România educată pe hârtie

România educată pe hârtie. Parcurgând orice curs de pedagogie, orice manual care tratează acest subiect și chiar Legea Educației Naționale avem aceeași impresie – că totul este extraordinar. Ne sunt înfăţişate finalități educaționale, idealuri educaționale, scopuri, proceduri operaționale, clasificări, curriculum etc.

De ce? De ce? De ce? De ce?

Nu putem să nu ne întrebăm, având în faţă atâtea strategii şi politici: De ce nu funcționează nimic? De ce avem din ce în ce mai mulți analfabeți funcționali? De ce, la examenele naționale, rezultatele sunt dezastruoase? De ce ne raportăm cu precădere la educația din mediul urban? De ce elevii nu mai sunt interesați de învățătură și de ce din ce în ce mai mulți părinți văd școala drept un loc unde își trimit copiii doar pentru a putea fi supravegheați sau pentru a primi ceva de mâncare? De ce din ce în ce mai mulți copii merg la școală pentru a socializa și a se afișa, nu pentru a acumula cunoștințe? De ce, oricât s-ar strădui, pare că educatorii au depus armele?

România Educată adună politicienii la Cotroceni

Învăţământul românesc s-a bucurat mult timp de apreciere şi recunoaştere la nivel internaţional, tocmai datorită unei rigurozităţi pe care, după 1989, ne-am grăbit să o lepădăm ca pe o măsea stricată şi să ne raportăm la alte sisteme de educație, să preluăm expresii pompoase din Occident, fără a ține cont de specificul poporului român, de infrastructura și realitățile naționale.

Un sistem al formelor fără fond

Redactarea legilor după modelul Copy-Paste și a documentelor de pe scaune confortabile, scaune obţinute ca o consecinţă a simpatiei şi sprijinului acordat unui partid sau altuia, au transformat sistemul de învăţământ din România într-unul al formelor fără fond riscând ca, în viitorul apropiat, să fie doar o relicvă.
S-a vorbit cu aplomb despre predictibilitate în educație, dar, în ultimii 30 de ani, nimic nu a fost predictibil. Fiecare grup care a ajuns la conducerea Ministerului Educației a folosit aceleași cuvinte, a demarat discursul sforăitor al schimbărilor, necesitarea unor noi legi, ignorând problemele reale și transformările sociale. Reorganizarea diferitelor direcții și instituții din subordinea ministerului s-a făcut pe principiul „aceeași Mărie cu altă pălărie” şi în scopul de a pasa responsabilităţi.

Schimbările dorite de Iohannis pentru „România Educată”

Din ce în ce mai mult se conturează existenţa a două sisteme diferite de educație, care pare că se găsesc în două Românii diferite – învăţământul urban și învăţământul rural, iar finanţarea în funcție de performanță ne face să ne întrebăm: Câtă performanță să se facă în condiții de secol XVII, fără curent electric, în săli de clasă neîncălzite, cu toaleta în curte, cu tavanele care stau să cadă, în bănci de acum 50 de ani și copii flămânzi care nu pot ajunge la școală dacă este vreme proastă fiincă drumurile sunt pline de noroi si de nămeţi?

Măsurile pompieristice au dus la lipsa corelării diferitelor profiluri/specializări cu ceea ce se cere pe piața muncii, generând analfabeți cu/fără diplome, asistați social, oameni care nu pot fi încadraţi într-o formă de muncă şi, implicit, la lipsa interesului pentru învățătură.
Documentele pe care le aminteam pun accentul şi pe evaluare, ca parte integrantă a predării și învățării, dar nu o evaluare de dragul de a fi şi de a da bine în statistici. Nimeni nu vorbeşte, însă, despre rezulatele evaluărilor şi despre întocmirea unor rapoarte în urma cărora să se intervină punctual, împreună cu toți factorii implicați, pentru a îmbunătăți parcursul, ci, mai degrabă, despre o evaluare de dragul evaluării care pare a avea drept scop alte mormane de hârtii, dosare și statistici, ori chiar una dintre erorile în evaluare – sancțiunea.

