În România s-au irosit deja mulți ani prețioși. Se vor irosi și alți ani dacă nu se fac acum schimbări până la capăt.
Țara produce mai elementar, vinde mai ieftin, importă mai mult din ceea ce făcea odinioară și trăiește devalizarea resurselor. Sărăcia cea mai extinsă în Europa, emigrația cea mai mare dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai mic consum de carte pe locuitor, analfabetism funcțional în creștere, fuga tinerilor de sistemul indigen de educație, desconsiderarea inovației sintetizează situația. Se observă ușor că decidenții actuali nu au capacitatea reformelor. Banii pe care-i invocă nu compensează neputința, căci bani fără pricepere și idei nu înseamnă mare lucru. Desemnările personale au înlocuit în stat concursurile. O dictatură ridicolă prin incompetența ei a înlocuit consultarea democratică. S-a oprit până și aplicarea legilor privind indemnizații de copii, salarii și pensii. Acum se încearcă eliminarea sărmanilor de la îngrijire medicală. Profesionalismul scade continuu. Abilitatea de a minți populația este luată ca politică. Vulgaritatea noilor cațavenci se dă drept cultură. „Să fim în parteneriat cu șeful” și, mai nou, „să punem mâna pe bani”, fie și prin devalizarea țării, sunt devizele lor. La ultimele două Olimpiade țara a ajuns, emblematic, la cele mai slabe rezultate din istorie. În cabinetele puterilor lumii se privește cu consternare incapacitatea autorităților din țară de a face față pandemiei și de a da soluții în interes public. Politica externă s-a transformat în excursii.
Toate acestea în vreme ce în alte țări au loc dezvoltări și funcționează valori civice și idealuri de afirmare. Oriunde în lume sunt frământări și căutări, dar în România de azi s-a ajuns la fapte fără analog. Nu este de mirare că și ofițeri și ambasadori încep să-și exprime, la rândul lor, nemulțumirea privind felul în care este condusă țara.
A sporit, în schimb, securismul. Dacă și delegații la recentul congres al PNL au acuzat intervenția „președintelui” și a securiștilor, devine limpede unde s-a ajuns. România deține acum întâietatea la servicii secrete în Europa, în destule privințe, iar finanțarea instituțiilor de forță este, proporțional, dintre cele mai înalte pe continent. Lupta „președintelui” pentru a-și adjudeca numirea procurorilor și judecătorilor este indiciu al degradării justiției, ce merge iarăși până la fabricarea de probe.
Regimul actual a plasat tot mai evident România pe o direcție anormală și o stabilizează la coada Europei. Încet-încet devine sesizabil că nici o alegere curată nu legitimează regimul actual. Nici un decident nu este vârf al promoției sale și nicio personalitate nu este în siajul regimului. Parolelele regimului – de la „România educată” (fără a stabili cine și cum trebuie educat), trecând prin „România normală” (fără a lămuri cine este anormal), la„România eșuată” (fără a indica cine și ce a dus la eșuare) – sunt doar penibile ofense din partea unora ajunși unde nu se cuvine.
Situația în care a fost adusă țara, dă, firește, de gândit. De ce, însă, în vreme ce în alte țări s-a reușit modernizarea, România stagnează sau dă îndărăt? Nu lipsesc fapte pentru a acuza „capitalismul de cumetrie”, „statul securist”, „regimul colonial”, „dictatura prostească”. Ori pe ce față se întorc, însă, lucrurile, nu se poate evita întrebarea: ce decizii se iau, cum se iau și cine le ia. Nu se poate evita, în cele din urmă, diagnoza prostocrației, pe care cartea Ieșirea din prostocrație (Cotidianul, București, 2021) a argumentat-o în detalii, iar Declarația de la București (15 septembrie 2021) a semnalat-o din nou.
În orice caz, așa cum am mai subliniat, situația în care a fost adusă România obligă la punerea unei întrebări noi privind regimurile politice: ce valoare au cei ajunși să decidă? Răspunzând direct, nu se poate ocoli faptul că s-a ajuns la regimul în care cineva ajunge la decizie, mai mult sau mai puțin întâmplător sau împins din culise, pentru ca, apoi, combinând nepriceperea cu sărăcia culturală, să încalce legile și să desemneze în funcții inși slab pregătiți, pentru a se sprijini reciproc, cu efectele de rigoare. Excluși de la dezbateri, cetățenilor le rămâne să rabde în tăcere, să privească butaforia sau să vocifereze zadarnic. Ca și cum ar fi o țară prizonieră unor persoane, nu stat cu funcții în slujba cetățenilor!
