Eurodeputaţii au adoptat miercuri o nouă legislaţie care prevede dreptul pacienţilor de a beneficia de asistenţă medicală într-un alt stat membru, documentul clarificând regulile privind rambursarea cheltuielilor, precum şi situaţiile pentru care este necesară o autorizare preliminară.
Directiva europeană a fost adoptată în a doua lectură şi le oferă pacienţilor posibilitatea de a beneficia de servicii medicale în oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene, având dreptul la rambursarea costurilor medicale până la valoarea prevăzută de legislaţia propriului stat.
Noile reguli prevăd că cetăţenii europeni pot beneficia de rambursarea costurilor legate de asisteţa medicală transfrontalieră, dacă tipul de tratament sau costurile acestuia se regăsesc printre prestaţiile prevăzute de legislaţie la care are dreptul persoana asigurată în statul membru de afiliere.
Autorităţile pot solicita ca pacienţii să obţină o autorizare prealabilă pentru tratamentele care necesită un sejur peste noapte la spital sau asistenţă specializată. La insistenţa deputaţilor, orice refuz al acestei autorizări prealabile va trebui să fie justificat pe baza unei liste de criterii şi condiţii specifice, care include şi menţionarea riscurilor pentru pacient sau publicul larg.
Fiecare stat trebuie să stabilească un punct naţional de contact pentru a furniza informaţii pacienţilor care doresc să beneficieze de tratament în afara ţării. Punctele de contact vor acorda de asemenea asistenţă, dacă intervin probleme.
Asistenţa medicală în străinătate poate fi o soluţie mai ales pentru pacienţii înscrişi pe liste de aşteptare lungi sau pentru cei care au nevoie de asistenţă specializată. Deputaţii au consolidat prevederile care vizează cooperarea privind bolile rare, având în vedere că sensibilizarea publicului în acest domeniu este destul de redusă, iar specialiştii sunt adesea foarte puţini.
În general, cei mai mulţi dintre pacienţi preferă să urmeze tratament aproape de casă. În prezent, cheltuielile pentru asistenţă medicală transfrontalieră reprezintă 1% din bugetele de sănătate ale statelor membre.
Noile reguli se aplică numai pacienţilor care solicită tratamente în afara statului de provenienţă.
