Se discută adesea în România ce ar fi fost dacă țara ar fi revenit la monarhie. Sau ce ar fi dacă ar reveni.
Monarhiștii susțin fără rezerve că revenirea ar fi soluția unică. În același timp, adepții republicii sunt categorici: nu ar însemna mare lucru. Disputa se reia. În vreme ce societatea alunecă în sărăcie, abuzuri și falsificări organizate, iar oferta de personal a monarhiei nu convinge!
Celebrarea a două decenii de la reconstrucția și amplificarea unei creații a monarhiei – Domeniul Coroanei de la Segarcea – a fost și un prilej de reflecție. În definitiv, ceea ce familia dr. Cornelia și ing. Mihai Anghel a realizat, cu resurse procurate de mintea și brațele lor, este deja istorie. Cele două firme de astăzi – comerțul cu cereale și viticultura – sunt nu doar înalt competitive, dar și proba că se poate. Ca și dovada că piedicile puse întreprinzătorilor indigeni pot fi mari, datorită delăsării, nepriceperii administrative și noului ciocoism, dar ele pot fi învinse! Cornel Nistorescu, coinițiator al celebrării, mi-a pus și mie întrebarea: ce ar fi de făcut ca România să respire normalitate și să dea realizări durabile?
Firește, suntem datori, înainte de orice, să cunoaștem istoria. Avem acum la dispoziție, prin lucrările temeinicului cercetător Ion Dorin Narcis (Muzeul Peleș), monografii documentate exhaustiv ale regalității din România. Mai este nevoie, însă, de istoria coerentă a ultimului secol și, pe această bază, de evaluarea monarhiei ca instituție în viața țării.
Domeniul Coroanei Segarcea – 20 de ani, de la ruina de atunci, la Paradisul de azi
Până la o asemenea operă, cei care cântăresc astăzi lucrurile au în față un fapt istoric. Anume, Regele Mihai a adus convingător în peisajul de după 1989 o altă privire asupra realităților din țară, alte repere și o perspectivă proprie. Într-un context în care sunt destui gata să relativizeze orice, Regele Mihai a prezentat o viziune. În vreme ce democrația și justiția reangajate după cotitura istorică din 22 decembrie 1989 au fost reduse practic la chestiuni de tactică politică și desfigurate, regele Mihai le-a privit natural și rațional, în lumina principiilor statului de drept democratic. A trebuit, în orice caz, ca un fost rege să arate cât de importante sunt democrația bazată pe legitimare și justiția care respectă demnitatea persoanelor. Oricum, prin discursul pe care l-a rostit în Parlamentul țării (2011), Regele Mihai I a redevenit parte a istoriei în curs a României.
Domeniul Coroanei Segarcea – 20 de ani sub semnul regalității
Pe de altă parte, nu este un secret că mulți concetățeni sunt reactivi la ideea monarhică. Este dreptul lor. Știm cu toții că acel unu (monarhia) care conduce o țară se poate ușor rătăci sau poate cădea în plasa camarilei. Dar mai știm și că atunci când guvernează în principiu toți, se poate ajunge ca, în fapt, să guverneze o coterie sau să nu guverneze nimeni. Și că țările rămase monarhii nu sunt în urmă în scala civilizației actuale. Părinții noștri, care au trăit regimurile, ar fi spus că regalitatea nu ar fi lăsat să prolifereze atâta călcare în picioare a onoarei, atâta prost gust și atâtea abuzuri câte sunt.
Civismul democratic al Regelui Mihai I este cel care a menținut în actualitate ideea unei discuții temeinice despre monarhie. În ceea ce mă privește, mi-am consolidat-o întrucât, pe traseul rolurilor publice, l-am întâlnit pe rege în câteva rânduri. Personalitatea Regelui Mihai I a atras în plus în discuție soarta monarhiei în țara noastră. Această temă s-a prelungit cu întrebarea: ce se petrece cu această țară?