Desigur, fenomenul nu ar fi posibil fără „statul paralel” care asigură „aranjarea” ocultă a funcțiilor publice. Cum remarca istoricul care a făcut bilanțul Centenarului, în România nu s-a lămurit nici astăzi rolul Securității în viața politică. Șeful ultimei campanii „prezidențiale” acuză acum contiguitatea cu serviciile secrete, după ce pentru mulți era evident că „președintele” intrumentează, în pofida Constituției, justiția, armata și serviciile. „Sufrageriile” pentru măsluirea de alegeri, „protocoalele secrete” ale justiției și Securității, desemnările în interes personal, cohorta neisprăviților puși să decidă viața oamenilor – fapte grave și fără seamăn în Europa actuală – spun totul.
Cum se iese de aici? Schițez, în gândurile de față, la solicitarea tot mai multor concetățeni, perspectiva. Firește, ea poate fi completată, căci fiecare cetățean are drepturi ca oricare altul. Consider că, în situația dată, refacerea din România de azi este condiționată de cinci premise.
Prima premisă este să se înțeleagă de către marea parte a concetățenilor că societatea modernă este condusă de politică. Te poți sustrage politicii, dar, când prea mulți se sustrag, se plătesc costuri grele. Desigur, nu toți ne ocupăm de politică și nu ne ocupăm tot timpul. Oamenii muncesc, își trăiesc viața, fac economie și multe altele. Dar atunci când este vorba de stat, este de examinat politica. După cum, atunci când politica este vinovată, trebuie mers la cei care decid. Nu rezolvă nimic iluzionismul (a vrea schimbări stând cu brațele încrucișate), nici lichelismul (abaterea în orice chip a atenției de la urgențele acțiunii) și nici belferismul (a aștepta ca alții să se lupte pentru mai bine).
A doua premisă a reconstrucției este asumarea adevărului clasic că la democrație nu se ajunge decât democratizând. Cei care au conceput ruptura de socialismul răsăritean (Guillermo O’Donnell, Philippe C.Schmitter, Tentative Conclusions about Uncertain Democracies, Johns Hopkins University Press, 1986) au arătat, la rândul lor, că în tranziția spre democrație trebuie schimbate repede mijloacele: de la mijloacele care au permis înlăturarea autoritarismului la democratizare. În România s-a ignorat acest adevăr, democratizarea a fost înlocuită cu segregarea politică și ascensiunea nepotriviților la decizii și s-a ajuns în impas. Acesta se vede cu ochiul liber. Aduc, totuși, în sprijinul susținerii cîteva fapte.
Bunăoară, astăzi chiar oamenii regimului reclamă încălcarea de sus a Constituției. Un fost președinte al PNL a spus-o tranșant, iar unul dintre beneficiarii încălcării, fost prim-ministru al „guvernului meu”, o acuză net.
Este tot mai sesizabil că alegerile organizate de „guvernul” de uz personal („prezidențiale”, „europarlamentare”, „locale” etc.) au fost desfigurate de la început (prin arestări, șantaje și diabolizări) și fraudate. Chiar în aceste condiții neobișnuite, “președintele” a fost ales de abia o treime din electorat, iar “guvernele sale” cu până la un sfert. Despre legitimare și stat democratic nu se poate vorbi în România actuală.
O spunea, de altfel, chiar cel care a creat prin abuzuri situația dramatică de azi, când, la Aachen a declarat că România actuală este „stat eșuat”. După ce a comunicat în Bruxelles că România nu este capabilă să exercite președinția rotativă a Uniunii Europene! Și după ce agită în declarații iresponsabile tot felul de “pericole” închipuite – “nazist”, “antieuropenist”, “antisemitism”, etc., iar “primul său ministru” informează cancelariile europene despre “pericolul extremismului”.
Nici unul dintre pericole nu trebuie subestimat, nicăieri în lume. Acum România nu are, însă, asemenea curente. Nu este “extremist” cel care semnalează suferințe și-și asumă democrația! “Cinic” nu este cine votează acum schimbarea, ci acela care face din nepriceperea sa păguboasă criteriul normalității!
Pe de altă parte, la ce folosește pictarea românilor ca înapoiați și inapți să priceapă modernitatea? Se simt, oare, aplaudacii acestei aiureli înapoiați și inapți? Să tragă consecințele!
În România s-a ajuns și la situația în care, printr-o evident falsă interpretare a Constituției, se și spune aberația că „președintele nu vrea guvern al țării”. Ca și cum într-un stat de drept – și cu atât mai puțin în statul de drept democratic prevăzut de Constituție – o persoană poate condiționa satisfacerea interesului public!
