Se discută adesea în România ce ar fi fost dacă țara ar fi revenit la monarhie. Sau ce ar fi dacă ar reveni.
Monarhiștii susțin fără rezerve că revenirea ar fi soluția unică. În același timp, adepții republicii sunt categorici: nu ar însemna mare lucru. Disputa se reia. În vreme ce societatea alunecă în sărăcie, abuzuri și falsificări organizate, iar oferta de personal a monarhiei nu convinge!
Celebrarea a două decenii de la reconstrucția și amplificarea unei creații a monarhiei – Domeniul Coroanei de la Segarcea – a fost și un prilej de reflecție. În definitiv, ceea ce familia dr. Cornelia și ing. Mihai Anghel a realizat, cu resurse procurate de mintea și brațele lor, este deja istorie. Cele două firme de astăzi – comerțul cu cereale și viticultura – sunt nu doar înalt competitive, dar și proba că se poate. Ca și dovada că piedicile puse întreprinzătorilor indigeni pot fi mari, datorită delăsării, nepriceperii administrative și noului ciocoism, dar ele pot fi învinse! Cornel Nistorescu, coinițiator al celebrării, mi-a pus și mie întrebarea: ce ar fi de făcut ca România să respire normalitate și să dea realizări durabile?
Firește, suntem datori, înainte de orice, să cunoaștem istoria. Avem acum la dispoziție, prin lucrările temeinicului cercetător Ion Dorin Narcis (Muzeul Peleș), monografii documentate exhaustiv ale regalității din România. Mai este nevoie, însă, de istoria coerentă a ultimului secol și, pe această bază, de evaluarea monarhiei ca instituție în viața țării.
Domeniul Coroanei Segarcea – 20 de ani, de la ruina de atunci, la Paradisul de azi
Până la o asemenea operă, cei care cântăresc astăzi lucrurile au în față un fapt istoric. Anume, Regele Mihai a adus convingător în peisajul de după 1989 o altă privire asupra realităților din țară, alte repere și o perspectivă proprie. Într-un context în care sunt destui gata să relativizeze orice, Regele Mihai a prezentat o viziune. În vreme ce democrația și justiția reangajate după cotitura istorică din 22 decembrie 1989 au fost reduse practic la chestiuni de tactică politică și desfigurate, regele Mihai le-a privit natural și rațional, în lumina principiilor statului de drept democratic. A trebuit, în orice caz, ca un fost rege să arate cât de importante sunt democrația bazată pe legitimare și justiția care respectă demnitatea persoanelor. Oricum, prin discursul pe care l-a rostit în Parlamentul țării (2011), Regele Mihai I a redevenit parte a istoriei în curs a României.
Domeniul Coroanei Segarcea – 20 de ani sub semnul regalității
Pe de altă parte, nu este un secret că mulți concetățeni sunt reactivi la ideea monarhică. Este dreptul lor. Știm cu toții că acel unu (monarhia) care conduce o țară se poate ușor rătăci sau poate cădea în plasa camarilei. Dar mai știm și că atunci când guvernează în principiu toți, se poate ajunge ca, în fapt, să guverneze o coterie sau să nu guverneze nimeni. Și că țările rămase monarhii nu sunt în urmă în scala civilizației actuale. Părinții noștri, care au trăit regimurile, ar fi spus că regalitatea nu ar fi lăsat să prolifereze atâta călcare în picioare a onoarei, atâta prost gust și atâtea abuzuri câte sunt.
Civismul democratic al Regelui Mihai I este cel care a menținut în actualitate ideea unei discuții temeinice despre monarhie. În ceea ce mă privește, mi-am consolidat-o întrucât, pe traseul rolurilor publice, l-am întâlnit pe rege în câteva rânduri. Personalitatea Regelui Mihai I a atras în plus în discuție soarta monarhiei în țara noastră. Această temă s-a prelungit cu întrebarea: ce se petrece cu această țară?
Situația în care a fost adusă România astăzi este tot mai dramatică: țara cu cea mai mare sărăcie a Europei, cu o îndatorare excesivă, cu slab export de produse prelucrate, cu neputința de a-și asigura hrana zilnică, cu cea mai mare emigrație dintr-o țară a lumii în timp de pace, cu cel mai mic consum de carte pe cap de locuitor și cel mai mare abandon școlar, cu analfabetism funcțional care depășește deja nivelul interbelic, cu cea mai mare rată a mortalității în pandemie, cu privilegii de castă ca nicăieri în Europa, cu dezbatere publică colonizată de dezinformare, cu un autoritarism incult și obtuz, sprijinit pe securism, și cu lideri recrutați, cum spunea Thomas Mann odată, dintre cei mai slabi (die Untersten) din societate – profesional, civic, moral.
România a avut și are președinți. Primii doi de după 1989 au lucrat la a reintegra România printre democrațiile europene și la punerea în mișcare a reformelor necesare. Dar după aceștia – care, orice s-ar spune, profesional și cultural erau dintre fruntașii generației lor – au ajuns la Cotroceni inși fără relief și fără afinități pentru democrație, care au încălcat repetat Constituția. În loc să ducă mai departe democratizarea, au desfigurat instituțiile, pulverizând legitimarea democratică și strivind demnitatea umană. Luându-și meschine aberații ca reforme, ei au dus țara în criza necruțătoare de astăzi. Iar parvenitismul lor a dovedit că președinția costă mai mult decât monarhia.
