Prohod cu cracii în tavan

Cam pe la începutul verii anului 1994, am acceptat propunerea de a mă transfera de la revista Expres, condusă de Cornel Nistorescu, la Tinerama lui Max Bănuș. Prin acel transfer părăseam cea mai importantă revistă din perioada postdecembristă, pentru una aproape la fel de importantă.

Lăsam în urmă o activitate de patru ani dusă la cel mai înalt nivel, într-o echipă absolut extraordinară. Numai și dacă mă gândesc la ce nume au trecut pe acolo mi se face pielea de găină. În noua redacție preluam funcția de Șef al Secției de Investigații de la un alt jurnalist foarte important al acelei perioade, Ioan Itu.

Așa cum se întâmplă de fiecare dată când intri într-o echipă nouă, toată lumea era cu ochii pe mine, mai ales că veneam de la o revistă, oarecum, rivală. Însă, în scurt timp m-am integrat, iar colegii au căpătat încredere în ceea ce făceam, bucurându-mă de tot creditul lor.

Firește, în primul rând m-am bucurat de creditul lui Max Bănuș, pe care îl cunoscusem în vara lui ’90, în prima săptămână de după mineriadă, când venise în vizită la redacția pe care Expres o avea în fostul sediu ARLUS din spatele Intercontinentalului.

Atunci, Max, condus de Cornel, a intrat în cămăruța de la etaj în care stăteam noi, redactorii, minunându-se de dezastrul lăsat de mineri în urma lor. Desigur, eram emoționat. Doar era vorba despre Max Bănuș de la Europa liberă, pe care îl ascultasem la radio ani de zile, negândind că peste câțiva ani voi lucra pentru el, împreună cu el. Dar, așa cum spun cei de la teleshoping, mai mult decât atât.

Cu timpul, relația de serviciu dintre mine și Max a devenit foarte apropiată. De multe ori, mă chema la el ca să vorbim verzi și uscate. Uneori, îmi povestea despre Europa liberă, dezvăluindu-mi lucruri pe care nu îndrăznesc nici măcar să mi le spun, dar să le mai destăinui și altora, din cauza gravității lor.

Într-una dintre aceste discuții, l-am întrebat:

”-Domnule Bănuș, pentru că știu bine că așa a fost, de ce, atunci când a venit în țară Martin Lauder (proprietar al CME), și v-a propus să facă împreună cu dumneavoastră trustul de presă care avea să se numească Media Pro și Pro TV-ul, l-ați refuzat? Doar, venise cu o ofertă extrem de avantajoasă, iar dumneavoastră aveați atuuri foarte serioase, aveați infrastructura necesară: revistă, post de radio, marcă recunoscută (Tinerama a fost dintotdeauna marcă înregistrată pe numele lui Max Bănuș, nu a aparținut postului de radio Europa liberă!), ba chiar și sprijinul discret al Ministerului Apărării (nu detaliez). De ce l-ați refuzat? Pentru că doar după ce l-ați refuzat dumneavoastră, s-a dus la Adrian Sârbu”.

Max Bănuș mi-a dat un răspuns care m-a șocat și care m-a determinat ca din acel moment să îl respect necondiționat dar, totodată, să mă determine și să îl consider cu mult mai român decât mulți dintre conaționalii mei, mult mai român decât cei care se prezintă a fi rrrrrrrrromâni: ”Pentru că știu ce aveau de gând să facă!”

Și ce aveau de gând începea să se vadă. În ciuda aprențelor unor ”nobile idealuri”, cum ar spune Ion Iliescu, săpau cu spor la temelia structurii societății românești, la temelia comportamentului românilor.

Cum? Acționând cu ”alternative” culturale asupra majorității românilor care au fost și au rămas needucați, neșcoliți și extrem de ușor de manipulat. Știți rețeta lui Negruzzi, ”proști, da’ mulți”. Ei bine, asupra lor s-a acționat direct, în ciuda spoielilor de imagine prin seriile de emisiuni cu Pleșu și Liiceanu ori cu Pleșu și Cristian Tudor Popescu.

Vectori ai manoperei? Unul a fost emisiunea Teodorei Trandafir, care a promovat asiduu subcultura, maneaua, țigăneala morală și, folosind un cuvânt drag lui Gigi Becali, ”curvăsăreala” mediatică. Al doilea l-a reprezentat programul ”Mouse in House”, mai precis, orientarea tinerilor spre muzica fără valoare, adică o muzică fără substanță, din niciun punct de vedere, fără nicio valoare culturală.

Cu alte cuvinte, se acționa pe două planuri: Prin Teo Trandafir, asupra maturilor needucați, iar prin ”Mouse in House” și prin ce a urmat, asupra tinerilor la fel de needucați, care dau majoritatea.

Bineînțeles, pentru Pro TV, câștigul de imagine și, implicit, de audiență, a fost impresionant. Drept pentru care televiziunile rivale de abia înființate au preluat modelul, calitatea programelor tv scăzând cu o rapiditate uimitoare, totul conducând la apariția și succesul adevăratului cancer media numit OTV.

