Logica lui Merkel: nu-i supărați pe ruși

Gazoductul ruso-german Nord-Stream 2 mai are puțini kilometri până la finalizare. Gazprom a estimat că în această vară gazoductul ar putea fi finalizat și ar putea trece de ultimele probe. Însă, pe ultima sută de metri, Congresul SUA a anunțat că 18 companii care participa la construcția conductei, inclusiv asiguratori, s-au retras din proiect. Congresul SUA spune că aceasta arată că amenințarea cu sancțiunile americane s-a dovedit un succes.

Istoria Nord Stream  începe in 2005, cu semnarea acordului pentru construirea primei ramuri a gazoductului. Cancelar la acea data era Gerhard Schroeder, care, imediat după ce i-a cedat puterea Angelei Merkel, a acceptat funcția de presedinte a Nord Stream AG, compania ce se ocupa de construcția gazoductului. În 2016, același Schroeder devine președinte al consorțiului ce construiește Nord Stream 2, cu Gazprom unic acționar.

Spre deosebire de Nord Stream 1, a doua conductă ruso-germană pe sub Marea Baltică a întâmpinat opoziția fermă a statelor central și est-europene și a Statelor Unite. Peisajul geopolitic s-a schimbat, iar Nord Stream 2 a fost văzută nu numai ca o modalitate de a spori dependența Europei de gazele din Rusia, ci și ca o modalitate de a sufoca economic Ucraina și Polonia, pentru că rutele de transport spre Europa ar ocoli aceste state și le-ar priva de taxele de tranzit și de sursa de energie. La finalul anului 2019, Rusia și Ucraina au ajuns la un acord prin care gazele ruse vor mai tranzita Ucraina cel puțin până în 2024. Ca urmare, în 2020, Ucraina a câștigat circa 3 miliarde de euro din tranzitul a 50 de miliarde de metri cubi. Dacă Nord Stream 2 ar fi dată în folosință, acest volum de gaze ar putea ocoli Ucraina.

Costurile politice suportate de cancelara Angela Merkel, o susținătoare a proiectului Nord Stream 2 au fost și sunt foarte mari. Este supusă presiunii americane, a investit mult în construirea unor terminale pentru gaze lichefiate importate din SUA pentru a îmbuna administrația de la Washington, a făcut față criticilor politice interne venite din partea ecologiștilor și criticilor venite din statele central și est-europene și de la Bruxelles, ba chiar a ajuns să amenințe SUA cu contramăsuri, în cazul sancționării companiilor germane participante la proiectul Nord Stream 2.

Într-un articol publicat de Project Syndicate, Josef Joffe, profesor la John Hopkins University și editorialist la Die Zeit, scrie că, dacă ar fi fost vorba doar despre gazele naturale, acest proiect costisitor din punct de vedere politic și financiar nu ar fi văzut lumina zilei.

Joffe scrie că Germania și Europa de Vest nici nu au nevoie atât de mult de volumul suplimentar de gaze pe care l-ar aduce Nord Stream 2, pentru că s-au descoperit zăcăminte noi în estul Mediteranei (de unde și disputa dintre Turcia, pe de o parte, și Grecia, Cipru, Israel și Egipt, pe de altă parte) și pentru că prețul gazelor a scăzut dramatic începând din 2018.

Cu toate acestea, un oficial german povestește că, atunci când fostul președinte Donald Trump i-a spus Angelei Merkel că Germania nu trebuie să mai cumpere gaze din Rusia, cancelara a împietrit, iar apoi le-a spus consilierilor: ”Vom face orice pentru a finaliza aceasta conductă”.

”Nu aprovizionarea cu energie este prioritatea Angelei Merkel. Asta este o chestiune legată de „politica mică” a gazului și a banilor. Ce contează este ”politica mare”, prin care statele caută să obțină o poziție de putere. Indiferent cât de multe dispute au fost între ruși și germani, există un reflex care pleacă de la cancelarul Bismarck, cel care a spus: ”Să nu rupeți niciodată legătura cu Sankt Petersburgul”. Cu alte cuvinte, mențineți pacea cu gigantul aflat în flancul estic al Germaniei”, scrie Joffe.