Să ne amintim încă o dată ceea ce scria un istoric simpatetic cu românii. „Toate trăsăturile menționate […] – mizeria țăranilor, brutalitatea birocratică, educația falsă și o clasă privilegiată căreia îi lipsește orice simț al responsabilității sociale, ai cărei cei mai brilianți reprezentanți au fost gata să-și trădeze de la o zi la alta principiile în schimbul răsfățului funcției și al zâmbetului regal – au existat în România în mare măsură. Democrația nu poate înflori într-o astfel de atmosferă […] Procesul decăderii a mers în România mai departe decât în alte părți ale Europei răsăritene. Niciun progres nu va putea fi făcut până când vechea clasă care a guvernat nu va dispărea, iar o nouă clasă va fi antrenată să-i ia locul. Perioada tranziției va fi lungă și sângeroasă, dar atunci când va fi încheiată, marile energii și calități ale poporului român, al doilea ca efectiv și, probabil, cel mai talentat în mod natural din Europa Răsăriteană, îi va asigura poziția onorabilă pe care nu a fost încă în stare să o atingă” (Hugh Seton-Watson, Eastern Europe between the Wars. 1918-1941, Cambridge University Press, 1945). Diagnoza era, din păcate, corectă.
Din nefericire, România este acum din nou în situația în care îi iau deciziile inși nelegați de interesul public. Nu mai sunt însă la decizii nici măcar brilianții de altădată. Decid inși care poartă pălării pentru ei vizibil prea mari. Iar ceea ce rezultă nu are cum fi decât dramatic. Mai nou, chiar profesionalismul scade în societate. Abilitatea de a minți și de a arunca vina pe alții este socotită pricepere. Vulgaritatea noilor cațavenci trece drept cultură. „Să fim în parteneriat cu șeful” și, mai nou, „să punem mâna pe bani”, fie și prin devalizarea țării, sunt devizele lor. Politica externă s-a transformat în excursii și, mai recent, în cumpărarea de arme vechi. În cabinete de peste hotare se și privește cu uimire incapacitatea decidenților autohtoni de a servi interesul public.
Desigur, oriunde în lume sunt frământări, dar au loc dezvoltări și funcționează valori civice și idealuri de afirmare ca națiuni moderne. România a ajuns azi la fapte fără analog. Țara deține acum întâietatea la servicii secrete în Europa, iar finanțarea instituțiilor de forță este, proporțional, dintre cele mai înalte pe continent. Lupta devenită emblematică a „președintelui” actual pentru a-și adjudeca numirea procurorilor și judecătorilor este indiciu al degradării justiției, ce merge iarăși, cum spun juriști integri, la fabricarea de probe și sentințe pentru sălbatici. Lozincile regimului – de la „România educată” (fără a stabili cine și cum trebuie educat), trecând prin „România normală” (fără a lămuri cine este anormal), la „România eșuată” (fără a indica cine și ce a dus la eșuare) –sunt doar penibile ofense din partea unor inși ajunși unde nu s-ar fi cuvenit.
Economiștii ne spun că nu s-a atins nici în 2018 producția agregată a mediocrului an 1988, iar plasamentele în afara țării ale băncilor românești echivalează acum cu împrumuturile statului, doar că beneficiul este infim în raport cu dobânzile plătite de statul român (Florin Georgescu). Istoricii constată că „România nu a cunoscut niciodată un asemenea grad de deteriorare economică pe timp de pace” (Ioan Scurtu), în vreme ce „corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională” (Florin Constantiniu). Un cultivat teolog (Iosif Țon) consemna că „jaful la care a fost supusă națiunea română în ultimii optsprezece ani este mai devastator decât invaziile străine”.
Ori pe ce față se întorc lucrurile, nu se poate evita întrebarea: ce decizii se iau, cum se iau și cine le ia. Oricât de șocant sună, nu se poate evita diagnoza prostocrației dată actualului regim, pe care cartea Ieșirea din prostocrație (Cotidianul, București, 2021) a argumentat-o în detalii, iar Declarația de la București (15 septembrie 2021) a semnalat-o energic. Iar de la emiterea diagnozei nu au încetat să se adune confirmări.
Situația în care a fost adusă țara obligă la reiterarea întrebării: ce valoare au cei ajunși să decidă? În România actuală s-a ajuns la regimul în care cineva accede la funcție întâmplător sau împins din culise, pentru ca, apoi, combinând nepriceperea cu incultura, să încalce legile și să desemneze alți inși slab pregătiți spre a se sprijini reciproc, cu efectele de rigoare. Excluși de la dezbateri, cetățenilor le rămâne să rabde sau să vocifereze zadarnic. Ca și cum ar fi o țară captivă unor inși, nu stat în slujba cetățenilor!
Desigur, fenomenul nu ar fi posibil fără „statul paralel” care asigură „aranjarea” ocultă a funcțiilor publice. Cum remarca istoricul care a făcut bilanțul Centenarului, în România nu s-a lămurit nici în zilele noastre rolul Siguranței/Securității în viața politică (Oliver Jens Schmitt, România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie, Humanitas, București, 2018). Șeful ultimei campanii „prezidențiale” din țară acuza contiguitatea cu serviciile secrete, după ce, pentru oricine lucid, era evident că „președintele” intrumentează, în pofida Constituției, justiția, armata și serviciile. „Sufrageriile” pentru măsluirea de alegeri, alegerile cu sts-ul, „protocoalele secrete” ale justiției și Securității, desemnările în interes personal, cohorta neisprăviților puși să decidă viața oamenilor – fapte grave în urmări și fără seamăn în Europa actuală – spun totul.
Cum se iese de aici? Consider că, în situația dată, refacerea în România de azi este condiționată de câteva premise.