Situația în care a fost adusă România astăzi este tot mai dramatică: țara cu cea mai mare sărăcie a Europei, cu o îndatorare excesivă, cu slab export de produse prelucrate, cu neputința de a-și asigura hrana zilnică, cu cea mai mare emigrație dintr-o țară a lumii în timp de pace, cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor și cel mai mare abandon școlar, cu analfabetism funcțional care depășește deja nivelul interbelic, cu cea mai mare rată a mortalității în pandemie, cu privilegii de castă ca nicăieri în Europa, cu dezbatere publică colonizată de dezinformare, cu un autoritarism incult și obtuz, sprijinit pe securism, și cu lideri recrutați, cum spunea Thomas Mann odată, dintre cei mai slabi (die Untersten) din societate – profesional, civic, moral.
România a avut și are președinți. Primii doi de după 1989 au lucrat la a reintegra România printre democrațiile europene și la punerea în mișcare a reformelor necesare. Dar după aceștia – care, orice s-ar spune, profesional și cultural erau dintre fruntașii generației lor – au ajuns la Cotroceni inși fără relief și fără afinități pentru democrație, care au încălcat repetat Constituția. În loc să ducă mai departe democratizarea, au desfigurat instituțiile, pulverizând legitimarea democratică și strivind demnitatea umană. Luându-și meschine aberații ca reforme, ei au dus țara în criza necruțătoare de astăzi. Iar parvenitismul lor a dovedit că președinția costă mai mult decât monarhia.
Să ne amintim încă o dată ceea ce scria un istoric simpatetic cu românii. „Toate trăsăturile menționate […] – mizeria țăranilor, brutalitatea birocratică, educația falsă și o clasă privilegiată căreia îi lipsește orice simț al responsabilității sociale, ai cărei cei mai brilianți reprezentanți au fost gata să-și trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul răsfățului funcției și al zâmbetului regal – au existat în România în mare măsură. Democrația nu poate înflori într-o astfel de atmosferă […] Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părți ale Europei răsăritene. Niciun progres nu va putea fi făcut până când vechea clasă care a guvernat nu va dispărea, iar o nouă clasă va fi antrenată să-i ia locul. Perioada tranziției va fi lungă și sângeroasă, dar atunci când va fi încheiată, marile energii și calități ale poporului român, al doilea ca efectiv și, probabil, cel mai talentat în mod natural din Europa Răsăriteană, îi va asigura poziția onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the Wars. 1918-1941, Cambridge University Press, 1945). Diagnoza era, din păcate, corectă.
Din nefericire, România este acum din nou în situația în care îi iau deciziile inși nelegați de interesul public. Nu mai sunt însă la decizii nici măcar brilianții de altădată. Decid inși care poartă pălării pentru ei vizibil prea mari. Iar ceea ce rezultă nu are cum fi decât dramatic. Mai nou, chiar profesionalismul scade în societate. Abilitatea de a minți și de a arunca vina pe alții este socotită pricepere. Vulgaritatea noilor cațavenci trece drept cultură. „Să fim în parteneriat cu șeful” și, mai nou, „să punem mâna pe bani”, fie și prin devalizarea țării, sunt devizele lor. Politica externă s-a transformat în excursii și, mai recent, în cumpărarea de arme vechi. În cabinete de peste hotare se și privește cu uimire incapacitatea decidenților autohtoni de a servi interesul public.
Desigur, oriunde în lume sunt frământări, dar au loc dezvoltări și funcționează valori civice și idealuri de afirmare ca națiuni moderne. România a ajuns azi la fapte fără analog. Țara deține acum întâietatea la servicii secrete în Europa, iar finanțarea instituțiilor de forță este, proporțional, dintre cele mai înalte pe continent. Lupta devenită emblematică a „președintelui” actual pentru a-și adjudeca numirea procurorilor și judecătorilor este indiciu al degradării justiției, ce merge iarăși, cum spun juriști integri, la fabricarea de probe și sentințe pentru sălbatici. Lozincile regimului – de la „România educată” (fără a stabili cine și cum trebuie educat), trecând prin „România normală” (fără a lămuri cine este anormal), la „România eșuată” (fără a indica cine și ce a dus la eșuare) –sunt doar penibile ofense din partea unor inși ajunși unde nu s-ar fi cuvenit.
