a pedepsei la care umbla doar judecătorul. Printre cele 50-60 de dosare, era posibil să fie și o persoană ca domnul Filip și condițiile erau verificate în același mod la toate persoanele, indiferent de ce condamnare aveau. Procurorul nu avea contact cu condamnatul din penitenciar, iar comisia era la grefa penitenciarului. Îmi exprim regretul pentru drama acestui om despre care acum am auzit, pe care nu l-am cunoscut. Se vede că a suferit nevinovat. El avea o condamnare dată de un tribunal militar și se afla la Aiud în executarea unei pedepse”, a declarat Augustin Lazăr, într-un interviu TV zilele trecute.

Iulius Filip, victimă în raportul Tismăneanu de condamnare a comunismului

“Dintre mişcările înfiinţate în perioada post-Braşov trebuie amintit sindicatul „Libertatea”, înfiinţat în luna mai 1988 de către şapte foşti deţinuţi de la Aiud, printre care disidentul Radu Filipescu, Gheorghe Năstăsescu (cel care fusese arestat pentru că răspândise manifeste în Bucureşti) şi Iulius Filip (muncitorul care trimisese o scrisoare de solidarizare cu „Solidaritatea” poloneză)”, se arată în Raportul de condamnare a comunismului din România, realizat în anul 2006.

Președintele de atunci Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, în decembrie 2006, în Parlament, ca fiind ilegitim si criminal.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 9
Ioana Radu 8515 Articole
Author

Social 

9 Comentarii

  4. Pacat ca se refera numai la activitatea lui Lazar, unde-s ceilalti? Ce pensii nesimtite ii mangaie? Ce felie din tortul Romania detin? Cine ii cuibari bine?
    Parca ar fi lasati sa o duca bine mersi toti pt a-i scoate din jobenul scamatorului cand cere vre-o situatie, ca acum! Cat nu deranjeaza pot ramane sa traiasca bine?

  6. Curios ca acuma apar chestii dintrastea despre Lazar.Io nu cred nimic.Coincidente Nu cred in ele.

  10. poza e de milioane! sa o trimiteti si la iohannes,junker,timmerman si monica macovei
    cu data 1982 ………..
    la 29 de ani ca sa fii sef la aiud aveai nevoie de 5 ani vechime si calificative FB
    cind o terminat lazar facultatea(la citi ani)unde sio facut stagiul(citi ani)armata 9 luni(aproape 1 an)vedeti ca ceva nui logic?
    cred cao jucat la dinamo secu de mai demult si o fost bagat pe traseu cu ajutorul lui LAZAR(tata lui kovesi)da verificvati caputeti

  12. Ii cer scuze dlui Filip,ca n-am stiut,n-am fost langa el,langa suferinta lui si indarjirea lui,n-am stiut,si-mi cer iertare,ca n-am fost frate cu tine cand tu ai strigat si ai suferit!EU IMI CER SCUZE,NIMENI N-A FACUT-O,poate au empatizat dar eu care am trait cu urechea,copil fiind indrumat de mama si tata la EUROPA LIBERA,si prietena mea TAMARA,evreica fugita mai apoi,trecand prin furcile securismului in viata mea,amenzi cu strainii,stigmat la liceu,inteleg ororile si le stiu,le-am trait!Si nu-mi vine mie sa spuna un securisto-comunist,jelanii,explicatii jenante fata de date exacte!Du-te dracu’aug.lazar,ai functionat cat mintea mea nu ar fi acceptat!Tortionar jegos,cameleon invata de „invataturile”securiste si predicator,culmea,a dreptatilor si libertatilor?Ti-am intors clepsidra,comunist jegos!Scuze pentru mine,nu pentru tine jeg sadic,aug.lazar,ca nu am putut face mai mult!SCUZE,DL.FILIP,DL.MUNTEANU si cati vor fi suferit dar care acum se aduna,cei ramasi,Scuze ca DUREAREA VOASTRA A FOST PREA MARE!

  14. Am fost umilit ,chinuit și torturat fizic mai rău ca pe un câine , din ordinul procurorului Herban Dorel n-am fost considerat om în această viață . După 20 de ani am demonstrat nevinovăția . Nu credeți ce vă spun ,e greu pentru voi să credeți adevărul meu scris în cuvinte prin ce am trecut în 20 de ani .Dacă voi ați fi fost în locul meu ați fi fugit din țară nu ați fi luptat pentru dreptate .

    În 1998 m-au arestat nevinovat ,polițiștii m-au bătut de mi-au spart dinții din gură ,m-au legat în lanțuri la mâini și la picioare și o bară de fier legată de lanțuri timp de 81 de zile ,colegi de celulă mă ștergeau cu hârtie la fund când mergeam la wc , m-au dus de șapte ori în lanțuri la picioare și cătușe la mâini în fața judecătoarei Rodica Ghilea la Tribunal Deva , am fost ținut într-o cameră de izolare două luni cu șoareci prin saltea și șobolani care săreau din wc cât mâna până la cot de mari .După 20 de ani am demonstrat nevinovăția cu sacrificiul foarte greu ,am ajuns bolnav de diabet cu tratament cu insulină .

    În două dosare la CEDO, România a fost pedepsită pe tortură fizică , rele tratamente .Dosar 1 nr 58478/2000 Rupa contra România și dosar 2 nr 37971/2002 Rupa contra România .

    În dosarul 2090/1/2010 am fost Achitat de Tribunalul Arad . În dosarul 6694/97/2014 am fost Achitat de Curtea de Apel Alba-Iulia ,nu am primit despăgubiri morale în acest dosar , arestat nevinovat și terorizat psihic și îmbolnăvit fizic de diabet ,nimic daune .

    Am dovedit că sunt persecutat de magistrați .

    Compensarea persoanei care se dovedește victima a torturii fizice și psihice ,în forma continuata prin abuz de putere săvârșit asupra sa , trebuie sa reprezinte despăgubiri financiare (pentru prejudicii materiale și morale) sub forma unei rente lunare pe parcursul vieții.

  16. Acum se devoaleaza culpele procurorilor, pana acum le aveam doar pe ale securistilor,sefilor de penitenciare si turnatorilor. Cand vor urma nomenclaturistii si activistii pcr ? E plin pana si USR de odraslele procurorilor si nomenclaturistilor comunisti!

  18. Ispraviti, dracului, Cotidianul! Mai si ispraviti cu mascarada! „Disidentul”. Rahat.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.