Prima este să se înțeleagă de către concetățeni că societatea modernă este condusă de politică, încât, atunci când este vorba de stat, este de examinat politica. Nu rezolvă nimic iluzionismul (a vrea schimbări stând cu brațele încrucișate), nici lichelismul (abaterea cu orice chip a atenției de la urgențele acțiunii) și nici belferismul (a aștepta ca alții să se lupte pentru mai bine). A doua premisă este asumarea adevărului că la democrație nu se ajunge decât democratizând. În România, democratizarea a fost înlocuită cu segregarea politică și ascensiunea diletanților la decizii și s-a ajuns în impas. A treia premisă este învățarea din catastrofe politice ce au loc sub ochii noștri. Bunăoară, la congresul de pomină al PNL de acum câteva luni s-au înregistrat catastrofa constituționalismului – „președintele” intervenind pe față în alegeri, iar forțele securiste mișcându-se în jurul cabinelor de votare – și catastrofa meritocrației – congresul confirmând încă o dată „cercul vicios” în care s-a intrat: „susținem șeful, căci ne dă funcții, iar șeful ne asigură sprijin, ca să nu cădem cumva”. A patra premisă a refacerii este schimbarea criteriilor evaluării, concret a certificării și acordării diplomelor de studii, care în ultimii ani, au dus România într-o situație unică în Europa, ce abia începe să-și dezvăluie mizeria. A cincea premisă a refacerii este disponibilitatea de a merge până la capăt. Cineva care întreține un blogg sub semnătura Contele de Saint Germain a scris pe bună dreptate: „S-a spus totul! Este cazul acțiunii”. Nu poți să nu fii de acord.
Se poate greu imagina ca degradarea instituțională și a valorilor din România actuală să meargă mai jos. De aceea, discuția despre statul actual ca stat este socotită de mulți concetățeni ca obligatorie. Împărtășesc opinia.
Cu probele la îndemână, monarhia nu este mai prejos ca potențial de rezolvare de probleme ale statului decât republica. Peste toate, însă, este nevoie de o politică integrativă. Nu duce decât la prăbușire politica nefastă a distincției amic-inamic, a anilor treizeci, singura pe care o pricep decidenții actuali. Se așteaptă zadarnic ceva de la ei! Înainte de orice, în România de azi este nevoie de guvernare competentă și legitimată curat. Monarhia o poate da nu mai puțin decât republica!
Cu cât soluțiile se amână, cu atât ele costă mai mult. A apărut și un spațiu relativ nou de joc. Supraputerile caută noi soluții și pare sigur că Europa răsăriteană postbelică intră în reorganizare.
Să rezumăm. Starea de lucruri din România este de natură să justifice o schimbare a formei de stat. Cu republica nu s-a câștigat mare lucru în ultimele decenii, situația de azi este atât de critică încât cu schimbarea nu are ce să se piardă. Spus direct, criza profundă a României se originează în distrugerea legitimării și a demnității persoanei chiar sub, altfel, generoasele auspicii ale republicii. O monarhie luminată le poate restabili.
Numai că rămân întrebări dificile. Unde este monarhul luminat, care să-și asume necazurile ce devin uriașe de la o zi la alta și să aibă determinarea ca, în condițiile unei democrații curate, ale unei justiții juste și meritocrații, să pună capăt crizelor din România actuală? Nu duce departe o lovitură de palat, cum se mai crede, încât se pune întrebarea: cine și câți îl votează? Cine îl sprijină? Întrebările țin de luciditate.
Dacă acest monarh nu-i de găsit, cum s-ar putea normaliza alegerea unui președinte responsabil? O personalitate care să aibă cele patru capacități indispensabile liderului propriu-zis: capacitatea de a înțelege democrația, capacitatea de a promova justiția, capacitatea de a reprezenta cetățenii și capacitatea de a orienta spre dezvoltare. Când nu se mai găsesc aceste capacități la cei care decid, cum stau lucrurile în România ultimelor decenii, plătește fiecare cetățean.
Este cât se poate de clar că sistemul prezidențial actual a permis președinți fără vreo realizare – în afară de continue abuzuri. Pe care cetățenii le și plătesc cu privațiuni și suferințe zi de zi! Acest sistem, ca sistem, a fost conceput pe fondul pluralismului democratic, dar a rămas vulnerabil la inși nepregătiți care au nimerit în funcții. Sistemul nu este complet inocent.
Românii sunt ca oricare alt popor. Ei ajung însă prea des să fie aserviți de inși fără valoare. De aceea, normalitatea, care este și condiția fundamentală a realizărilor durabile, se va atinge perseverând spre alegerea de decidenți de cu totul altă anvergură. Ar trebui încercată, așadar, normalizarea instituțională și a valorilor în România, căci, altfel, soarta nu va fi deloc generoasă.
5.O victorie în sens filosofico-istoric n-a fost nicidecum. Pe Zidul Berlinului în timp ce era dărâmat o mână anonimă a apucat să scrie : Capitalismul nu a învins, el doar a rămas/ Kapitalismus hat nicht gesiegt, er ist übriggeblieben. De altfel nici credința lui L. Erhard ,, Wohlstand für alle/ Bunăstare pentru toți,, nu s-a adeverit ! Soluție ? Da, o resetare dar în folosul tuturor pe baza unu principiu simplu și corect, exclusiv prin muncă. Recomand cu căldură eseul lui Einstein: De ce socialism! Și studiul recent al lui Yanis Varoufakis : Scurtă istorie a capitalismului. Apoi mai vorbim. Fapul că ne merge așa de prost acum ține de Restaurație (înapoi la capitalism) și nu de Republică ; că ajung la comandă niște neisprăviți/prostocrați ține în principal de batjocorirea conceptelor de democrație, stat de drept, națiune, libertate etc, pe care dvs., dle Profesor v-ați străduit să le reabilitați. Aici dezbaterea ar trebui neapărat adâncită. Fără o clarificare conceptuală prealabilă nu se poate acționa judicios, nu se poate construi nimic serios, ne vom tot târî prin istorie ! Dacă nu tot românul poate realiza o astfel de performanță, cei care vor să conducă, oamenii politici, trebuie,musai
4. Îndeplinind o însărcinare profesională oficială, mi-a fost dată și mie onoarea de a-l întâlni și a convorbi cu dânsul la Ambasda noastră de la Viena în 1997, unde a făcut o oprire în drum spre țară. Impresia lăsată a fost deosebită; un exemplu de ținută cu adevărat regală: bună cuviință, modestie, lipsa oricărei atitudini de superioritate, disponibilitate de a intra în dialog și de a oferi argumente și explicații la câteva întrebări la care a fost gata și bucuros să răspundă. O personalitate încărcată de istorie. Impresia mea a fost că era dezamăgit de politicienii români interesați, unii, doar de a se apropia de dânsul pentru un eventual câștig politic și electoral. Mi-a mărturisit că ar mai vrea doar să mai poată călători prin țară din sat în sat cu Jeepul dânsului pentru a asculta oamenii simpli și a vorbi cu ei una alta, de unde se vede că nici dânsul nu-și mai făcea iluzii de niciun fel pentru viitor. Mă consider un norocos pentru onoarea avută atunci. Revenind. Dle Prof. Marga, politicieni care compromit ideea de Republică, democrație, libertate etc. sunt în stare să compromită orice, inclusiv cea de eventuală Monarhie. Pentru că la noi unii intră în politică dar politica nicidecum în ei. Știe vreunul din ei ce este aia politică, ce înseamnă condiția metafizică a omului politic (Platon)? Problema adevărată e că fostele țări socialiste după 89 am fost absorbite/înghițite de plutonul capitalist, deși teoretic exista și o altă opțiune, numai că capitalismul a ținut neapărat la o revanșă care, se vede, e problematică.