Economiștii ne spun că nu s-a atins nici în 2018 producția agregată a mediocrului an 1988, iar plasamentele în afara țării ale băncilor românești echivalează acum cu împrumuturile statului, doar că beneficiul este infim în raport cu dobânzile plătite de statul român (Florin Georgescu). Istoricii constată că „România nu a cunoscut niciodată un asemenea grad de deteriorare economică pe timp de pace” (Ioan Scurtu), în vreme ce „corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională” (Florin Constantiniu). Un cultivat teolog (Iosif Țon) consemna că „jaful la care a fost supusă națiunea română în ultimii optsprezece ani este mai devastator decât invaziile străine”.
Ori pe ce față se întorc lucrurile, nu se poate evita întrebarea: ce decizii se iau, cum se iau și cine le ia. Oricât de șocant sună, nu se poate evita diagnoza prostocrației dată actualului regim, pe care cartea Ieșirea din prostocrație (Cotidianul, București, 2021) a argumentat-o în detalii, iar Declarația de la București (15 septembrie 2021) a semnalat-o energic. Iar de la emiterea diagnozei nu au încetat să se adune confirmări.
Situația în care a fost adusă țara obligă la reiterarea întrebării: ce valoare au cei ajunși să decidă? În România actuală s-a ajuns la regimul în care cineva accede la funcție întâmplător sau împins din culise, pentru ca, apoi, combinând nepriceperea cu incultura, să încalce legile și să desemneze alți inși slab pregătiți spre a se sprijini reciproc, cu efectele de rigoare. Excluși de la dezbateri, cetățenilor le rămâne să rabde sau să vocifereze zadarnic. Ca și cum ar fi o țară captivă unor inși, nu stat în slujba cetățenilor!
Desigur, fenomenul nu ar fi posibil fără „statul paralel” care asigură „aranjarea” ocultă a funcțiilor publice. Cum remarca istoricul care a făcut bilanțul Centenarului, în România nu s-a lămurit nici în zilele noastre rolul Siguranței/Securității în viața politică (Oliver Jens Schmitt, România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie, Humanitas, București, 2018). Șeful ultimei campanii „prezidențiale” din țară acuza contiguitatea cu serviciile secrete, după ce, pentru oricine lucid, era evident că „președintele” intrumentează, în pofida Constituției, justiția, armata și serviciile. „Sufrageriile” pentru măsluirea de alegeri, alegerile cu sts-ul, „protocoalele secrete” ale justiției și Securității, desemnările în interes personal, cohorta neisprăviților puși să decidă viața oamenilor – fapte grave în urmări și fără seamăn în Europa actuală – spun totul.
Cum se iese de aici? Consider că, în situația dată, refacerea în România de azi este condiționată de câteva premise.
Prima este să se înțeleagă de către concetățeni că societatea modernă este condusă de politică, încât, atunci când este vorba de stat, este de examinat politica. Nu rezolvă nimic iluzionismul (a vrea schimbări stând cu brațele încrucișate), nici lichelismul (abaterea cu orice chip a atenției de la urgențele acțiunii) și nici belferismul (a aștepta ca alții să se lupte pentru mai bine). A doua premisă este asumarea adevărului că la democrație nu se ajunge decât democratizând. În România, democratizarea a fost înlocuită cu segregarea politică și ascensiunea diletanților la decizii și s-a ajuns în impas. A treia premisă este învățarea din catastrofe politice ce au loc sub ochii noștri. Bunăoară, la congresul de pomină al PNL de acum câteva luni s-au înregistrat catastrofa constituționalismului – „președintele” intervenind pe față în alegeri, iar forțele securiste mișcându-se în jurul cabinelor de votare – și catastrofa meritocrației – congresul confirmând încă o dată „cercul vicios” în care s-a intrat: „susținem șeful, căci ne dă funcții, iar șeful ne asigură sprijin, ca să nu cădem cumva”. A patra premisă a refacerii este schimbarea criteriilor evaluării, concret a certificării și acordării diplomelor de studii, care în ultimii ani, au dus România într-o situație unică în Europa, ce abia începe să-și dezvăluie mizeria. A cincea premisă a refacerii este disponibilitatea de a merge până la capăt. Cineva care întreține un blogg sub semnătura Contele de Saint Germain a scris pe bună dreptate: „S-a spus totul! Este cazul acțiunii”. Nu poți să nu fii de acord.