Nu scrie de fapt nicăieri, în nici o lege, că „președintele” trebuie sau nu să vrea. Cât de mare este abuzul se observă la o simplă comparație cu Bulgaria: acolo președintele a luat în seamă rezultatul alegerilor parlamentare, la noi „președintele” l-a ignorat și a înlocuit guvernul țării cu „guvernul său”.
A treia premisă a refacerii este învățarea din tripla catastrofă a recentului congres al PNL. Acesta a atestat fără putință de tăgadă la ce degradări ale vieții publice s-a ajuns. “Noaptea minții!” – spuneau unii participanți, după ce clamau “nici nu este sigur că mai există partidul cu acel nume” și “circul trebuie încheiat!”
Prima catastrofă este, din nou, a constituționalismului. “Președintele” a intervenit pe față în alegeri, iar forțele securiste care îl însoțeau se mișcau în jurul cabinelor de votare. Întrebarea simplă, din partea celor care cunosc suferințele cauzate de Securitate sașilor transilvăneni și tributul plătit acesteia de liberalii de altădată, este: cum se va putea explica faptul că un ins venit din rândul sașilor, care se autoproclamă liberal, a dus la cel mai securist stat și cultivă securismul?
A doua catastrofă a fost, încă o dată, a democrației. Nu discut faptul că se fac congrese de partid fără raport de activitate și fără dezbateri doar în dictaturi. Dar este stupefiant să fi văzut liberali purtând lozici scrise și clamând, ca partid dus la guvernare, “vrem libertate!” și aproape huiduindu-și „președintele”. Este apoi cât se poate de grav să vezi „miniștri” ocupându-se de controlul voturilor și de reciprocul control al unor votanți.
A treia catastrofă a fost împiedicarea în plus a meritocrației. A fost la fel de grav să vezi ce soluții jalnice de personal au fost impuse și obsesia nu a valorilor, ci a banilor din PNRR. Nu numai că problemele cetățenilor nu au preocupat, dar tot felul de nesiprăviți, palavragii și iresponsabili, au ajuns să decidă. Congresul PNL a fost confirmarea cu brio, încă o dată, a tezei prostocrației și a “cercului vicios” în care s-a intrat: “susținem șeful, căci ne dă funcții, iar șeful ne asigură sprijin, ca să nu cădem cumva”. Un “cerc vicios” original doar în primitivism!
A patra premisă a refacerii este schimbarea certificării și acordării diplomelor de studii. Favorizat de legislația în vigoare – cu comercializarea examenelor, licențe false, doctorate plagiate, abilitări în reciprocitate, instalări în funcții cu ajutorul serviciilor, așadar, cu o amplă compromitere a certificatelor, titlurilor și funcțiilor – sistemul a dus România într-o situație unică în Europa.
Acest sistem continuă nestingherit. Doar ca un exemplu, chiar în săptămâni recente un “ministru” al “guvernului meu” lua doctoratul pe un subiect ingineresc la o catedră de istorie, cu examinatori dintre decidenții regimului! Fraudă, deloc singulară! Fraudele vor trebui curmate prin lege – drept condiție de asanare a evaluărilor din societate.
A cincea premisă a refacerii este disponibilitatea la a merge până la capăt. Cineva care întreține un blogg sub semnătura Contele de Saint Germain a scris plin de inteligență: “s-a spus totul! Este cazul acțiunii”. Nu poți să nu fi de acord!
Nimeni nu ignoră că în orice situație sunt cauze și condiții multiple, că schimbarea este dificilă, că interesele sunt diverse și pentru convergență este de lucrat din greu. Numai că pe lume nimic nu pică de a gata.
Situația creată în România – cu degradarea indicatorilor, absența legitimării, guvernarea prin antagonizare, incapacitatea decidenților, convertirea partidelor în adunături – nu are decât soluții pe măsură. Aici le enumăr doar, plecând de la subiectele acestor zile.
Am în vedere: a) guvern de personalități care s-au dovedit capabile să conducă și să conceapă legislația schimbării în politica internă și alegeri generale; b) restabilirea Constituției, a pluralismului, a partidelor și a democrației; c) alegeri generale cât mai curând; d) legiferarea scoaterii serviciilor secrete din politică și a scoaterii justiției de sub controlul unei persoane; e) vot de listă combinat cu vot pe candidați individuali; f) selecție de personal dintre cetățenii nu doar interesați, ci și dovediți capabili să servească interesul public; g) sfătuirea și determinarea “președintelui” să se retragă, ca urmare a abuzurilor, daunelor și obtuzității și pentru a se putea demara neântârziat reconstrucția statului “eșuat”; h) încurajarea de persoane evidențiate prin competență profesională, viziune și preocupare să-și asume roluri publice; g) reorientarea, prin măsuri și reglementări adecvate, a vieții publice din România spre valorile civismului și ale unei democrații meritocratice.
