România robotică? Adică România plină ochi de roboți! Ăsta e viitorul frate! Dar ce credeai? C-o s-o ținem lelea cu ciobani și cu mioare, cu Ciolacu, Iohannis, Ciucă, Marga, Cristoiu, Budeanu, Pristavu, Bombardel, Golănel, Pipera, Băsescu, Hrebenciuc, Ciorbea, Grindeanu, Ghiță, CTP, Roșca-Stănescu, Diaconu, Iliescu, Udrea, mă rog, toată protipendada, în ordine alfabetică, era să zic analfabetică?!
Bine, mi-am zis, trebuie să trăiesc în această lume nebună. Trebuie să supravieţuiesc. M-am dus la magazinul de roboţi şi mi-am cumpărat unul fumuriu. Era aşa, ca o lăcustă. Sărea de colo-colo şi scotea sunete guturale. Era un enciclopedic. Doamne, le ştia pe toate. Am flecărit zile şi nopţi despre teoria lui unu care se multiplică şi despre moartea subită a dinozaurilor. Robotul meu fumuriu mi-a povestit despre magaronga, cultul batrusta şi despre amantele lui Lenin. M-a fascinat. I-am cumpărat un ajutător biomecanic.
Era o nebunie să-i vezi cum se hârjoneau pe peluză. Sporovăiau de una, de alta. Biomecanicul producea ploaie şi ceaţă şi ninsoare la comandă. Alhadar n-a văzut cu ochi buni achiziţiile mele şi şi-a cumpărat un luptător. Luptătorul avea o platoşă argintie şi fugărea câinii de cartier şi dădea cu tifla trecătorilor, trăgând cu un pistol. Toate bune şi frumoase. Eu mi-am cumpărat un organic de toată frumuseţea, care scria poezii şi care se putea transforma într-un vampir sau într-o fantomă electrică. Alhadar a murit de ciudă şi-a ordonat luptătorului să să-mi atace proprietatea cu fumigene. Fumuriul meu a intrat în luptă la zece dimineaţa, iar biomecanicul a aruncat fulgi de nea rozalii peste acoperişul lui Aldahar. Poliţia nu s-a băgat, aşteptând să vadă ce se întâmplă mai departe.
Pierzând prima bătălie, Aldahar s-a adresat Agenţiei Pentru Protecţia Împotriva Roboţilor, dar directorul agenţiei i-a replicat că nu-l poate ajuta, Aldahar fiind şi el proprietar de roboţi. Orbit de furie, Aldahar a luat legătura cu mafioţii electrici din Nord, promiţându-le câteva pachete bune de energie. În plină noapte, m-am trezit cu toată casa luminată foarte puternic. O mie de fulgere globulare au intrat pe fereastră, arzându-mi tapetul şi făcându-mi scrum calculatoarele. Fumuriul meu, dezarticulat, n-a mai reacţionat.
Biomecanicul a sfârşit într-o băltoacă de ulei, iar organicul s-a bătut eroic cu şapte mafioţi electrici, sfârşind într-o mare de flăcări. În zori, a sunat retragerea. Poliţia mi-a răspuns că fiind vorba despre un mic război local trebuie să mă adresez Comitetului ONU pentru Războaie Locale. Dar nu cunoşteam nici măcar secretara vreunui parlamentar internaţional, aşa că mi-am văzut de treabă. Banca mi-a comunicat că îmi fusese blocat contul şi că trebuia să plătesc întâi toate ratele pentru fumuriu, pentru biomecanic şi pentru organic.
În tot timpul ăsta, luptătorul lui Alhadar mă ţinea locat pe ecranul lui gata, gata să apese pe butonul ucigaş. N-avea rost să mă plâng autorităţilor, dar nici nu voiam să dau bir cu fugiţii. Singur, singurel în faţa lui Aldahar mă simţeam ca un dinozaur fără solzi. Nu m-am mirat când m-a căutat maestrul Iang Zen. Războiul roboţilor ajunsese şi la urechea lui, tocmai în arhipelagul Japan Sen. Maestrul mi-a făcut o vizită sub forma unui spirit. Spiritul a ţâşnit dintr-o conductă de gaz şi mi-a pus câteva întrebări nelalocul lor. Cum era singura mea şansă de a supravieţui, am fost de acord să intru în Forţele Multiple care luptau împotriva robotizării.
Iang Zen mi-a schimbat codul genetic, transformându-mă într-un anorganic proteiform. A doua zi, m-am multiplicat şi m-am substituit casei lui Aldahar. L-am strivit înainte ca roboţii lui să mai poată face ceva. Dacă aveţi probleme cu aspiratoarele sau cu aparatele de prăjit pâine inteligente sunt gata să vă ajut. Forţele Multiple pregătesc în aceste zile ofensiva împotriva Împăratului Lumii, care este un organic sofisticat ce poate lua înfăţişări diverse de la Pol Pot la Stalin sau Aga Can. Da, oameni buni, România robotică face pe nebuna, ceva de speriat!
