Vin la mine niște ofițeri oarecum alertați. Cu ei, și Vogoride. Îl știu. Îl cunosc și ofițerii mei de la Contraspionaj. Toți, gureși, nevoie mari. Vogoride zică că Uniunea Scriitorilor de pe Planeta Marte are o problemă serioasă care poate afect chiar economica națiunilor marțiene.
Domnule Amiral, zice Vogoride, respirând complet întretăiat, domnule amiral, zău așa, e groasă rău, agentul ăsta stalinist, fioros și periculos, s-a infiltrat Uniunea Scriitorilor Marțieni, moșulică, preșul nostru, naiv și cam aiurit, nu a prins de veste. Vogoride? Poet marțian de mare valoare, patriot, dăruit poeziei înalte și plin de suflet, un mare sufletist. Ofițerii mei de la Contraspionaj își dau coate, na, că au descoperit o mare dandana secretă și extrem de nocivă. Sigur că noi știm că sunt băgați în toată tărășenia și cei de la SEV, Serviciile Externe Venusiene care, și ele, pe față, sunt conduse de un general stalinist, fioros și periculos, pus în fruntea serviciului de chiar Președintele Republicii Venusiene Tembelizate (PRVT). Cât e de râs, cât e de plâns, în războaiele hibride intergalactice lucrurile s-au dus la vale rău de tot, nici nu știi ce să mai crezi. Vogoride are lacrimi în ochi, metaforele și prozodiile noastre, tradiționale, sunt în mare pericol. Nu pot să-l dezamăgesc pe bietul Vogoride.
Așa, Vogoride, s-o luăm metodic. Și Vogoride își trage mucii și ne zice tuturor, uite-așa, cum stă treaba. Adică, agentul secret stalinist, fioros și periculos, a fost întâi de toate Vicepreședinte Remarcabil la Partidul Socialist Marțian de Orientare Stalinistă (PSMOS). Și pe urmă, dintr-odată, PSMOS l-a însărcinat să ajungă Președinte Literar la una dintre Filialele Literare ale Uniunii Scriitorilor Marțieni ca să stea cu ochii ca pe butelie pe scriitorii cu vederi liberale galactice nesănătoase.
Da, dragă Vogoride, știm asta mai de mult, e doar un pion, agentul ăsta stalinist, fioros și periculos, să știi Vogoride, nu e un cap important. Vogoride suspină, el vede lucruri periculoase și când traversează strada de la un crater marțian la altul, e urmărit de agenturile străine galactice care vor să-i fure toate secretele literare pe care el, de altfel, trebuie să știți, le ține la mare secret, undeva în beciul lui de marțian cinstit.
Dar Vogoride nu vrea să ne dea pace, ne cere armament, ne cere un tanc și niște caporali mai de soi. Vogoride, te dezamăgesc, n-avem așa ceva în dotare! Vogoride ține morțiș, a făcut războiul marțiano-saturnian la infanteria stelară, a luptat în prima tranșee, știe multe, a trăit multe. Unul dintre ofițerii mei de la Contraspionaj îmi șoptește că a pregătit o decorație de tinichea pentru Vogoride, sigur c-o să-l decorăm cumva, în cadru restrâns. Așa, mai spre seară, vine un alt ofițer și-mi spune că la Uniunea Scriitorilor Marțieni Vogoride, poetul nostru național, a stârnit o revoltă de proporții.
Poliția a înconjurat sediul Uniunii Scriitorilor Marțieni, au venit și niște unități de jandarmi, a ieșit lumea în stradă. Nu e rău, domnule amiral, îmi șoptește un ofițer de-al meu de la Contraspionaj.
Nu e rău, de acord, râd eu, oarecum cuprins de tristețe, gândindu-mă la bietul Vogoride. Vreau să știu dacă i-ați șters din memorie vizita la noi. Domnule amiral, zis și făcut, am șters-o exact când a trecut pe poartă, la ieșire, pe sub scanerul nostru electro-magnetic.