Este nevoie de o politică integrativă. Nu este nimic de așteptat de la decidenții actuali. Cum spunea liderul unui partid din coaliția „guvernului meu”, „președintele nu este normal și răspândește ura”, iar un senator mărturisea că nu înțelege cum s-au dat voturi cuiva care nu a realizat ceva și nu a promis nimic. Acum, fostul prim-ministru al „guvernului său” îl consideră pe „președinte” paralel cu realitatea. Și mai nou, subalternii încep să acuze erorile, de altfel vizibile, din pandemie.
Înainte de „guvernare puternică”, cum se spune tot mai obsesiv, în România de azi este nevoie de guvern competent. Iar „responsabil” este din capul locului cel care votează schimbarea unui regim care a dus țara într-o situație precară, nu cel care vrea să perpetueze un regim compromis de abuzuri și nerealizări.
Se produc, vedem prea bine în jur, continuu false teme, tensiuni și diversiuni pentru a obstacola refacerea. Dar cu cât se amână schimbările și înlocuirile necesare, cu atât costă mai mult. Voința cetățenilor nu va putea fi strivită la nesfârșit – cu aranjamente secrete, amenințări ale justiției instrumentate și recursul la măciucă – dacă acțiunile cetățenești sunt chibzuite și hotărâte.
Mă loază, 8.55,, scoți pe gură și în scris doar prostii. Nici n u ai curajul să te semnezi cumva. Domnul Marga a plecat din administrație universitară clujeană în 2012. Se știe că a plecat atunci din țară. În administrația de Cluj-Napoca nu a fost niciodată. El a fost unul din principalii critici ai lui boc, untold, promiscuitate, mîrlănie etc. Citește insule, măcar presa centrală. Simplu, tu, un alt mîrlan,te pronunți fără minimă informație și bați cîmpii. Cum ți-e firea!
Nu mai spurca numele Iasului cu dejectiile tale ! Iasul este orasul iubirii ,nu al urii tale descreieratule.
Meri la tine-n Koloshvar ,pupa-l in bot si papa-i tot lui maqrga al tau.Ca nu se vede nimic din influienta lui acolo.Doar untold,promiscuitate,boc,mirlanie.Sunteti tari in teorie dar kkti in practica !
Ridicol și vulgar, mă ha,ha. De ce să intervină intelectualii serioși? Dejecțiile voastre sunt doar pe măsura voastră și pentru voi. Cine-și pierde timpul cu ce debitează niște haimanale?
Nu știu dacă domnul Marga sau cineva a spus că este mare filosof. Nici Hegel nu a pretins-o. Nici un om realist nu spune așa cvea. Dar istoria nu se sfîrșește cu voi. Fapt incontestabil este că profesorul Andrei Marga are la această oră în dreptul numelui o operă, cu analize, concepte și realizări originale. El se îndreaptă spre o sistematizare filosofică, ce este rară la noi.
Din aceea că nu aveți cum să-l concurați ați ales să-l atacați cu mințile voastre mici și murdare de incultură și ură. Complet nedem, dar demnitatea nu-i, pesemne, de voi.Nu sunteți voi măsura valorii. Dimpotrivă!
Oamenii nu sunt atât de fraieri cum credeți, ca să vă creadă minciunile, Fekete Tulipan, ha.ha.ha și alte sosii. Pe vremea vechiului regim domnul Marga era adolescent,tânăr, etc. ca toți ceilalți din generația lui, și nu a fost profesor. Era foarte bine pregătit – au scris-o personalități și comisii din Germania, SUA și din alte țări. De aceea, după 1989 a fost ales în mod repetat (de pildă, cinci mandate ca rector!) să conducă instituții și a fost invitat la guvern (în patru guverne!). A fost premiat și ales de numeroase instituții internaționale. Ar fi bine să vă puteți compara – dar nu este vreo șansă pentru voi.
Ce spuneți voi, fekete tulipan, haha și sosiile sunt simple minciuni ale unor inși care nu ce obiecta la articole, dar atacă autorii. Procedeu, cum s-a mai spus, de inși înapoiați: nu ești în stare să contrazici nun om, dar îi reproșezi că are pălărie! Mizerabile minți de slugi! Noroc că nu voi stabiliți ierarhia de valori – oricît vă străduiți. Puneți alături de opera profesorului Marga măcar 2%! Așa pot spune și eu, dar cu motive, că sunteți doar niște nulități care se zvîrcolesc să-și ia simbria lor rușinoasă.