3. Ba chiar există suficiente motive pentru a respinge de plano monarhia. Câteva argumente : anacronism, incompatibilitate cu democrația, suveranitatea este apanajul exclusiv al poporului/națiunii – singurul suveran; Singurii cărora trebuie să ne închinăm ca unui rege sau regine sunt părinţii noştri : mamele şi taţii noştri, care toţi împreună ca generaţii trecute, prezente reprezintă/ reprezentăm naţiunea română veşnică! Preocuparea pentru soarta monarhiei e o falsă problemă. E precum în zicerea : Țara arde și baba se piaptănă ! Nu știu exact, se poate bănui cine mai are interes să reîncălzească, penru a câta oară, această ciorbă. Să fie oare expresia disperării față de prezent și scuza că totuși am încercat ceva ? Stimate dle Prof. Marga, constatările dvs sunt adevărate, dar argumentele în favoarea monarhiei sunt îndoielnice. Cum se spune, monarhia nu a prea livrat lucruri bune pentru România, dimpotrivă aș putea zice. Carol I și regina Maria, da, au avut și merite, dar ceilalți…Când vorbim însă de persoana Regelui Mihai este altceva. Desigur și eu am apreciat discursul regelui Mihai în Parlament, de foarte bun simț, îndemnuri generoase și onorabile, dar clasa politică e mereu aceeași, fără excepție, chiar dacă se mai primenește cu unii tineri care au același comportament precum cei vechi, gata de a se îmbogăți și slugări licurici de aiurea știind că astfel vor fi mereu la cașcaval, va rămâne insensibilă la astfel de discursuri. Aici e marea întrebare. Și răspunsul sună așa, desigur incomod : ăsta e capitalismul și logica lui, tovarăși. Interesul național ? Că se lățește sărăcia, analfabetismul, dă-i dracu pe sărăcani, și ce dacă suntem detestați ? Și pe cine să alegem rege ? Actuala Casă e cam goluță, să cerșim iarăși după vreunul de aiurea?
Nici la un subiect nobil, ca Republică sau monarhie? nu aveți Babe clanțe vreo cunoștință, vreo idee, decît garbageurile voastre de zi cu zi? Lumea a avansat dincoace de cultura voastră de bârfe și măscării. Nu ar fi cazul să lăsați oamenii să exprime opinii și să schimbe idei? De primitivism ca al vostru s-a lecuit lumea de mult. Deja în anii treizeci.
În urmă cu vreo cinci ani, Cotidianul a lansat o dezbatere pe această temă ca urmare a apariției în paginile sale a unui apel al Mișcării pentru Regat și Coroană care »susține restaurarea monarhiei constituționale ca unic și decisiv act al finalizării procesului comunismului în România « iar redacția a formulat două întrebări pe care le-am comentat atunci. O primă subliniere. Adevărul adevărat este că această« finalizare a procesului comunismului« a îngropat pur și simplu națiunea romană într-un statut de colonie a capitalismului bestial, mai ales străin dar și autohton. Comunismul, care nu a fost comunism ci un socialism de stat condus de un partid care pretindea că este singurul deținător al adevărului (regim totalitar), cu toate greșelile lui, a avut merite fundamentale în emanciparea statului național roman, în afirmarea vitalității și capacității creatoare a românilor, a demnității noastre ca națiune. Desigur, nota proastă a dat-o înțelegerea și aplicarea deformată a drepturilor și libertăților individuale iar toate încălcările lor, adesea, criminale sunt de condamnat. Aceste drepturi (de ce nu și obligații?) și libertăți sunt de judecat oricum ținând cont de raportul care trebuie să existe între individ și națiune, aceasta din urmă fiind ,,primus inter pares,, având vocația veșniciei (cât va fi aceasta!), individul fiind pieritor. Individul cu libertățile sale nu face doi bani dacă nu se înțelege pe sine ca fiind legat ombilical de națiune și fără de care este doar pleavă în vânt. Fără ea individul ar fi lipsit de identitate și oameni fără identitate nu există.
Rid de prosti –- Amice, ai pus terbentina la c…l comunistilor expirati . De fapt astia despre care vorbesti tu nu au fost simpli membri PCR , au fost nomenclaturisti , propagandisti , colaboratori ai securitatii . Au fost mult mai periculosi decit simpli membri . Se vede si dupa turbarea si violenta ( dar si incoerenta ) postacilor . Si acum este necesara lustratia .
–L-AU ALUNGAT PE CUZA,(AI NOȘTRI POLITICIENI DE ATUNCI).CĂ A AVUT RUFE MURDARE.