Se poate greu imagina ca degradarea instituțională și a valorilor din România actuală să meargă mai jos. De aceea, discuția despre statul actual ca stat este socotită de mulți concetățeni ca obligatorie. Împărtășesc opinia.
Cu probele la îndemână, monarhia nu este mai prejos ca potențial de rezolvare de probleme ale statului decât republica. Peste toate, însă, este nevoie de o politică integrativă. Nu duce decât la prăbușire politica nefastă a distincției amic-inamic, a anilor treizeci, singura pe care o pricep decidenții actuali. Se așteaptă zadarnic ceva de la ei! Înainte de orice, în România de azi este nevoie de guvernare competentă și legitimată curat. Monarhia o poate da nu mai puțin decât republica!
Cu cât soluțiile se amână, cu atât ele costă mai mult. A apărut și un spațiu relativ nou de joc. Supraputerile caută noi soluții și pare sigur că Europa răsăriteană postbelică intră în reorganizare.
Să rezumăm. Starea de lucruri din România este de natură să justifice o schimbare a formei de stat. Cu republica nu s-a câștigat mare lucru în ultimele decenii, situația de azi este atât de critică încât cu schimbarea nu are ce să se piardă. Spus direct, criza profundă a României se originează în distrugerea legitimării și a demnității persoanei chiar sub, altfel, generoasele auspicii ale republicii. O monarhie luminată le poate restabili.
Numai că rămân întrebări dificile. Unde este monarhul luminat, care să-și asume necazurile ce devin uriașe de la o zi la alta și să aibă determinarea ca, în condițiile unei democrații curate, ale unei justiții juste și meritocrații, să pună capăt crizelor din România actuală? Nu duce departe o lovitură de palat, cum se mai crede, încât se pune întrebarea: cine și câți îl votează? Cine îl sprijină? Întrebările țin de luciditate.
Dacă acest monarh nu-i de găsit, cum s-ar putea normaliza alegerea unui președinte responsabil? O personalitate care să aibă cele patru capacități indispensabile liderului propriu-zis: capacitatea de a înțelege democrația, capacitatea de a promova justiția, capacitatea de a reprezenta cetățenii și capacitatea de a orienta spre dezvoltare. Când nu se mai găsesc aceste capacități la cei care decid, cum stau lucrurile în România ultimelor decenii, plătește fiecare cetățean.
Este cât se poate de clar că sistemul prezidențial actual a permis președinți fără vreo realizare – în afară de continue abuzuri. Pe care cetățenii le și plătesc cu privațiuni și suferințe zi de zi! Acest sistem, ca sistem, a fost conceput pe fondul pluralismului democratic, dar a rămas vulnerabil la inși nepregătiți care au nimerit în funcții. Sistemul nu este complet inocent.
Românii sunt ca oricare alt popor. Ei ajung însă prea des să fie aserviți de inși fără valoare. De aceea, normalitatea, care este și condiția fundamentală a realizărilor durabile, se va atinge perseverând spre alegerea de decidenți de cu totul altă anvergură. Ar trebui încercată, așadar, normalizarea instituțională și a valorilor în România, căci, altfel, soarta nu va fi deloc generoasă.
Uite mie ca oaie civilizata, imi pare ca trebuie sa alegem raul cel mai mic. A mers si va merge totdeauna..
– Sloganul „Monarhia sakveaza Romania” este de o imbecilitate fara seaman, care prinde la oamenii inculti si cu tendinte spre fanatism!
– Toti cei patru regi ai Romaniei au fost implicati pana peste cap in politica si au actionat impotriva intereselor nationale ale Romaniei: Carol I a avut un tratat secret cu Germania si Austro-Ungaria; Regina Maria era adepta religiei antihristice Bahai; Regele Carol al II-lea a cedat teritorii romanesti fara sa traga un foc de arma; Regele Mihai l-a tradat pe Maresalul Antonescu, a abandonat 180.000 de militari romani in ghearele sovieticilor, a facilitat bolsevizarea Romaniei si a Europei centrale.
– Niciun rege nu a fost roman.
– Prin semnarea actului de abdicare de la 30 decembrie 1947, lipitorile descendente ale Regelui Mihai nu mai au niciun drept sa revendice Tronul Romaniei.
