Cine se poate angaja în numele României?

În paralel cu lupta pe frontul medical, se insinuează cu putere alte fronturi și provocări care se vor deschide dureros în fața întregii omeniri.

La vremuri de restriște, oamenii se duc la cei înțelepți să capete lumină. Instinctul acesta ancestral ar trebui redescoperit. Parcă nu mai e suficient să știm doar ce știm sau ce credem că știm. Țara, societatea românească au nevoie acum de mințile cele mai luminate – nu doar din medicină, ci din toate domeniile care au atingere cu viața oamenilor de azi și de mâine încolo.

„Pandemia de coronavirus este un fenomen social total, nu există niciun palier al vieţii sociale care să nu fie, într-un fel sau altul, afecta de aceasta”, scria Dan Dungaciu nu demult, într-un comentariu din adevărul.ro („Coronavirusul și bătălia pentru viitoarea ordine mondială”). „Prin pandemia de astăzi, periclitată nu este o parte sau alta a societății, ci toate părțile ei”, afirmă și profesorul Andrei Marga, într-un comentariu publicat duminică pe cotidianul.ro 

Criza predicției nu se referă doar la trecut, la surpriza uriașă, dramatică și copleșitoare cu care omenirea s-a trezit dintr-o dată prin această pandemie. O criză a predicției se manifestă și despre ce va veni.

Este sigur doar că omenirea de după pandemie va fi cu totul alta decât aceea de dinaintea acestei nenorociri. O scrisoare imaginată de un scriitor italian ca venind din partea Coronavirusului și adresată omenirii a devenit…virală pe internet și este plină de învățăminte. Nu este vorba despre un lirism ieftin, ci despre învățăminte pe cât de simple pe atât de profunde pe care orice om le-ar putea desprinde din această dramatică experiență.

Prin ceea ce trăim acum, omenirea s-a lovit cu capul de pragul de sus și abia începe să-l vadă pe cel de jos. Pe care, în îngâmfarea ei, îl uitase, îl ignorase și aproape uitase că mai există.

(Video)Momente emoţionante la Vatican

Cu o altă elocință a cuvintelor, este ceea ce spunea și Papa Francisc, vineri seara, când, într-un excepțional moment de rugăciune solitară pe esplanada bazilicii San Pietro, a legat furtuna în care suntem de atâtea trecute „ceasuri de întuneric” ale omenirii: „Am mers înainte cu cea mai mare viteză, simțindu-ne tari și în stare de orice. Lacomi după câștig, ne-am lăsat absorbiți de lucruri și distrați de grabă. Nu ne-am oprit în fața rechemărilor Tale, nu ne-am deșteptat în fața războaielor și a injustițiilor planetare, nu am ascultat strigătul celor săraci și al planetei noastre, grav bolnavă. Am mers mai departe nepăsători, crezând că rămânem sănătoși într-o lume bolnavă”, s-a spășit Sfântul Părinte în numele muritorilor din noi.

Poate că rugăciunea este calea către care abia acum, la ananghie, ne înghesuim cu toții. Instinctul ne spune că suntem descoperiți în fața provocărilor imense care ne așteaptă pe fiecare și pe toți la un loc. Lumea se va întoarce pe dos.

Încercând o sistematizare laică a noilor fronturi care abia se deschid, Dan Dungaciu descria în articolul citat „palierele” pe care se vor desfășura, aproape simultan, mutațiile provocate de coronavirus. Subscriind respectivei analize, le reiau întocmai.

„Primul este palierul medical, cel cu care ne confruntăm acum. Al doilea, concomitent, este palierul psihosocial (efectele izolării şi ale carantinei) – respectiv, cel al relaţiilor interumane şi intrafamiliale; de asta nu vorbim mai deloc, dar vom vedea consecinţele în mai puţin de un an de zile (creşterea numărului divorţurilor, a problemelor de familie, a modului de a relaţiona cu alţii etc.). Al treilea este palierul economic – respectiv, criza sau recesiunea economică care stă să vină. Al patrulea este cel politic – respectiv maniera în care aceste crize, în special cea medicală şi cea economică, subsecventă, vor afecta profilul politic al societăţilor noastre, fie că vorbim despre state naţionale, entităţi precum UE sau chiar la nivelul global. Ultimul, şi cel mai important pe termen lung, chiar dacă astăzi mai greu de întrezărit, este palierul global, respectiv bătălia dintre două sisteme, reprezentate de China şi Occident (în particular America), care îşi vor developa virtuţile şi eficienţa în lupta cu coronavirusul. Palierele crizei sunt, unele, concomitente, altele, succesive şi cu influenţe reciproce. Grila finală va fi însă configurarea viitoarei ordini mondiale”.

Tabloul prezentat de cunoscutul politolog la vremea echinocțiului este copleșitor. Dar întru-totul credibil. Nu putem ocoli întrebările despre cât de capabilă este România să înțeleagă sensurile și conținuturile schimbărilor din lume. Să ne punem aceste întrebări măcar noi, cei care am ales să trăim aici, care suntem interesați de destinul națiunii române și care nu suntem indiferenți unde se va afla și ce se va întâmpla cu țara noastră în viitor.

Deocamdată, un lucru este cert: o țară aflată, în asemenea vremuri, la cheremul lui alde Cîțu Vasile Selfi, Iohannis Normaaalu, Orban Mandolină, ministrul Grindă ori ministra Liftieră se îndreaptă spre sărăcie, penibil și derizoriu. Valorile pe care se bazează aceștia nu sunt elitele culturale ale nației, ci burdujanii și caramitrii, danileții și mălinboții, sigfrizii și brancardierii, haștagiștii și tefeliștii…Politica lor este una a urii, discursurile lor sunt din dicționarele nazismului, priceperea lor nu depășește genunchiul broaștei…Stâlpii puterii lor sunt procurorii și noua securitate; dar procurorii nu pot produce viitor, după cum nici noua securitate nu poate fi purtătoare de idealuri. „Manipulărilor din partea «statelor paralele», a securismului renăscut (sau niciodată mort în anumite locuri!) trebuie să li se pună capăt. Ele costă infinit și pregătesc noi impasuri!”, spunea profesorul Marga.

„Dependențele societăților sunt mai adânci și mai complicate decât abordările înregistrate de istorie. Aceste dependențe se cer explorate și găsite. Este nevoie de teorii cuprinzătoare ale societății de azi, aduse la zi”, adăuga domnia sa. Cine să facă asemenea teorii?

Cine se poate angaja, în numele României, să exploreze căile de urmat ale țării noastre pe toate palierele – medical, psihosocial, economic, politic și internațional – în care vom fi obligați să viețuim în condiții cu totul schimbate față de acum?

Un răspuns vine tot de la prof. Marga: „Numai o integrare democratică și meritocratică, care încurajează și cultivă exprimarea vocilor celor mai calificate, duce spre soluții durabile în societățile actuale. Pregătirea reală și integritatea celor care examinează și iau deciziile sunt chemate la rampă, dacă vrem să fim lucizi în fața unei lumi care, putem constata din nou, nu și-a epuizat surprizele”.