Primul politician român care n-a mai vorbit despre partide în Parlament, ci despre Sistem, este Elena Udrea. Până în clipa de faţă este şi ultimul. Salvarea noastră nu are de unde să vină dacă Udrea va rămâne primul şi cel din urmă politician care a vorbit despre Sistem.
Cine (ce) este Sistemul? Legi şi oameni. Este mai întâi Legea finanţării partidelor, de la bun început gândită să permită alimentarea coruptă a organizaţiilor politice cu bani negri. În rândul al doilea sunt oamenii numiţi de coaliţiile din guvernământ la conducerea companiilor de stat din domeniul energetic (cele mai profitabile şi, deci, cele mai bune de muls), precum şi din domeniul transporturilor (cel mai gros bugetate). În al treilea rând, sunt oamenii din SRI care ştiu cum se mişcă banii negri şi informează, dar nu fac nimic atunci când văd că voinţa politică acoperă marile circuite ale banului jefuit în interese de partid.
Udrea susţine, făcând opoziţie (acum) acestei tendinţe, că, azi, SRI a început să facă ceva: ea a spus în Parlament, apoi în declaraţii de presă repetate zi de zi, că Sistemul vrea să preia puterea de la clasa politică în mod nedemocratic. Prin DNA, adică. În fapt, acţiunile DNA nu sunt în afara legii, aşadar nu sunt nedemocratice.
Rămâne să înţelegem de ce Udrea reduce Sistemul la SRI şi DNA şi de ce crede ea că, în viitor, aceste două instituţii vor călări noua clasă politică. Băsescu însuşi spusese: “Pe vremea mea, clasa politică călărea Justiţia, acum Justiţia vrea să călărească clasa politică”.
Doamne’ajută! – vor spune mulţi români.
Iată noua situaţie în care ne aflăm: noul preşedinte al ţării a trecut în noua strategie de apărare (securitate) a ţării aproape toate domeniile particulare ale guvernării (şi cultura, şi mediul, şi învăţământul… ), iar Parlamentul a votat. Din clipa aceea, guvernul militar al ţării (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării) se suprapune unu la unu peste Guvernul civil (coaliţiile politice). Avem, aici, teoretic, schiţa unei potenţiale dictaturi militare, dar, în fapt, avem doar o deplasare de accente în domeniul securităţii: sunt considerate purtătoare de riscuri şi, implicit, vulnerabilităţi toate domeniile guvernării. Care să fie, oare, riscul ce a penetrat toate domeniile de activitate guvernamentală? Corupţia, desigur! Spre deosebire de Băsescu, Iohannis n-are o propagandă anti-corupţie. Are, în schimb, o strategie aprobată de Parlament. Şi mai vrea să aibă ceva: fapte.
Aşadar, când Udrea spune că Sistemul (în fapt, doar CSAT, SRI şi DNA) vrea să preia puterea de la clasa politică, ea face un grav autodenunţ: până acum toată puterea era la clasa politică, prin vechiul Sistem. I se părea normal să fie aşa, i se pare normal să rămână aşa!
Să afle, doamna Udrea, că NU era normal. Normalitatea se va instala doar atunci când Justiţia nu va mai lucra selectiv (la ordin politic), SRI nu va mai acoperi corupţia de la vârful partidelor (din laşitate, complicitate şi lipsă de patriotism), iar CSAT va fi informat, fără greş, despre toate mişcările oculte de bani şi de interese politice mafiotizate.