DA MONARHIEI AUTOHTONE, NU MONARHIEI STRAINE!
DA UNUI REGE ROMAN, ORTODOX SI NATIONALIST, NU HOHENZOLLERNILOR!
DA UNUI REGE ALES DE DUMNEZEU, NU MONARHIEI EREDITARE SI LEGII SALICE!
ohenzollern
Republica sau monarhie, la noi tot tziganie ar fi.
Vinul din Domeniul Coroanei de la Segarcea … este (un pic prea) FAD si prea ASPRU ! Ca si spiritualitatea cea GERMANICA !
Prefer vinurile din SOIURILE cele ROMANESTI. Cele de spiritualitate (DULCE si BLANDA) ROMANEASCA, VENITE direct prin FILIERA cea GETO-DACICA a ZEULUI autohton … BACHUS !
Cele din MOLDOVA (Cotnari …), MUNTENIA (Samburesti-Olt, precum si cele „Drumul VINULUI” (Odobesti, Ceptura …), DOBROGEA (Istros, lacrima lui Ovidiu …) dar si din TRANSILVANIA (Castelul Huniazilor, Jidvei …) .
Si ADOR, mai ALES, NECTARUL (cel DULCE si TARE al ZEILOR) din DOBROGEA (Miedul albinelor), cel STRAVECHI, VENERAT si de catre greci dar si de catre macedonieni.
cit de limitata este trairea in tiparele care creeaza adictia. cit de fericit este matrix-ul cand oamenii isi manifesta adictia! daca nu e republica e monarhie, daca nu e monarhie e republica…ridicol de-a dreptul! natura creativa ati inmormantat-o.
@Maghiar Gheorghe -Gavrila. Cu Principesa Margareta. Dacă te îndoiești de calitățile de lider ale dânsei, compară mesajele transmise și cuvântarile sale cu ale lui Iohanis sau Petrov.
(III)
Despre „realizarile” monarhiei STRAINESTI (germanica, ereditara si salica) …
In 1866, in URMA unei LOVITURI de PALAT, Domnitorul cel ROMANESC (Cuza) a fost INLOCUIT in mod ILEGAL de catre UZURPATORUL (de neam STRAINESC/germanic) Carol I. Cel care a instaurat o monarhie EREDITARA si STRAINEASCA (germanica). Total STRAINESCA insa fata de SPITITUALITATEA cea ROMANEASCA (domnii ELECTIVE si de OS PAMANTEAN).In 1883, regele Carol I, incheie o ALIANTA foarte NOCIVA si PERICULOASA (cu Austria si Germania) in pofida AFINITATII romanilor la lumea cea de sorginte francofona. Asta era, in WWI, sa ne COSTE chiar INTEGRITATEA tarii noastre ! In WWI, regele Ferdinand a fugit la Iasi. A castigat WWI, doar renuntand la puterile centrale (renuntand la pacea de la Bucuresti), precum si cu sprijinul lumii aliate (franco-americane). La 1919, BUCOVINA si BASARABIA s-au reALIPIT de buna voie ROMANIEI. In pacea de dupa WWI, Ferdinand isi trimite SOTIA sa NEGOCIEZE pentru ROMANIA ! VAI, ce mai rege, care se piteste dupa poalerle nevestei ! REINTREGIREA Transilvaniei a fost REALIZATA de catre o FEMEIE (Regina Maria cea de origine anglo-saxona si rusa). Si nu de catre REGII cei EREDITARI si SALICI ! In 1940, regele Carol II a cedat (prin semnarea Diktatului) teritorii Romanesti. In 1945-1947 regele Mihai a cedat (prin semnarea PACII din WWII) teritorii Romanesti.
ASTFEL, REGALITATEA cea MONARHICA si EREDITARA, a reprezentat doar un mare „PAS INAPOI” in ISTORIA si SPIRITUALITATEA cea TRADITIONALA de pe aceste TARAMURI, cea de tip PAMANTEAN ROMANEASCA !
DUPA 1947, ROMANIA a reDEVENIT, TOT dupa o LOVITURA de PALAT (DAR de sorginte ROMANEASCA), o REPUBLICA (condusa de catre cei de OS OAMANTEAN) !!!