De atunci, lucrurile au devenit mai perfide, singurul lucru care interesează fiind punctul de audiență care aduce publicitatea sau, pentru posturi precum Realitatea Plus, Antena 3 ori România TV, capacitatea de a servi interesului politic al patronilor, culmea și ridicol în același tmp, toți trei fiind infractori condamnați!

Pentru a face economie de costuri, televiziunile generaliste au început să importe formate consacrate, francize de o stupiditate desăvârșită: Survivor, concursuri de bucătăreală chiloțărească, emisiuni gen Mireasă pentru mama, pentru tata, pentru socri și pentru cine o mai vrea, căzături media precum cele în care pseudo-vedete ale neamului își pun poalele-n cap sau așa cum s-a întâmplat acum ceva ani, emisiuni care îl aduc pe telespectator în intimitatea igienei personale a câte unei adulate a neamului. E de menționat acest moment, pentru că nu e lipsit de importanță, mai ales că e puțin cunoscut.

Așadar, să spunem că în anul 2017 o emisiune realizată de Kanal D prin transmisie în direct dintr-un salon de igienă, în care i se scotea ceara din urechi manelistei Betty Salam, a stabilit recordul nedepășit până acum al numărului de de spoturi publicitare difuzate într-o oră.

În acea emisiune de igienă a canalului auditiv al manelistei, dublată de bârfa de riguoare, s-au transmis nu mai puțin de 67 de clipuri comerciale, determinând o parte dintre publicitari să ia atitudine și să propună companiilor să nu mai accepte contracte de advertising pentru astfel de emisiuni care promovează prostul-gust. Vă dați seama că nimeni n-a acceptat așa ceva.

Dar, trecând peste can-canul situației, vă dați seama ce s-a întâmplat cu adevărat? Milioane de telespectatori români s-au uitat cum i se scoate ceara din urechi acelei femei, în timp ce serviciile de marketing ale companiilor care semnaseră contracte de publicitate erau mulțumite pentru rating și share, iar postul de televiziune era și mai mulțumit, datorită puhoiului de bani pe care îl încasa.

Vă dați seama câtă prostie e în țara asta, dacă se face succes comercial cu o astfel de emisiune!?

Așa e și acum, lucrurile nu s-au schimbat cu nimic. Persoane precum Ana Morodan, Bianca Drăgușanu sau Bia Khalifa sunt la putere, iar altele precum cele de la Survivor România dau direcția de comportament pentru milioane și milioane de români. Iar asta, băgați de seamă, numai pe zona de televiziune, pentru că aici nu ne referim și la online, acolo unde regi neîncoronați sunt vietăți precum frații Tate.

Nu vă lăsați amăgiți, în aceeași notă se înscrie și seara de 14 aprilie 2023. Este cea mai neagră seară a creștinismului. Este seara în care ar trebui să ne gândim cu toții la supremul sacrificiu, acela al lui Iisus, cel care, luând asupra sa păcatele lumii, ne duce spre lumină, prin Înviere.

Și, EXACT într-o astfel de seară, exact într-un astfel de moment, Pro TV, pentru care Zeul Publicității e mai presus de orice precept moral, programează o ediție a unei alte francize, ”Românii au talent”, îndemnând românii ca, în loc să își ofere un moment de meditație asupra semnificației acestei nopți, a acestor zile, să se uite la o emisiune cu chiuituri și craci aruncați în tavane, în dansuri populare menite, chipurile, să amintească de tradițiile românilor, dar care, în fapt, să mascheze și să contribuie la îngroșarea conturilor acestui post de televiziune.

Din câte știu, tradiția românilor spune că în aceste zile te gândești la Iisus, te rogi la Dumnezeu și îți faci cruce rugând-o pe Maica Domnului să îți ierte păcatele, nu te prinzi în hora cine știe cărui ansamblu folcloric chemat să se producă la televizor, așa cum l-am văzut în promo-ul emisiunii pe Andi Moisescu, altfel un om inteligent, dar și el supus cu totul Zeului Publicității.

Prin această nefericită programare, Pro TV-ul schimonosește Sfânta Sărbătoare. E ca și când ne-ar chema spre smerenie cu ajutorul unui french cancan mioritic. Și, stați, că asta încă nu-i nimic. Să vedeți ce o să fie în zilele și, mai ales, în nopțile următoare, prin barurile și cluburile patriei.

Acolo  „credință”! Acolo „devoțiune”, acolo „eliberare”, acolo, în locurile în care salcia e înlocuită de cânepa indiană și acolo unde vinul de împărtășanie e înlocuit de extaticele cocktailuri.

Cât despre puritate, să îi rugăm pe procurori să-i dea voie lui Dan Diaconescu să vorbească despre ea, pentru că ne-a dovedit că e doritor de ființe pure, mai bine spus, virgine.

Și cu toate astea, Iisus ne iubește. Să aveți un Paști fericit, oameni buni!