Așa cum v-am mai spus – nu sunteți demni nici să treceți prin fața clădirii UBB. Dacă această instituție este, ziceți voi, cocină, atunci ce ați absolvit voi este ceva mult mai jos.
Nu stiu cui foloseste stradania oarba a unora de a face dintr-un onorabil prof. de filozofie A. M . de pe vremea lui Ceausescu , un mare filozof ? Adevaratii carturari ai tarii stiu asta si de aceea nici nu intervin .
@student: faptul ca ai ‘limba de lemn’ arata ca nu vei face nimic in viata ,nu te ajuta nici ziua, nici noaptea!”Curente de gandire, analize de referință”:)))UBB=cocina filozofiei, noroc cu facultatea tehnica de la Resita, vai mama ta !
Slugilor,cantati la alta masa,in veci nu-l spala Somesul de delatiuni
Fekete Tulipan,te iei bezmetic cu minciuni agresive de oameni capabili să ducă după ei curente de gândire în societate, care dau analize de referință. Asta nu dovedește decît că o slugă din întunericul cotloanelor neosecuriste vrea să deturneze cititorii. Ai scris tu vreo analiză ce concurează Refacerea în România actuală? Nu ai fost capabil să formulezi decît minciuni și înjurături. Nu ai adus vreun contraargument. Subsolurile din Cotidianul sunt martore. Te-ai întrebat cum stai cu calificarea? Din continuă mințire se poate trăi o vreme, dar nu tot timpul. Și dacă te dai sub nume diferite, ca să stîrnești impresia de mulți. Te iei de UBB, dar, așa cum arăți, va trece multă apă pe vale pînă vei fi demn să treci prin fața clădirii.
@ Un roman din It..asta..UBB:taci mai slugoiule,si mai stranuta o data : „personalități validate prin cultură, gîndire, capacitate de decizie”:)))
Despre cine vorbesti, despre ‘Horia’, ‘Muresan’ si alti delatori cu angajament si dosar la CNSAS?
Grea cruce mai duci….Nu te ajuta diacriticile sa pari altceva decat o carpa ..
Nu scapam de voi nici cu ‘proiectul 100.000’
Văd că mă apelezi Fekete Tulipan. Cu ce drept? Care este opera dtale? Cu ce drept iei la rost personalități validate prin cultură, gîndire, capacitate de decizie? Ce ai realizat în viața ta, constînd, cum se vede din ce faci, din intrigi, delațiuni și diversiuni. Ești Săgetătorul, căruia i-am spus că trebuie să învețe reguli de dezbatere civilizată? Îmi închipui că ești și sub alte nume de neam prost la Comentarii.
Nu ați putut mișca o iotă în ce spune fundamentalul articol Refacerea în România de azi, dar te ții de mârlănii. Nimeni nu-i la braț cu tine. Ce i-am spus Săgetătorului este valabil și pentru tine: doar lichelism. Mai uitați-vă și în alte ziare și țări – nicăieri nu este la postare mizeria pe care tu și sosiile tale o întrețineți. Nu aveți altă slujbă, decât minciuna? Cine vă plătește pentru parazitarea articolelor, evident necitiți și în afara subiectului?
De 32 de ani au fost legendati in Deal PATRU agenti ai Securitatii, primul si al Cominternului si de fiecare data s-a pus problema „trimiterii acasa a ocupantului”, in 1989 fiind trimis Ceausescu in Infernul care l-a creat!!! Niciodata in cei 32 de ani de COSMAR scursi nu s-a facut altceva decat inlocuirea unui ASASIN CONTRA UMANITATII…ROMANESTI cu altul la fel de FEROCE…De fiecare data s-a INDUS DE CATRE SPECIALISTII IN DIVERSIUNI servindu-i exact pe toti acesti legendati in Deal de catre Securitate, un amestec de entuziasm al schimbarii si speranta iesirii in sfarsit din marasm
prin asezarea Romaniei pe FAGASUL DEMOCRATIEI REALE…Posibilitatea INCALCARII CONSTITUTIEI in mod grobian, fara vreo incercare a institutiilor abilitate sa stopeze aceasta TICALOSIE comisa pe fatza DEMONSTREAZA NECESITATEA UNEI NOI CONSTITUTII prin crearea unei Constituante cu reprezentanti ai tuturor categoriilor profesionale care sa dezbata public fiecare articol, cu precadere primele articole definind clar FORMA STATULUI NATIONAL si prerogativele precise
ale institutiilor sale fundamentale, un echilibru real al puterilor si DEPOSEDAREA PRESEDINTELUI de SUPRAPUTERILE care
RASTOARNA acest echilibru…In prealabil si dupa o faza suficienta de ilustrare a variantelor viabile sa se organizeze
un referendum special,dupa care sa se contureze corespunzator noua Constitutie finalmente adoptata tot prin consultare
populara!!!