(II)
In epoca 1866-1881, Carol I a fost ADUS, printr-o lovitura de PALAT, OCAZIONALA, non-LEGALA si non-ELECTIVA, dintre CEI de sorginte STRAINEASCA (germanica). In epoca 1881-1947, a fost instaurata (non-LEGAL si non-ELECTIV) o MONARHIE de tip EREDITARA dintre CEI de sorginte STRAINEASCA (germanica). STRAINEASCA atat ca neam (germanica), dar si ca AFINITATE, in RAPORT cu SPIRITUALITATEA cea STRAVECHE (de sorginte PIE pre-LATINA, dar de tip SATEM) a POPULATIEI cea MAJORITARE de pe acest TARAM ROMANESC.
ROMANIA cea MARE a fost INFAPTUITA de catre Regina Maria (de sorginte anglo-saxona-rusa, intr-o lume monarhica germanica, ereditara si salica).
(I)
Monarhia si regalitatea din Romania (1866-1947) a fost STRAINEASCA (de sorginte germanica, EREDITARA si de tip SALICA) !!!
Si FIIND doar STRAINEASCA (nu din OS PAMANTEAN) NU au fost AGREATA (NICIODATA !) de catre ROMANI. Fiind STRAINA de ISTORIA si SPIRITUALITATEA cea de pe aceste TARAMURI STRAVECHI (de peste 10.000 de ani) ROMANESTI.
REGALITATEA de tip GETO-DACICA, nu a fost o MONARHIE de tip EREDITARA !!! FIIND de tip PAMANTEANA, OCAZIONALA si ELECTIVA .
CNEZATELE, VOIEVODATELE si TARILE, cele FEUDALE de tip DACO-ROMANESTI si ROMANESTI (sec. III -XII AD) au fost de tip LOCALE si ELECTIVE !!!
DOMNIILE si DOMNITORII din TARILE cele ROMANESTI (sec. XIII-XIX) au fost de tip PAMANTENE si ELECTIVE (alesi de catre SFATUL tarii si doar dintre CEI proveniti din OS DOMNESC si PAMANTEAN) !!!
In epoca fanariota (1715-1821), insa, domnii erau alesi OCAZIONAL, non-LEGAL si non-ELECTIV dintre CEI de sorginte STRAINEASCA (venetici greco-turci).
NATIUNEA cea ROMANEASCA s-a reCREAT in perioada 1821-1848. S-a reCREAT DIRECT de pe filiera cea de sorginte ROMANEASCA/PAMANTEANA a lui Mircea, Stefan, Iancu, Mihai, Cantemir, Brancoveanu,
TARA cea ROMANEASCA (ROMANIA cea MICA) a fost CREATA, prin UNIREA din anul 1859, de catre CUZA. Armata ROMANIEI (cea care a luptat in 1877 pentru INDEPENDENTA, precum si in WWI si WWII pentru REINTREGIREA taramurilor cele ROMANESTI) a fost CREATA tot de catre CUZA ! De altfel, in RAZBOIUL de INDEPENDENTA, la 1877, pasa otomana s-a predat ARMATEI cele ROMANESTI (gen. Cerchez), si nu STRAINESTILOR (armatei rusesti, domnitorului germanic roman sau tarului rus). Deoareca, armata turca s-a recunoscut INVINSA doar de catre ARMATA ROMANILOR (in urma UNUI sir lung de batalii, purtate intre anii 1300 si 1877). Dupa propria sa afirmatie.
Sustii o ineptie spunand ca ,,noi am avut ghinion cu monarhii nostri dupa Cuza”.
Uite ce ghinioane am avut:
-Carol I: am obtinut independenta Principatelor Unite de sub turci. Rusii ne-au luat Basarabia, in schimb am castigat Dobrogea.
-Ferdinand: sub el i-am invins pe germani si austro-ungari. Am facut Marea Unire cu Basarabia si Transilvania si cu ea Romania Mare.
-Mihai I: a facut mutarea inteligenta de la 23 Aug 1944, scutindu-ne de continuarea razboiului pe teritoriul Romaniei (cum intentiona Ion Antonescu) si de ceea ce vedem ca fac acum rusii in Ucraina.