Așa s-a ajuns la Tratatul de Reasigurare dintre Germania și Rusia, în vigoare din 1887 până în 1980, un tratat secret, despre care nu știau decât cei mai importanți responsabili de la Berlin și Sankt Petersburg. ”Deși acum este protejată de NATO, Republica Federală aplică pe mai departe politica de împăciuire a lui Bismarck sau cel puțin o politică de neutralitate binevoitoare. Merkel nu este moartă după gazul din Rusia, ci respectă o regulă clasică a diplomației germane”, scrie Joffe.

”Chiar și în timpul Războiului Rece, Germania a sfidat trei președinți americani – Nixon, Carter și Reagan – furnizând conducte de oțel pentru URSS contra petrol. Decizia de  atunci este de înțeles, căci lumea trăia șocul petrolier al anilor 1970. Acum însă este vorba doar despre deviza lui Bismarck: nu-i supărați pe ruși”, mai scrie Joffe.

Urmând această linie, Angela Merkel a izolat Germania. Nu numai SUA și statele est-europene sunt împotriva Nord Stream 2, ci și Franța a început să se ridice împotriva acestui proiect. În plus, a apărut problema numită Alexei Navalnîi – o clinică germană a stabilit că opozantul lui Vladimir Putin a fost otrăvit cu gaz neurotoxic de luptă în Rusia, nu o clinică franceză, italiană sau britanică; Navalnîi a fost tratat în Germania; cancelara Merkel a discutat cu el la spital, nu liderul vreunui alt stat european. Toate acestea au fost decizii grele pe care Merkel a trebuit să le ia, cu riscul de a supăra Rusia, așa cum Bismarck i-a învățat pe germani să nu o facă. Însă, scrie Joffe, Merkel a hotărât astfel pentru că, în democrațiile actuale, repulsia morală este mai puternică decât realismul politic.

În septembrie anul acesta, în Germania vor avea loc alegerile federale. Angela Merkel nu va mai fi cancelar. Ce se va întâmpla cu Nord Stream 2? ”Cu mai puțin de 100 de mile de conductă de așezat pe fundul mării, este greu de crezut că acest proiect de 10 miliarde de euro va fi abandonat în nispurile Balticii. În cele din urmă, germanii nu le vor aduce un afront rușilor, iar președintele Biden va fi mai îngăduitor cu Germania decât a fost Trump.

Discuțiile au început deja. Germania îi promite lui Biden că va construi terminale pentru gazele naturale ce vor fi importate din SUA. Germania mai promite că va negocia noi reguli care să asigure pe mai departe tranzitul gazelor ruse prin Ucraina. Polonia va primi și ea fonduri pentru terminalele care să primească gaze lichefiate din America. Mai mult, Berlinul a început să sugereze că ar putea abandona Nord Stream 2, dacă Rusia va viola dreptul internațional și drepturile omului. Orice pentru a-l face pe Biden să ridice sancțiunile”, scrie Joffe.

”În cele din urmă se va ajunge la un acord, iar proiectul Nord Stream 2 va fi finalizat. Însă cine va negocia cu piața energetică? Legea cererii și ofertei ar putea da un verdict definitiv: nu mai este nevoie de o conductă suplimentară. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci Nord Stream 2 va rugini sub Marea Baltică și va ajunge un monument al lăcomiei și nebuniei”, se încheie articolul citat.

La fel, putem adăuga că, dacă ar fi fost vorba doar despre economie, Europa nu ar fi fost supusă un deceniu curei de austeritate prescrisă de Germania. Însă, fie ca e vorba despre gaze naturale sau despre deficite, cea mai mare putere vest-europeană este condusă de obsesiile legate de propriul trecut, de Bismarck și Republica de la Weimar – teama de Rusia, de inflație și datorii.