Românii ştirbi reprezintă o imagine comună în gări, magazine, spitale şi pieţe. Oameni ştirbi pot fi văzuţi frecvent în buletinele de ştiri, mai ales acolo unde mai arde câte o casă construită din chirpici, unde se înregistrează câte un accident de circulaţie printre blocurile gri sau unde coada la moaşte este mai lungă.
Statul nu acordă aproape deloc importanţă stomatologiei. Banii pe care statul îi alocă acestui sector sunt foarte puţini, majoritatea medicilor neobosindu-se să încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru decontarea lucrărilor. Fondurile destinate unui cabinet stomatologic nu acoperă decât vreo două-trei plombe şi de aceea este de înţeles atitudinea medicilor. Stomatologia este un domeniu privatizat în proporţie de 99%, restul de 1% fiind acoperit de puţinele cabinete şcolare, care sunt depăşite. Aparatura din puzderia de cabinete private este modernă şi materialele folosite sunt de generaţie nouă, iar asta înseamnă că tratamentele sunt scumpe şi pacienţii nu-şi permit să apeleze la serviciile acestora decât atunci când chiar le crapă măseaua.
În România nu există un program de prevenţie în şcoli şi de reparare a danturii celor care nu se pot apropia de cabinetele stomatologice. Dantura proastă, dincolo de aspectul instetic care-i creează o stare de disconfort posesorului acesteia, duce la apariţia sau la agravarea unor boli de inimă, ficat şi stomac. Bolile produse sau agravate de dantura obosită împovărează bugetul asigurărilor de sănătate, care ar fi mult mai câştigat dacă Ministerul Sănătăţii ar pune la punct un program căruia să-i spună, de pildă, „România dintelui bine făcut”. Poate că între două certuri şi trei muşcături, clonţoşii aleşi să se ocupe de această ţară, vor face ceva şi pentru cei care nu au ce să muşte dintr-o bucată de salam. Atunci când, evident, au reuşit să-şi cumpere salamul.
Neoliberalism,impus de hegemon, adică dictatura elitei financiare, iobagii nu au nevoie de dinți , la ce le-ar folosi, ei sunt fericiți și fără dantură se mulțumesc cu circul …