-Carol al II-lea a fost un golan, dar a stimulat constructiile moderne, artele si cultura.
Doar daca esti maghiar vei vedea in monarhii nostri numai ghinioane. Ptr unguri monarhii Romaniei au fost intr-adevar ghinioane……[Rumburak-dusmanul ungurilor sovini si revizionisti]
@Rumburak. Mai informeaza-te ce inseamna monarhia constituțională. Regele sau Regina au rol de reprezentant, nu au puterea unui presedinte, si prin legi bine scrise, dacă nu corespunde poate fi obligat să abdice. Carol al doilea într-adevăr, a fost un rateu, si timpurile au fost dificile, dar a fost nevoit să predea tronul, deci se poate.
Coreea de Nord , a fabricat arme nucleare , care pot lovi USA . O stire care a fost ocolita de televiziunile prostituate .
Daca lumea , se indoieste ca Rusia , nu o sa atace nuclear , despre Coreea de Nord , nu se indoieste nimeni …….
IQ-ul zero comunitar . Va provoc sa scrieti cum a colonizat Anglia , actualmente condusa de khazari , lumea ????
…Cu cine MONARHIE?…cu Radu Duda ?…
COLONIE aia suntem si vom ramane
Romanii vor republica.
Ce avantaje ar fi ptr Romania sa te trezesti definitiv pe tron cu un betiv si informator ca Petrov, un inexistent, intrigant si escroc ca Iohannis sau un nesimtit si golan cum era Carol al II-lea?
Un asemenea specimen ar ramane protapit pe tron o viata intreaga.
NU!
Cu atat mai mult cu cat s-a dovedit ca stationarea mai mult timp in capul statului, duce la dictatura……[Rumburak]
In aceasta perioada cand Oculta Mondiala vor sa puna in aplicarea……resetarea natiunilor ( citeste ,desfiintarea lor!) o asemenea discutie purtata OFICIAL in Romania ar fi manusa pt ei!E exact MARUL OTRAVIT din care sa muste Romania ca sa DISPARA CA STAT!Daca Daca Principatul Transiulvania pus la cale lin anii 90 de mai marii lumii,la caderea Ceausescului n-a fost posibila din cauza unor grnrtali patrioti ,de ce n-am mai incerca o data, ca astia acum nu mai exista? PS Foarte interesant de urmarit unde e la ora actuala fieful monarhiei in Romania! Ghiciti? In Ardeal! Va spune asta ceva?
Daca monarh nu avem de unde sa importam iar presedinte bun nu gasim, ne-a mai ramas solutia lui Vadim:
„Decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă.”.
Dar unde gasim un dictator sanatos ?
Monarhie constutionala este fara discutie cea mai buna solutie pentru Romania. Republica a fost adusa de comunistii rusi, inaintasii lui Putin, fara a se face referendum.
am auzit ca daca ai cumpara un metru patrat de teren iti da certificat de nobil, asa ca nea podgoreanule du-te in Scotia sau in Spnia si te ung aia „nobil” de iti poti folosi progeniturile la imperechere princiara si maine te trezesti si rege ”hop” in ”tol”…aveti complex de inferioritate, credeti ca X e nobil pt ca s-a casatorit cu sora, nepoata, matusa ca sa-si pastreze averea cand daca ati avea Dumnezeu si ati crede in Facere/Geneza ati intelege ca toti suntem la fel de nobili sau la fel de normali pt ca avem aceeasi RADACINA/origine din care ne tragem…nimic mai mult…este drept ca unii invata sa fie cu bun simt si decenta datorita unor reguli, eticheta. N-ai sa o vezi pe Kati aratandu-si genunchii, cu umerii dezgoliti, imbracandu-se fara gust ca adolescenta care urmeaza sa iasa la pensie…
Monarhia nu e rea neaparat. Noi am avut ghinion cu monarhii nostri dupa Cuza. Au fost pentru ei nu pentru noi. Li se atribuie merite exagerate de catre monarhisti. Republica e alta poveste. In republica majoritatea nu poate ingradi minoritatea in demoncratie majoritatea taie si spinzura. Si atunci cind voturile se pot fura legal majoritatea va fi driblata de elita conducatoare potenta financiar. Pai sa ne gindim citi bani din buget merge la dobinda? Acei bani puteau fi investiti in viitorul tarii noastre. Deci totul se invirte in jurul banului si la urma urmei elita conducatoare are banul la discretie. Si daca au cit au acuma acea elita vrea sa spele creieri la nivel global ca terapie de soc. Deci care este solutia cea mai buna ca populatia globului sa nu mai fie parazitata de elita conducatoare?