„România educată” la Sfântu’ Așteaptă: „Cam în 15-20 de ani”

Şcoala primeşte o mulțime de copii formaţi deja în familii care sunt puțin spre deloc implicate în aceste proces de formare. Psihologii vorbesc foarte mult despre faptul că primii ani din viața unui copil sunt esențiali pentru că atunci se pun bazele sănătății fizice și psihice din perioada adultă. Cu toate acestea, studiile arată că părinţii consideră primii ani ca fiind lipsiţi de importanţă, în comparație cu alte perioade ale vieții.

În primii cinci ani de viață, experiențele și relațiile cu figurile de ataşament stimulează dezvoltarea minții și inimii copiilor – perioada în care creierul acestora dezvoltă conexiuni mai repede decât la orice altă vârstă. Acesta este momentul în care sunt stabilite bazele învățării, sănătății și comportamentului pentru restul vieții. Și, cu toate acestea, presiunea vieții de zi cu zi, preocupările și lipsa de educație și de perspective îi determină pe mulți părinţi să considere că dacă își trimit copiii la școală, este suficient să fie supravegheați, fără ca ei să mai aibă vreo grijă, oferind, astfel, exemple negative pentru odraslele lor.

Slaba motivare a cadrelor didactice

Un alt aspect despre care guvernanţii preferă să vorbească în şoaptă sau să nici nu vorbească este slaba motivare a cadrelor didactice sau demotivarea acestora. Se discută despre o slabă pregătire, dar nu există o ofertă de programe de pregătire, utile cu adevărat, ci o mulțime de cursuri care sunt făcute pentru a fi făcute, nu pentru a veni cu informații concrete și cu soluții, plătite din buzunarul personal al fiecărui cadru didactic pentru că se cer credite, diplome, cursuri, „performanță” la adunatul hârtiilor. Un lucru similar se întâlneşte şi în cazul gradațiilor de merit care se primesc pe baza întocmirii unor dosare, hârtii şi …atingerea unor criterii cu dedicație.

T. Chirilă: România Educată, un exercițiu de PR

Toate aceste realităţi au construit un sistem al formelor fără fond, al schimbărilor de dragul schimbării, educația din România ajungând un fel de căruță care se mai deplasează doar din inerție, într-o singură roată, trasă de un cal flâmând şi obosit.

Dacă ar fi să ne referim la eventuale soluţii, una dintre ele ar fi să se păstreze ceea ce s-a demonstrat a fi eficient și să se intervină, punctual, pentru reducerea până la eliminare a inechităților dintre mediul urban – rural, în funcție de specificul țării, în contextul deschiderii către alte sisteme, într-un mod predictibil, cu un efort social pentru a crește motivația. Eforturile nu ar fi deloc mari în direcţia aceasta, pentru că, aşa cum spunea Mark Twain, „De fiecare dată când închizi o şcoală, va trebui să construieşti o închisoare. Ceea ce câştigi pe o parte, vei pierde pe cealaltă.”

România Educată: Sloganuri și poleială

În acest demers al formelor fără fond, demers pe care foarte mulţi dintre politicieni l-au ales ca mod de viaţă, se înscrie şi proiectul lansat de Administrația Prezidențială sub numele de “România Educată” sau cum ar spune un contemporan al nostru: România E-du-ca-tă…
Sloganuri, poleială, o mulţime de valori care sunt amintite şi care, după spusele politicienilor, reprezintă premise ale activităţii şi existenţei lor: „reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate”…

Citiţi pe nerăsuflate, căci orice sincopă în această enumerare ne poate trezi la realitatea crudă cu care se confruntă societatea românească. Tupeul şi ingeniozatea în a crea pancarde poleite de care dau dovadă politicienii nu au limite, iar rezultatele programelor legate în ambalaje strălucitoare se regăsesc în calitatea educaţiei şi implicit în calitatea societăţii româneşti. Aceşti politicieni îşi permit toate aceste lucruri pentru că tocmai prin distrugerea sistemului de educaţie au creat o masă mare de manevră care este scoasă periodic la vot.