–A FOST ADUS (DE AI NOȘTRI POLITICIENI)PRIMUL MONARH.CĂ N-AVEA RUFE.
–S-AU PERINDAT LA TRON,ÎNCĂ,TREI,(IUBIȚI,TOT DE POPLITICIENI,VREMURILOIR)=PLINI DE RUFE MURDAREȚ
–MAI NOU,AVEM,*CUSTODE DE COROANĂ*(POLITICIENII,IUBESC *AMBROPZIA*)CU MULTE RUFE MURDARE.
–TOATE CAMARILELE SI TOȚI POLITICIENII,ÎN ACEASTĂ ȚARĂ,S-AU OCUPAT DE CĂPĂTUIALĂ ,AVÂND ÎN FRUNTE,CONDUCĂTORUL.
–PREOCUPAREA TUTUROR DE SUS,ESTE,ȘI A FOST,SĂ FIE PE PLAC STRĂINILOR,SĂ VÂNDĂ AVUȚIA NAȚIONARĂ,SĂ DETERMINE
POPULAȚIA SĂ EMIGREZE,SĂ EXPLOATEZE POPORUL,SĂ DISTRUGĂ ÎNVĂȚĂMÂNTUL,SĂNĂTATEA,SPIRITUL NAȚIONAL,IUBIREA DE PATRIE.
–REGALITATEA CA VIITOR ÎN ȚARA NOASTRĂ,DEPINDE DE,* CINE NUMĂRĂ VOTURILE*
–VEZI SECTORUL UNU AL CAPITALEI.
Republică sau monarhie? Din păcate întrebarea aceasta vine prea târziu după revolutia din 1989, desi , pe 11 martie 1990 în Piaţa Operei din Timisoara , în cadrul unei mari adunări populare formate din peste 15.000 de timişoreni, a fost prezentat textul „Proclamatiei de la Timisoara”, important document programatic din balconul Operei de către scriitorul George Şerban. Documentul gravitează în jurul punctului 8, care cerea eliminarea comuniştilor marcanţi şi a ofiţerilor de Securitate din cursa electorală a primelor alegeri de după Revolutia din Decembrie, 1989, dar cuprinde în total 13 puncte cu referire la la liberalizarea economiei, la descentralizarea administrativă şi la reluarea legăturilor cu exilul românesc. Din păcate, nimic din toate aceste aspiratii nu s-a realizat.
Asadar, intrebarea „Republică sau monarhie?” ar fi trebuit pusa anterior elaborarii Constituției aprobate prin Referendumul național de la 8 decembrie 1991, pentru ca poporul să se fi putut pronunta asupra formei de guvernământ, cu atât mai mult cu cât abdicara Regelui Mihai si proclamarea republicii din 30 decembrie 1947, s-a făcut sub amenintarea tancurilor sovietice.
ceea ce ni se propune este schimabrea palariei. ceea ce nu se spune sint relationarile dintre casele regale si participarea acestora la capusarea planetei prin matrix-ul pe care il intretin. fie ca e presedinte, fie ca e rege sau regina, situatia in sine este fix aceeasi. cand staruiesti sa mentii paradigma fara sa faci nici macar cel mai mic efort sa o transcenzi, pentru ca realitatea ta hraneste matrixul si te simti fericit in el, inseamna prepetuarea raului. aburirea mintilor cu ceea ce ii convine matrix-ul inseamna dispret si crima. structura umana, ceea ce sintem cu adevart nu are nevoie nici de presedinte nici de rege nici de guvern ca sa se manifeste. depinde de fiecare in parte ceea ce este si cum se manifesta. restul inseamna construirea de adictii. orice tipar devine o adictie. multi il venereaza. putini inteleg. dar vine trezirea. inevitabil. exista mult mai mult decit minciuna cu care ne hranim si care ni se serveste in fiecare secunda.
Dacă te ținem la Comentarii îți dezvălui toată incultura și vulgaritatea, cum îți spunea cineva mai sus, bă Râd de proști. Eu zic toată precaritatea, căci prostia ți-e vizibilă și organică. Te acunzi după clișee cu tinerii, vestul și alte chestiuni care nu-s de nasul tău. Pari tînăr cam senil. Vezi, însă, mai înainte de orice, de gramatica limbii române. Recunoaște – vezi-ți faptele – că nu o stăpînești. Ca idei, un lătrău pe chestiuni de mult lămurite, dar pe care nu le pricepe.
Neprostănac Tovarase, tu te minti singur. Pericolul esti tu insuti tataie. „Prezentul apartine tinerilor” . Tu nu ai altceva de facut decat sa te adaptezi si sa nu mai vezi pericole peste tot. Comunismul a creat ceea ce sunteti voi nostalgicii. Comunismul lui Iliescu a creat clasa politica mitomana .A creat asa zisul partid PDSR(grup infractional organizat). Comunismul a distrus mentalitati. Ceea ce traieste Europa de este este tocmai efectul comunismului. Vestul,care nu a fost afectat de acest flagel este civilizat, nu se cred daci liberi,nu se cred persecutati de oculte mondiale sau mai stiu ce conspiratii va trec prin cap.Cat despre falsificatul istoriei,cred ca bolsevicii se pricep cel mai bine. Comunismul a fost o trauma pentru acest popor,inca nevindecata.Cat traiti voi nostalgicii faceti numai rau. In loc sa plecati capul in jos cu rusine ca ati lasat tinerilor o tara cu opresti,basesti,iliesti, nastasesti,hrebenciuci,mazarei,vanghelii si popi spagoveni. Mai nou va crescut orgoliul aurist nationalist crestin.Despre cealalta Romanie aici nu se vorbeste. Cea educata si scolita. Ca va temeti de inteligenta.