Citez dintr-un articol aparut pe un site de cultura generala ::)))
„”Formele fără fond”celebra teorie formulată de Titu Maiorescu în 1868 – pare a fi extrem de actuală şi în contextul realităţilor de astăzi…Titu Maiorescu a înţeles.. nevoia de modernitate …dar şi riscurile artificializării, ale superficialităţii, ale pseudoculturii, pseudopoliticii etc., revoltându-se împotriva “viciului” fundamental al societăţii româneşti de la vremea aceea – “neadevărul”, “..neadevăr în politică, …, neadevăr până şi în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului critic”..
“Avem politică și știință, avem jurnale și academii, . Conservator, avem teatru, avem chiar o Constituțiune. Dar toate aceste sunt pr.., pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, și astfel cultura claselor mai înalte ale românilor este nulă și fără valoare, și abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi în zi mai adânc”
Formele fără fond au proliferat,..prin “încurajarea..a mediocrităţilor”, ”Cea mai rea poezie,…, discursul cel mai de pe deasupra – toate sunt primite cu laudă, sau cel puțin cu indulgență, sub cuvânt că „tot este ceva” și că are să devie mai bine. Așa zicem de 30 de ani și încurajăm la oameni nechemați și nealeși! Domnul X e proclamat poet mare, domnul Y – jurnalist eminent, domnul Z – bărbat de stat european, și rezultatul este că de atunci încoace mergem tot mai rău,.., că jurnalistica și-a pierdut orice influență; iar cât pentru politica română, fericite articolele literare, cărora le este permis să nu se ocupe de dânsa!”…
Inchei cu o zicere a lui Andre Gide „Tot ce trebuie spus a fost deja spus. Dar din moment ce nimeni nu asculta, totul trebuie spus din nou.”:))
Bre,de bine,de rau sistemul actual ne permite batar odata la cinci ani,sau macar avem iluzia ca schimbam ceva,sa inlocuim ,,Geniul Carpatilor,, cu o figura noua.Ar fii un cosmar reinstaurarea monarhiei,pur si simplu ar trebui sa suportam hachitele si toanele unui alde Klausica ajuns ,,rege,,pe viata si de neinlocuit vreo suta de ani,basca si mai multe sute de ani daca ,,regele,,puieste alti 1-2 ,,klausei,,de le lasa mostenire jiltul Romaniei.Ghinion.Bre,nici cu republica parlamentara nu mie rusine,cu siguranta la asta viseaza Klausica de isi tot formeaza guwernele miele,pentru ca intrio asemenea situatie doar gastile politice voteaza ,,Geniul Carpatilor,,dupa cum vor muschii lor,prostimea nemaiavand nici un cuvant de spus.Ghinion.Cum zcea nea Mugurel mai zilele trecute? Beti un ceai de tei.Calmati-va.Rominia euriopeana,Rominia norr-maa-laaa,Rominia lucului binee fecut.Pas cu Pas.Hi..hi..hi..dragii miei rumani.Ghinion.
Păi, uită-te la englezi, la ”prințul” harry și alte criminalități,.Albionul este una dintre cele mai depravate nații, politicul englez dintotdeauna, poate fi acuzat de crime impotriva umanității,.Falsifică și mint cu tupeu și nerușinare,..Vrei cumva la fel ??Ai avut patru ocazii regale să te convingi de imbecilități și corupție cât cuprinde,.Mai vrei ??
Presedintele e dator grupului care-l sustine, in situatia actuala justitia si serviciile il fac partizanul lor ! Un monarh mai greu de facut servitorul lor ! Nu tremura ca vin alegerile si nu-si prelungeste mandatul, si nu mai apuca inca 5 ani de furat. Poate nu sunt obiectiv, dar cu toti presedintii, romanii au luat teapa !