Minți cum scoți o vorbă, Tulipane Fekete. Am avut oportunitatea, împreună cu enorm de mulți alții, de a lucra îndeaproape cu cei pe care îi ataci primitiv, ca un simplu maidanez folosit să muște orbește. Este destul să ți se citească dejecțiile la articole dintr-o singură zi ca să-ți dai seama ce stă sub numele tău. Nu merită ca cineva să-și piardă vremea cu tine – de aceea, simplu: doar minți și inciți la falsuri!
Un articol foarte necesar de bilanț, de explicare a cauzelor și de propunere argumentată a unei ieșiri dintr-o situațiă unică, cum scrie. „Refacerea în România de azi” va rămâne un punct de plecare foarte util al opiniilor responsabile ce vor urma, căci criza politică și criza generală din țară se adâncesc. Explicația este profundă și soluția elegantă, realizabilă în termen scurt. Să vedem care este organizarea unui guvern de personalități, în situația în care „guvernul meu”, a eșuat în orice, care este dispoziția la alegeri anticipate și care sunt forțele ce se adună pentru a trimite acasă ocupantul de la Cotroceni. Chestiunea, după atîtea lămuriri din partea multor autori, este, pentru orice om cu capul pe umeri, una de ordin practic – acțiunea.
@Sagetator:postarile tale sunt de nota 10(zece)!Te felicit pentru LOGICa,care lipseste la UBB e articol de lux!Nu raspunde provocarilor zdrentelor de la Cluj,care posteaza sub diverse,de la ‘profesor de „la „roman din …’sunt toti,poate fi doar unul/una, becisnice slugi ale Impaiatului!Ei nu mai reprezinta absolut nimic in Romania,vremea lor a apus cand a aratat neputinta in diverse posturi din care a fost dat afara pentru lucruri grave, nespuse public,nu a plecat prin demisii de onoare de la borcanele cu miere
Acum,ca o Naja pallida, isi proiecteaza veninul,fara nici cel mai mic folos!
Limbajul „romanului din Italia” repeta cu obstinatie „argumentele” zecilor de clone cu diferite acoperiri patronimice!
Acesti pretorieni grobieni care-si fac de ras Idolul ne pretind sa ne lasam trecuti strada precum orbii de catre insi
extrem de prevenitori…Cand o tema OCOLESTE ESENTIALUL, respectiv cauzele unei stari de fapt, nu poti sta spectator
acceptand limitele vizibile ale analizei…Indivizii pretorieni nu vor sa inteleaga ca intr-o abordare a CATASTROFEI romanesti si chiar si in ale situatii, prin faptul ca SE IGNORA ASPECTE ESENTIALE se procedeaza din start la devierea
de la fondul propriei problemei…Cum poate cineva care NU IDENTIFICA…CAUZELE sa dea solutii? Cauzele sunt SISTEMICE si nu de personal neprofesionist/profesionist!!!
De peste 80 de ani țara asta este un batalion disciplinar. Și tot timpul a avut un loc rezervat în linia întâi. Inamicii au tras cu arma din față, iar aliații din spate.
Ce mai poți repara acum, când suntem înconjurați din toate părțile de aliați, iar inamicii ne ignoră?
Învățați, Săgetător, două reguli ale discuției civilizate. Prima: se discută un articol sau volum, dar nu se înlocuiește asta cu atacarea persoanelor. Atacarea este doar semn de înapoiere. Cînd capacitatea de a discuta este mică… avem ce se vede. A doua: un text se discută pentru ce spune, nu pentru ce nu spune. Orice text din lume spune ceva și nu spune un ocean de altceva. Te poți lega de acest altceva, dar este … alt subiect. Eu zic că este mai profitabil să învățăm regulile bunului simț. Altfel, diversiunile sunt, cum se vede ușor,la tot pasul. Cu ele se pierde vremea.
@Un român (prostovan) din Italia
…”CUM SE SPUNE LA NOI IN ITALIA” !!!
Caricatura pribeaga ! Ce framantari mai ai tu legate de Romania ?
Daca te ducea tigva raspundeai la intrebari !