(II)
Intre 1881 și 1947, țara a fost condusă de patru suverani coborâtori din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură cu veche tradiție a Familiei Imperiale germane …
CE NE INTERESEAZA, pe NOI, cei de SORGINTE GETO-DACICA (de la Herodot/425BC), de LIMBA de tip ROMANEASCA (PIE pre-LATINA de tip SATEM), de RELIGIE de rit BIZANTIN (din 325 AD, de la Constantin/dacul) si mai apoi CRESTIN-ORTODOXA, …
… ca o alta „natie” fara NICI o AFINITATE (ISTORICA si SPIRITUALA cu POPORUL cel ROMANESC) sa fie „importata si adusa” pe acest TARAM ??? Natie de sorginte GERMANICA (popor MIGRATOR, SCOBORATOR din padurile cele TEUTONICE, doar dupa anii 700 AD), CRESTINATA in rit ROMAN doar din vremea lui Charlemagne francul/800 AD, si mai apoi devenita de tip CATOLICA … NATIE avand, asadar, o spiritualitate TOTAL diferita (ca AFINITATE si SPIRITUALITATE) de cea ROMANEASCA???
Incepând cu Regele Ferdinand I „Întregitorul”, suveranii ce au urcat pe Tronul României au devenit o familie regală distinctă de cea germană, luând naștere Familia Regală a României. ATATA timp cat MONARHIA cea GERMANICA a fost (pe linie DIRECTA) EREDITARA si SALICA, aceasta NU A PUTUT fi (NICIODATA) de „SORGINTE” si „AFINITATE” de tip SPIRITUAL ROMANEASCA !!!
DOMNITORUL cel PAMANTEAN, Cuza, a fost inlaturat, NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat din anul 1866 !!!
Monarhia a fost inlaturata NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 !!!
PERFECT NORMAL ! ISTORIA NU IARTA … NICIODATA !!!
Referendumul constituțional din România, 1991, privind forma de GUVERNARE (REPUBLICA semi-PREZIDENTIALA) a fost VOTATA cu DA de catre 77.3% din populatia ROMANIEI !!!
Era evident, ca in 1992, multi dintre ceilati 20.4% din populatia ROMANIEI, sa ceara revenirea la MONARHIE (ereditara si salica) ! FARA A AVEA insa o MAJORITATE !!!
” Între 1881 și 1947, țara a fost condusă de patru suverani coborâtori din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură cu veche tradiție a Familiei Imperiale germane. ” Sa fie OARE asa in ISTORIA Europei ??? HAI sa CONSULTAM si ISTORIA Europei …
Termenul Imperiul German (în limba germană: Deutsches Kaiserreich) se referă de obicei la Germania începând cu fondarea ei ca stat național unificat la 18 ianuarie 1871 și până la abdicarea ultimului kaizer, Wilhelm al II-lea, la 9 noiembrie 1918. (1871-1918) !
România a apărut ca stat national unificat la 24 ianuarie 1859, condus de Alexandru Ioan Cuza, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească. Si isi continua EXISTENEA si ASTAZI (ca STAT UNITAR, INDEPENDENT si SUVERAN). (1859 +) !!!
DEH. … NECUNOASTEREA profunda a ISTORIEI … poate NASTE niste MONSTRII extrem de PERICULOSI !!!
(II)
Intre 1881 și 1947, țara a fost condusă de patru suverani coborâtori din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură cu veche tradiție a Familiei Imperiale germane …
CE NE INTERESEAZA, pe NOI cei de SORGINTE GETO-DACICA si de LIMBA de tip ROMANEASCA (PIE pre-LATINA de tip SATEM), de RELIGIE de rit BIZANTIN (din 325 AD, de la Constantin/dacul) si mai apoi CRESTIN-ORTODOXA, …
ca o alta „natie” de tip RAZBOINICA, fara NICI o AFINITATE (ISTORICA si SPIRITUALA cu POPORUL cel ROMANESC) sa fie „importata si adusa” pe acest TARAM ??? Natie de sorginte GERMANICA (de popor MIGRATOR, SCOBORATOR din padurile cele TEUTONICE, doar dupa anii 700 AD), CRESTINATA in rit ROMAN doar din vremea lui Charlemagne francul, si mai apoi devenita de tip CATOLICA … NATIE avand, asadar, o spiritualitate mult mai recenta (si TOTAL diferita, ca AFINITATE si SPIRITUALITATE) de cea ROMANEASCA???
Incepând cu Regele Ferdinand I „Întregitorul”, suveranii ce au urcat pe Tronul României au devenit o familie regală distinctă de cea germană, luând naștere Familia Regală a României. ATATA timp cat MONARHIA cea GERMANICA a fost (pe linie DIRECTA) EREDITARA si SALICA, aceasta NU A PUTUT fi (NICIODATA) de „SORGINTE” si „AFINITATE” de tip SPIRITUAL ROMANEASCA !!!
DOMNITORUL cel PAMANTEAN, Cuza, a fost inlaturat, NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat din anul 1866 !!!
Monarhia a fost inlaturata NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 !!!
PERFECT NORMAL ! Dupa FAPTA si RASPLATA … din partea POPORULUI cel ROMANESC !!! Cel care, in ISTORIE, NU IARTA … NICIODATA !!!
Referendumul constituțional din România, 1991, privind forma de GUVERNARE (REPUBLICA semi-PREZIDENTIALA) a fost VOTATA cu DA de catre 77.3% din populatia ROMANIEI !!!
Era evident, ca in 1992, multi dintre ceilati 20.4% din populatia ROMANIEI, sa ceara revenirea la MONARHIE (ereditara si salica) ! FARA A AVEA insa o MAJORITATE !!!
