Planuri neserioase și un summit haotic la Bruxelles

Trump și Putin, aveți grijă. Europa se va apăra singură și, în plus, va apăra Ucraina și va pune și bazele unui NATO fără Statele Unite! Aceasta poate fi o interpretare a declarației președintelui Emmanuel Macron de la summitul european din această săptămână. Macron a declarat: ”Ne vom reface independența în următorii cinci ani”. Totul va pleca de la 800 de miliarde de euro care urmează să fie investiți în sectorul apărării în următorii patru ani.

Apar însă niște probleme. Unele țin de finanțare, altele țin de prioritățile fiecărui stat membru UE și de regulile democrației – adică alegeri și alternanța la putere. Se părea că agitarea spectrului invaziei iminente a Rusiei lui Putin dincolo de Ucraina, în țările NATO și UE, i-ar putea convinge pe alegători și politicieni să se îndatoreze cât pentru o generație și să reînarmeze Europa. Dar nu a ținut prea mult.

La Consiliul European din această săptămână, liderii UE au început dispute legate de livrările de arme pentru Ucraina, legate de cine ii va reprezenta la masa la care se va decide viitorul Ucrainei și arhitectura de securitate în Europa.

Comisia Europeană, prin șefa diplomației UE – estoniana Kaja Kallas – propusese ca UE să ofere Ucrainei un ajutor de 40 de miliarde de euro pentru anul 2025, o sumă de două ori mai mare decât  în 2024. Numai că țări precum Italia, Spania și Franța (chiar Franța președintelui Macron, care declara că UE își va reobține ”independența” în următorii cinci ani) au refuzat să se angajeze la un asemenea efort financiar. Noua propunere as fost un ajutor de doar 5 miliarde de euro, doar pentru a cumpăra muniție pentru armata ucraineană. Din nou, cele trei țări s-au opus, considerând că este o sumă mult prea mare dacă este alocată strict pentru muniție.

Ca și cum nu era de ajuns aceasta neînțelegere, liderii UE au avut o dispută legată de reprezentarea UE la procesul negocierilor privind Ucraina, care acum se desfășoară fără participarea UE. Premierul Spaniei, socialistul Pedro Sanchez, a considerat că UE are nevoie de o echipă de negociatori și de un reprezentant pentru chestiunea ucraineană. Potrivit Bloomberg, care citează surse diplomatice, la Bruxelles a izbucnit o ceartă între premierul Sanchez și șefa diplomației UE, Kaja Kallas. ”Dar eu pentru ce sunt aici”, a întrebat enervată Kallas, care a considerat că spaniolul dorește trecerea ei pe linie moartă în ce privește negocierile.

Între timp, președintele Volodimir Zelenski a făcut ce știe mai bine – să ceară finanțarei. ”Este crucial sprijinul pentru Ucraina să continue să crească. Și asta este valabil în special în ce privește apărarea aeriană, ajutorul militar și reziliența per ansamblu”, a spus Zelenski.

Însă Franța s-a opus chiar și pachetului de 5 miliarde de euro, pentru a nu mai vorbi despre cele 40 de miliarde. Premierul Italiei, Giorgia Meloni a subliniat că înarmarea Europei nu ar trebui să se bazeze pe îndatorarea statelor, ci pe atragerea investițiilor private, câtă vreme Italia are cel mai prost raport între PIB și datoria externa și nu are spațiul fiscal pentru a se îndatora suplimentar. Iar premierul socialist al Spaniei a declarat: ”Nu îmi place termenul reînarmare. Cred că UE este un proiect politic de soft power. Aceasta este obiecția mea principială la termenul reînarmare”. Sanchez a mai sugerat că alegatorii spanioli nu se așteaptă ca trupele ruse să treacă în curând Pirineii și să le ocupe țara și că sunt mai preocupați de schimbările climatice și de problemele pe care clima tot mai aridă le creează în Spania. Și acesta ar trebui să fie o ”amenințare strategică de securitate”, a spus Sanchez.

Robert Fico, premierul Slovaciei, a declarat: ”Nu putem insista cu obstinație pe sancțiuni cu orice preț. Poate veni un moment în care să spunem că nu suntem de acord, pentru că credem că aceasta este în dauna procesului de pace care este acum în desfășurare. Dacă vom simți că înăsprirea sancțiunilor împotriva Rusiei poate submina procesul de pace, ne vom opune”. Fico a mai făcut o observație: ar fi ”periculos” pentru imaginea uniunii, dacă ”UE va rămâne singura care vrea să mai lupte”.

După cum a devenit deja tradițional, cele mai puternice voci în favoarea înarmării Europei și a susținerii războiului din Ucraina au venit din țările baltice. Președintele finlandez Alexander Stubb a declarat că Ucraina ”trebuie înarmată până în dinți”, pentru a descuraja Rusia. Kaja Kallas a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău. ”Nu avem un război rece, ci un război fierbinte în Europa, iar amenințarea este existențială”.

Însă nici Ucraina, nici apărarea europeană nu au primit mai mult decât aceste declarații despre urgență și solidaritate. Consiliul European a fost un eșec, privit din punctul de vedere al mobilizării Europei. Iar pe 27 martie urmează un summit, la Paris, al ”coaliției de voință”, care include și statele care s-au opus îndatorării pentru reînarmare.

În fumul discuției despre înarmare s-a pierdut anunțul că Europa a abandonat planurile de a confisca activele ruse înghețate. Deutsche Welle relatează că liderii UE au căzut de acord că activele ruse cu pricina, în valoare de 200 de miliarde de euro, trebuie să rămână înghețate până la încheierea războiului și până când Rusia va plăti reparații de război Ucrainei. Folosirea acestor active ruse pentru a finanța efortul de război sau reconstrucția Ucrainei a fost vehiculată mult timp, Europa fiind încurajată să ia această decizie (extrem de riscantă din punct de vedere legal și cu un impact grav asupra monedei euro) de către fosta administrație democrată din SUA.

Mai este de notat, că în vreme ce liderii UE promit și mai multe sancțiuni împotriva Rusiei, și mai mult ajutor pentru efortul de război al Ucrainei, țările europene continuă să plătească mai mult pentru importurile de petrol și gaze din Rusia decât oferă Ucrainei. Rusia este al doilea mare furnizor de gaze naturale lichefiate al Europei, iar în cursul anului 2024, importurile de GNL din Rusia au crescut cu 25%. În ultimul trimestru al anului 2024, UE a importat cele mai mari volume de gaz din Norvegia, urmate, aproape la egalitate de gazele din Rusia, cele din Algeria și gazele lichefiate din Statele Unite.

Ca de obicei, Europa promite mult, vorbește despre cum va înlocui Statele Unite în materie de securitate continentală, însă livrează puțin sau nimic, astfel încât se poate spune că nu Washingtonul, ci Bruxellesul este cel absent din bătălia care sa dă la nivel diplomatic, militar și financiar în Europa.