„sagetator”, nu am vrut initial sa intervin in disputa ta cu pretorianul din Italia, dar modul abject cum transforma dialogul mi se pare revoltator cu atat mai mult cu cat in ochii lui Dl Marga e Providenta in persoana!? Intervin pt ca
am experienta in confruntarile cu acesti indivizi ce-si exulta simpatiile cu atata nerusinare si blocheaza cu adevarat orice opinie nealiniata, ei fiind aceia care deviaza de la tematicile in discutie…Am mai intervenit intrucat am avut
impresia ca mesajul tau surprinde acel aspect abordat si de mine exprimat prin: „NE DEZVALUITI CUM SA AJUNGA IN GUVERN
‘personalitati care s-au dovedit capabile’?”. O exprimare oarecum vaga, dar suficient de purtatoare de ESENTA care in traducerea mea inseamna ca CINEVA impiedica accederea „unor personalitati capabile ce s-au dovedit…NELOIALE DOGMEI”!
Si ma refer la DEFECTORII furati de peisajul „capitalist”, uitandu-si datoriile fatza de Cauza! Dar problema Romaniei SECURISTE nu se reduce la TRIEREA viitorilor guvernanti, in cazurile rare cand se comite o eroare de triere, respectiv
cineva pare sa DEFECTEZE in functie fiind, este urgent indepartat, eventual chiar arestat si condamnat…Interesant ar fi de stabilit in ce calitate s-a intalnit „italianul” cu Dl Marga ministrul de Externe stiind ca ministrii de externe
sunt sefii tuturor agentilor securitatii din consulate si ambasade si ma refer la functionarii cu aceasta acoperire…
Ma refer la securitatea nationala intrucat am aflat ca istoricii nu au decis inca daca Securitatea e ETERNA, in sensul ca a devenit doar…PARALELA, sau ar fi disparut cu desavarsire! Deci, incapabili sau capabili, dar loiali Cauzei, cei legendati la conducerea Romaniei EXECUTA ORDINELE sau PLEACA!!! In consecinta, gogoasa cu „prostovanocratia” nu sta in picioare pentru ca vorba cuiva, in Romania au avut loc din 1989 doar „PREFACERI”, iar o „REFACERE” fara indicarea a carei faze din Istoria Romaniei trebuie refacuta o sa repete…PREFACERILE!
Cine sa refaca? Ce sa refaca? Cum sa refaca? Cu ce sa refaca? Cei mai pregatiti si cu experienta au plecat in strainatate. Aceasta inseamna ca au refuzat si refuza sa-si sacrifice zilele lor pentru refacerea Romaniei, mai ales ca trebuie in primul rand sa se lupte cu inertia si viciile noastre. Ce domenii, ce sectoare sa refaca, in conditiile proprietatii private, mai ale cand proprietarii sunt indivizi din afara Tarii, care vor doar profit cat mai mare? Scopul, tinta refacerii, directiile refacerii sunt stabilite de proprietari , nu de catre slujbasi, dregatori, lefegii, adica cine detine averea detine puterea. Slujbasii, dregatorii, lefegiii, bogatii din Tara sunt vasali pe verticala ai institutiilor transnationale sau mondiale, care au un cuvant greu in luarea deciziilor. Romania are datorii externe de 120 miliarde EU. In aceste conditii cu ce sa refaca Romania, sa restituie datoria si sa plateasca dobanda?
1 ai dreptate să fi necăjit, dar nu este chiar așa. Din cel puțin două motive. Nu au fost alegeri demne de un democrat liberal. Decât după diabolizări, cum a spus presa internațională (ceea ce nu se face de alegeri!), arestări de concurenți (nici într-o țară nu s-au trimis în pușcărie oameni ca să nu fie concurenți!) și aranjarea de soții cu bani mulți ca să nu candideze soții. Nu mai vorbesc de suprapunerea de alegeri, pe care și Bruxellesul a criticat-o. L-au ales 35% din electorat, participarea la vot fiind mică. El a cerut mai mult, dar nu a ieșit. După aceea nu i-au votat partidul, totul fiind o mascaradă. Acum cota insului, care nu a rezolvat nimic și a cam distrus, este pe la 11% – cât au ajuns pnl-iștii de azi. Așa că este loc de mai bine.
dariuse ai pus un diagnostic corect . cei mai mari dusmani ai tarii de la revolutie , sunt ministrii , deputatii si senatori in mod direct . ei au dat toate legile strimbe , pt. folosul lor si le-au pus in aplicare . sigur ca trebuie sa plateasca pt. asta . toti, dupa cit au indeplinit acele functii . ai vazut treaba cu cetatenii si ursul dintr-un sat din apuseni – au omorit ursul care aproape a omorit trei consateni . nu a mai asteptat nimeni comisia de la judet .
Orice persoană are libertăți. Dar nu răspund, Săgetător, bunicii de ce fac nepoții.