N. Iorga, Academie, parcă 1938:
„În Evul Mediu existau în Germania trei oraşe libere: Hamburg, Lubeck şi Bremen. În Lubeck, printre diferitele familii de evrei conlocuitoare se găseau unele care se numeau „Zollern”, adică familiile din deal, şi spre a nu se confunda cu cele din vale îşi ziceau „Hohenzollern”. Aceşti Hohenzollerni, prin camătă şi tot felul de mijloace specific evreieşti, devenind extrem de bogaţi, au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului şi domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobilaţi de Margraful Bavariei. Din aceşti Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, care după cum este şi firesc, poartă nu numai stigmatele rasei evreieşti, dar mai suferă şi de anumite tare care se transmit pe calea ereditară şi periodic din patru în patru generaţii”
(II)
Intre 1881 și 1947, țara a fost condusă de patru suverani coborâtori din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură cu veche tradiție a Familiei Imperiale germane … CE NE INTERESEAZA, pe NOI cei de SORGINTE GETO-DACICA si de LIMBA de tip ROMANEASCA (PIE pre-LATINA de tip SATEM), de RELIGIE de rit BIZANTIN si mai apoi CRESTIN-ORTODOXA, ca alte „natii” fara NICI o AFINITATE (ISTORICA si SPIRITUALA cu POPORUL cel ROMANESC) sa fie „importata si adusa” pe acest TARAM ??? Natie de sorginte GERMANICA (de popor MIGRATOR, SCOBORATOR din padurile cele TEUTONICE, doar dupa anii 700 AD), CRESTINATA in rit ROMAN doar din vremea lui Charlemagne francul, si mai apoi devenita de tip CATOLICA … NATIE avand, asadar, o spiritualitate mult mai INFERIOARA decat cea ROMANEASCA???
Incepând cu Regele Ferdinand I „Întregitorul”, suveranii ce au urcat pe Tronul României au devenit o familie regală distinctă de cea germană, luând naștere Familia Regală a României. ATATA timp cat MONARHIA cea GERMANICA a fost EREDITARA si SALICA, aceasta NU A PUTUT fi de „SORGINTE” si „AFINITATE” de tip SPIRITUAL ROMANEASCA !!! Ii mai trebuiau inca cam 9000 de an. pentru a se IDENTIFICA cu POPORUL cel ROMANESC !!!
DOMNITORUL cel PAMANTEAN, Cuza, a fost inlaturat, NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat din anul 1866 !!!
Monarhia a fost inlaturata NECONSTITUTIONAL, cu forța, prin lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 !!! PERFECT NORMAL ! Dupa FAPTA si RASPLATA … din partea POPORULUI cel ROMANESC !!! Cel care, in ISTORIE, NU IARTA … NICIODATA !!!
Referendumul constituțional din România, 1991, privind forma de GUVERNARE (REPUBLICA semi-PREZIDENTIALA) a fost VOTATA cu DA de catre 77.3% din populatia ROMANIEI !!!
Era evident, ca in 1992, multi dintre ceilati 20.4% din populatia ROMANIEI, sa ceara revenirea la MONARHIE (ereditara si salica) ! FARA A AVEA insa o MAJORITATE !!!
(I)
„Monarhia constituțională a fost, oficial, forma de guvernământ a României între 1881 …
anul încoronării ca Rege a Principelui Carol I, ADUS si IMPUS pe Tron din 1866, (printr-o CONSTITUTIE MONARHICA de tip EREDITARA si SALICA, de tip ILEGITIMA si UZURPATOARE, NEVOTATA de care POPORUL cel ROMANESC !!! ) și 1947 …
De facto, existența monarhiei (ELECTIVE si doar din OS DOMNESC PAMANTEAN) în România este mult mai veche, fiindcă titlul istoric de Domn (voievod) al Țărilor Românești poate fi asimilat cu acela de prinț (principe) sau rege … Dar, DOAR de tip ELECTIVA (aleasa de catre SFATUL TARII), din OS (domnesc) PAMANTEAN !!!
Iar prima constituție românească este considerată a fi Regulamentul Organic. Aceasta, STIPULA cumva NECESITATEA unei monarhii tip de EREDITARA si SALICA ??? NU !!!
De fapt, MONARHIA (ereditara) cea STRAINEASCA/GERMANICA (dintre 1866-194, din Romania cea MICA/MARE), a fost la fel de NOCIVA si NEFASTA, precum DOMNIILE cele FANARIOTE (dintre 1715-1821, din Tarile cele Romanesti), cea AUSTRIACA (dintre 1775-1919, din Transilvania si Bucovina), precum si cea RUSEASCA (dintre 1810-1919, din Basarabia).
Toate aceste IMPERII si MONARHII, au REPREZENTAT tot atatia PASI INAPOI in ISTORIA si SPIRITUALITATEA de pe aceste TARAMURI.
DORIND (doar) sa inlocuiasca VECHEA ISTORIE si SPIRITUALITATE de tip ENCICLOPEDICA de tip PAMANTEAN/ROMANEASCA (cea de pana la anii 1700-1710, reprezentata in acea epoca, de catre Cantemir si Brancoveanu). ISTORIA si SPIRITUALITATEA cea ORIGINARA, ORIGINALA, NATIONALA de tip ROMANEASCA ne-am REGASIT-o, mai apoi, intre anii 1821-1848-1866, si dupa anii 1947/1953+ !
„Romaniei i-a fost mai bine sub primii 2 regi. Insa si Carol 2 a investit foarte mult in cultura …
Sa nu UITAM de EPISODUL dintre EMINESCU si reprezentantii „cenaclurilor culturale monarhice” („generatia de aur de intelectuali atunci aparuta” … Carmen Silva, Mite, Maiorescu …). TOTI cei STRAINESTI de SPIRITUALITATEA cea TRADITIONALA a ROMANILOR !!!
„Mihai Eminescu, însoţit de Maiorescu, a fost primit în audienţă de Regină la 30 octombrie 1882, fiind tot timpul taciturn şi indispus. Mai mult, el l-a acuzat pe Maiorescu că l-a dat ,,în spectacol”. Această întâlnire a avut loc la Palatul Cotroceni.
