”Declarația de Independenta semnată la Philadelphia a fost citită în fața armatei, la ordinul generalului George Washington. După ce au ascultat, trupele au mers în parcul Bowling Green din New York, unde au decapitat, au dat jos statuia regelui George al II-lea și au trimis-o la topit, pentru a face din ea gloanțe pentru muschete”, scrie Patrick Buchanan pe blogul său.
”A fost un act revoluționar, simbolic. Americanii loiali deveniseră acum rebeli și nu mai doreau să se supună regelui. Urmau să lupte pentru a încheia domnia lui în America.
În timpul recentelor demonstrații și revolte de acum, o serie de acte similare au purtat și ele semnul revoltei sociale și al renegării unei moșteniri.
În Richmond, Virgina, a fost dată jos și aruncată într-un lac statuia lui Cristofor Columb, în fața căruia generații intregi de copii americani au fost învățați să facă o plecăciune, pentru că exploratorul italian a descoperit Lumea Nouă.
În Boston, statuia lui Columb a fost decapitată.
În alte șase state au fost date jos statui ale unor generali și soldați confederați. Guvernatorul Ralph Northam a promis să dea jos statuile lui Robert E. Lee și Stonewall Jackson, dezvelite acum mai bine de o sută de ani.
La Philadelphia, a fost vandalizată statuia unui legendar polițist italo-american, comisarul Frank Rizzo.
Generalul în retragere David Petraeus a cerut ca bazele militare ce poartă numele unor generali confederați, precum Fort Benning, Bragg, Hood, să fie redenumite. Robert E. Lee, al cărui nume e prezent peste tot la West Point ”a fost un militar trădător”, a spus Petraeus.
Nancy Pelosi vrea ca 11 statui să fie luate de pe Capitoliu, inclusiv cea a președintelui confederat Jefferson Davis, a vicepreședintelui confederat Alexander Stephens și a vicepreședintelui SUA John Calhoun.
Epurarea personajelor istorice s-a extins în Europa.
Uriașa statuie a regelui Leopold al II-lea din Bruxelles, cel care s-a imbofatit jefuind cu brutalitate Congo, a fost dată jos.
La Bristol, a fost dată jos statuia lui Edward Colston, filantrop și patron al orasului, însă și negustor de sclavi.
La Oxford, studenții vor să dea jos statuia lui Cecil Rhodes, întemeietorul Rhodesiei și al bursei Rhodes pentru studenții americani și britanici.
Viețile unor oameni până acum admirați, care au descoperit, explorat și colonizat Lumea Nouă, precum și ale celor care au creat și au condus Statele Unite, sunt acum investigate pentru a se vedea cât de grav au violat dogmele egalitariste și democratice ale modernității. Lista infracțiunilor lor pare uriașă.
Dar despre ce vorbim aici? Aproape jumătate dintre semnatarii Declarației de Independență și ai Constituției erau stăpâni de sclavi. La fel au fost și cinci dintre primii noștri șapte președinți și doi dintre cei ciopliți în piatră la Mount Rushmore.
George Washington a câștigat Războiul de Independență. Thomas Jefferson a dublat suprafața statului prin cumpărarea Louisianei. Andrew Jackson a salvat țara de la înfrângerea în fața britanicilor, în bătălia de la New Orleans, și a cucerit Florida. James Polk ne-a condus în războiul cu Mexicul și așa se face că avem acum California și Sud-Vestul american. Toți acești cinci președinți care au creat această națiune au fost stăpâni de sclavi.
Repudierea sistematică a unor oameni până acum venerați abia a început. Se pare că este vorba despre o revoluție în gândirea și credința legate de originile și istoria Americii.
Cât de departe se va merge?
În timpul protestelor din Londra, în semn de solidaritate cu Black Lives Matter, a fost vandalizată statuia lui Winston Churchill din Piața Parlamentului, cel pe care istoricii l-au votat drept ”cel mai mare om al secolului 20”, pentru rolul său în conducerea Marii Brirtanii împotriva Germaniei naziste. Pe statuie a fost scris ”rasist”. Mulțimea vrea să dea jos statuia lui Churchill.
A fost Churchill rasist? Cu siguranță, era un imperialist, un apărător al Imperiului Britanic, un om care credea în supremația rasei anglo-saxone și în dreptul ei de a conduce ceea ce Rudyard Kippling numea ”neamurile înapoiate fără de lege”.
Churchill îi subaprecia pe oamenii de culoare pe care britanicii îi conduceau, din Caraibe până în Africa, din Orientul Mijlociu până în Asia de Sud și Orientul Îndepărtat. O făcea în niște termeni care astazi ar pune capăt carierei oricărui politician american sau britanic.
Istoricul Andrew Roberts scrie că Churchill era ”un adept al spremației albilor care gândea în termeni rasiali gravi până și după standardele vremurilor sale. El vorbea despre anumite rase cu un pregnant triumfalism anglo-saxon”.
Mulți americani, în special tinerii, privesc la istoria explorărilor europene, a colonizării Lumii Noi și a apariției imperiilor occidentale nu cu mândrie, ci cu rușine și vinovăție. Iar ei vor să facă un gest expiator prin retragerea tuturor onorurilor acordate unor asemenea oameni, fie statui, fie nume de orașe, străzi și parcuri.
Asemenea americani sunt tot mai mulți și tot mai înfocați. Stânga este foarte hotărâtă și trage după ea și elitele panicate. Mi-e greu să-mi imaginez cum ar putea scăpa țara din asta fără o scindare permanentă”.
Ce rost are sa găsești explicatii si fir logic la oameni care ii jefuiesc pe conationalii lor, au găsit rasism acolo unde el nu exista, considera familia o instututie depășită, il reneagă pe Dumnezeu, consideră sexul unei persoane o chestiune optionala, tipă si nu vor să-i auda pe altii, etc etc.
Mai grav este ca majoritatea nu stie sa reactioneze si ce sa faca.