Nu prea știi ce-i generalitate și ce nu e. După părerea mea, ai folosit aiurea termenul. Un articol nu este un volum. Dar articolul pe care nu prea îl înțelegi spune pe nume lucrurilor: unde s-a ajuns, cine este de vină și ce este de făcut. La ce este de făcut să facem măcar acelea, și va fi bine.
Atunci când se pune chestiunea unei schimbări de regim, persoana curată în cuget și vorbire caută căi de a schimba. Nu de a o frîna inventînd condiții. Articolul Refacerea în România de azi identifică premisele schimbării realizabile. Vine Săgetător care, într-un limbaj vecin cu măciuca, zice că aia și aia nu se pot face. Realismul este sănătos, dar oprirea schimbării de care este nevoie, rămîne, cum observa cineva mai sus, numai lichelism. Adică te dai Săgetător cu schimbarea, dar faci propaganda că nu este posibilă. Har Cerului, acum sunt întrunite, ca niciodată, premise care fac posibilă schimbarea democratică: forțarea la plecare definitivă a Dulapului la Sibiu sau suspendarea, guvern de oameni capabili, alegeri generale și apoi altele. Vor fi, este clar, tot felul de păreri. Ne-am obișnuit. Dar cine vrea schimbarea pune umărul, nu caută nod în papură.
Articolul scrie – citește, te rog, căci e negru pe alb – că poți să adaugi o opinie la cele propuse. Articolul prevede o rezolvare civilizată a situației critice în care a fost adusă România de cei care o conduc. Ia, adaugă opinii care duc la schimbarea ce trebuie!
Așa că, Săgetătorule, îți pune la punct limbajul – căci vehemența nu este semn de civism, cum se spune la noi în Italia, învață noțiunile ca lumea și dă-ți seama că schimbarea se face, nu se tărăgănează căci bate vîntul.
Ma gandeam sa scriu si eu, ceva inteligent, legat de responsabilitate, patriotism, tara, popor si-mi dau seama ca sunt un bou. Sunt cel mai mare prost al acestui popor si al acestei tari.
Tara asta si poporul asta a fost denigrata si batjocorita, continuu, de conducatorii ei, intotdeauna si peste tot. Iar NOI l-am REales cu 66%. Pai atunci, cine-i BOU si cine-i PROST?
@Un roman (prost si badaran!) din Italia
1/ Ai stabilit ca …vin dintr-o oficina …rau mirositoare.
Dobitocule, nu-mi pot stapani furia in fata acestei acuzatii abolut tembele !
F. pe scurt : bunicul meu a fost ucis bestial in vremea unei ocupatii straine in timpul primului razboi mondial pentru atitudinea lui patriotica / tatal meu a fost condamnat in regimul comunist, muncind inclusiv la Canal. Am documente doveditoare, originale, ale autoritatilor.
Cand vei strage bani de drum pana in tara putem conveni intalnire la redactia Cotidianul ca sa-ti dau cu dosarul de documente peste bot !
2/ Ai stabilit ca sunt „doar un ins vulgar, care nu știe nici cum se discută și nici subiectul”
Ce vulgaritati ai descoperit in postarea mea, amaratule ?!
AM REPROSAT CA ARTICOLUL DLUI. PROFESOR MARGA CONTINE GENERALITATI !
Ma acuzi ca vreau sa „mut discuția, de la ceea ce este de făcut și se poate face fără întîrziere la Calende”
Desteptule ! De 30 de ani tot spunem ca avem nevoie de personalitati si partide responsabile, dar, din pacate, poporul roman nu a reusit sa faca asemenea alegeri. Cu flerul politic sublim si simtamintele patriotice profunde al diasporei, din care si tu faci parte, ne-ati dat lectia alegerii minunate a lui Joha, a guwernarii liberale, in frunte cu urmasul bratienilor, catzu !
Si tot tu, cu tupeu , bati campii afirmand : „Personalități sunt cîte vrei și oricine poate da exemple. Luați-le, domnule, dar nu după gustul unuia sau altuia, ci conform interesului public.”
Ia aplica tu …culegator de mandarine, interesul public si da-ne exemple de personalitati. De exemplu, personalitati care sa candideze la functia de presedinte in 2024 !?
Astept raspunsuri, amaratule penibil !
Bai cimpanzeilor, Romania a fost vanduta la fiare vechi, sa nu mai facem concurenta altora, un plan bine gandit si executat din exterior, ce sa refaci cand nu mai ai industrie, agricultura si alte ramuri ale economiei ca 1.000.000 de ha s-au vandut stainilor, ce mai avem ?
Il avem pe Johannis, alt bagat de servicii