În timpul audienţei, Regina i-a dat o poezie compusă de ea ca s-o citească şi să-şi spună părerea. Eminescu a citit poezia şi cu obişnuita lui sinceritate i-a spus Reginei:,,Maiestate! În forma actuală cred că ar fi mai bine să nu fie publicată”. Regina obişnuită cu laudele şi linguşirile celor apropiaţi a fost, probabil, mirată de îndrăzneala poetului şi din această cauză i-a purtat o permanentă reticenţă. Regina, făcând uz de autoritatea ei regală, i-ar fi zis lui Eminescu: ,,Uiţi că vorbeşti cu regina României?” La care poetul ar fi răspuns: ,,Da, dar nu cu regina poeziei”.
Barbu Ştefănescu Delavrancea, într-un articol scris în 1892, cu titlul ,,Carmen Sylva şi românii” afirmă următoarele:,,Numai doi oameni au îndrăznit să-i prezinte Carmen-Sylvei observaţiile lor, bătrânul om de stat M. Kogălniceanu şi poetul Eminescu ”.
ASADAR, care a fost „cultura” cea promovata, de catre „regalitated monarhica”, de-a lungul domniilor cele EREDITARE ??? DEPRE CARE „generatia de aur de intelectuali atunci aparuta” VORBIM ??? VORBIM (DOAR) despre CULTURA si SPIRITUALITEATEA cea NATIONALA (AUTOHTONA) de tip ROMANEASCA !!! Si nu despre IMpostura si INcultura celor care ADOPTAU si SPRIJINEAU (doar) spiritualitatile cele strainesti, neromanesti si chiar ANTIROMANESTI !!!
@CD Ihi am inteles vorbesti de Romania educata!? Nici nu exista coruptie in lume, doar la noi, ca-i presedintele ales,in America e impus !?
Regele Mihai a fost marcat întreaga viață, de deciziile luate, lăsând deoparte cauzele și condițiile extreme în care au fost luate. Asta s-a văzut în atitudinea pe care a adoptat-o căci nu și-a revendicat cu hotărâre, tronul. Unii spun că în urma actului de la 23 August, războiul ar fi fost scurtat cu aprox. 6 luni și au fost evitate multe mii sau milioane de victime. Este aproape imposibil de apreciat acum care ar fi fost adevăratele efecte însă, date fiind condițiile, este absolut inacceptabil și incalificabil ca regele să fie denigrat și considerat trădător. Monarhia a avut păcatele ei și nu știm dacă și le-a ispășit dar nici cu președinții pe care i-am avut nu putem defila. Poate de aici provine respingerea masivă a ambelor ideologii. Oricum, ne aflăm undeva între. Asta ne-a fost soarta și trebuie să o acceptăm. Viitorul depinde mai mult de noi și mai puțin de istorie dar, ca de obicei, căutăm un paravan după care să ne ascundem nepriceperea, lașitatea și neputințele.
Ca și dovada că piedicile puse întreprinzătorilor indigeni pot fi mari, datorită delăsării, nepriceperii administrative și noului ciocoism, dar ele pot fi învinse! Cornel Nistorescu, coinițiator al celebrării, mi-a pus și mie întrebarea: ce ar fi de făcut ca România să respire normalitate și să dea realizări durabile?
A fost arestat vreun guwernamental? Ministru, secretar de statn, pile de la partid in institutie publice. Anticoruptii sinucid firmele romanest in timp ce presedintele cu multa fala de partid liberal dadea anticorptie la tot cartierul PeeSeeDee.
Gorghiu Dej s-a specializat in dat tunuri imobiliare s-a facut mafioata dezvoltator imobiliar.
Dece logic „Să fim în parteneriat cu șeful” și, mai nou, „să punem mâna pe bani”, sa ciordim.
Nici republica, nici monarhie, colonie penitentciare de „anticoruptie” unde marii corputi care se luptau cu coruptii trimit la „coruptii” in timp ei dau cele mai mari tunuri in plandemie.
Anticoruptii cei mai hotzi mai nou isi fabrica ONG-uri de furat PNRR. Asta nu le-a trecut prin cap altora. Urmasii Anei Pauker cei mai anticorupti si mai hotzi.
Oprescu a luat zece ani aia cu anticoruptia in gura si PNRR in conturi cat ar trebui merita ? Sau aia care au facut cea mai mare datorie externa.
Inchisoare viatza?
Aia care urla cel mai tare anticoruptie fura cel mai mult favorizati hat tocmai de la Bruxel.
Nu s-a furat in zeci cat in anii de anticoruptie anticoruptii. Pestele de la cap se anti-corupe. Ambasadorii anticorptiei se pun shefi la bani in colonie la invartit banul cu lopata. Si anticoruptie cu lopata. ProFIT!
Gasca de anticorupti o sa faca o zi de inchisoare?
CD Da un exemplu de „morala strabuna” .Spui de viitor, dar faci referire la trecut. Ce au facut strabunii de merita mentionati de tine? Ce au facut moral .Sau sa te intreb altfel,cine sunt acei strabuni? Ca asa vorbe goale doar popii si politicienii stiu sa foloseasca.Asa va place unora sa va impaunati cu mituri….Nene,vezi ca doar in folclor si literatura fictiva gasesti genul ala de „intelepciune stramoseasca” In realitate se vede. Ce a fost valoros in tara asta a plecat peste granite. Sau au fost nimicit in puscariile bolsevis-comuniste. In interbelic a existat o elita intelectuala. Generatia de aur i se spunea.
Trebe să fii puțin citit și mare prost, camarad (de la neonaziști) Râd de proști, ca să crezi că acum comuniștii sunt pericolul. Și comunismul e mort demult. Ce spui tu se învață la gimnaziu. Acum pericolul sunt inși ca tine, care nu numai că nu cunosc istoria, dar o și falsifică pentru uz personal. Așa este, cînd ești nulitate, îi dai cu comunismul! Dă-i înainte, dacă asta te face să rîzi. Rîzi doar de tine.