„România educată“. Era cazul

Scopul educaţiei este, până la urmă, acela de a schimba o minte goală cu una deschisă, iar politicieni precum Iohannis, Turcan, Orban sau Cîţu nu şi-ar dori acest lucru.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 8

6 Comentarii

  1. Toti care se identifica ca romani merita sa nu fie educati si chiar sa li se interzica accesul la orice forma de dezvoltare, oricum vor munci in Germania la sparanghel, ca prostituate sau la imprumutat portofele asa ca nu va mai bateti capul

  2. „Analfabetirmul functional ” este o vorba goala. In fond, aproape nimeni nu pricepeun text putin mai specializat, daca nu este din domeniul sau de competenta.Orice om ,insa, intelege un text elementar, asadar nu este ” analfabet functional”.Este posibil ca nimeni sa nu inteleaga torentul de vorbe goale, adunaturi de cuvinte fara sens emanate de oameni simpli, care se dau intelepti si care ne predica in felul acesta din diferitele pozitii publice pe care au ajuns sa le ocupe intr-o tara lasata de Cel de Sus la voia intamplarii.Scoala, in Romania, este asa cum sunt si celelalte institutii si exact pe masura ctitorilor, care, azi, o critica.Atat scoala, car si zilnica preocupare pentru problema scolara, sunt, in zilele noastre mofturi.Cand va fi cu adevarat nevoie de scoala ( daca va mai fi nevoie vreodata intr-o tara de tipul actual al tarii noastre ), atunci se va face scoala.

  3. Căminele școlare unde au crescut mulți dintre colegii mei de scoală care au vrut să învețe este soluția, unde regimul de tristă amintire asigura o alimentație bună, cu tot ce mai ciupeau angajații mai ales după 1960 când au început să apară în zona de gestiune roadele teoriei că toată averea este a poporului. Pe lângă școli, pe lângă licee erau cămine de băieți și cămine de fete cu pedagog și pedagogă așezăminte care pentru cei de la sate, eliminau handicapul deplasării, și permiteau aceeași dascăli buni la toți elevii. Nu neapărat orașul este criteriu de valoare pentru dascăl, dar în general dascălii buni care se evidențiau prin olimpiade și reușiții la facultate, erau promovați la liceele din oraș. Se mai fac dansuri populare în clasele 1-8 și cor la liceu și concurs de cor între școlile din județ? Ca pe Jii și-n Mărginime, Jiana n-o joacă nime, Republică măreață vatră, Calul dracului: Iarăşi ea! / Îi văd ochii şi guriţa – / A deschis încet portiţa / Şi ivită stă de-abia, / Zăpăcind cărarea mea. / Nu ştiu ce-o fi vrând portiţa, / Ei, dar fata ştiu ce vrea!. Ano lugojano “ Aşa joacă pe la noi / Iac-aşa doi câte doi, / Iacă, iac-aşa…

  4. Cum poate să se dezvolte o națiune fără școală? Asta ar trebui să fie întrebarea politicienilor români.

  5. Ageamii ăștia de policieni nu au nevoie de un popor educat pentru ca nu ar mai avea unde sa vândă gogosile lor electorale. În altă ordine de idei, educația daca o vrei si aspiri la ea ca individ, nu o obții in sistemul de invatamant… cel puțin nu în cel românesc, însă dacă ai acces la informatii pe care nimeni nu ti le spune in scoala, daca ai accesat alte modalitati de învățare și pregătire si poti spune ca esti un individ cu un nivel de educație peste medie, beneficiile sunt imense, dar vei trăi si tragedia ca vrei sa ti rezolvi o problema la o autoritate a statului in care vei gasi un creier neted in genul celor pe care îi agreează sistemul si tu, alături de grupul tau restrâns de prieteni mai evoluați, formați o minoritate care nu poate schimba prea multe lucruri.

  6. Singura realizare a ” proiectului meu de suflet „,hopa. Ati inteles bine ? Participantul la trafic de copii,are si el ca tot cetateanul cu drepturi depline,suflet.Unde-l tii nene ? In caciuloiul ala de 7 Kg. ? Sau in vreun cont bancar ? Sa revenim,deci singura realizare pe langa masivul abandon scolar al amaratilor de copii care se culca seara nemancati,si se trezesc dimineata lesinati de foame,tocmai buni de mers la scoala dupa ce guvernul meu le-a acordat dreptul de a nu mai beneficia de calatorie gratuita pe mijloacele de transport in comun,va fi ca WC-urile din fundul curtii scolior vor fi mutate mai la strada. Sa ajunga mai repede salvarea la ei dupa ce se ineaca in WC. Care are zile si scapa,va fi f. bine ” pregatit,scolarizat ” sa mearga la cules de sparanghel.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.