Cum bine știm, „demnitate” vine din latinescul dignitas, care la romani se referea la persoane cu rang în societate. Cicero a folosit în acest înțeles cuvântul luând în seamă prestigiul legat de rang. Dar tot el a vorbit de auctoritas și-i atribuie lui Iulius Cezar voința de a fi astfel încât nimeni să nu-i fie egalul. Se și consideră azi că dignitas s-ar fi format în coevoluție cu auctoritas.
Semnificația demnității s-a completat însă în zorii democrației, în joc fiind nu numai prestigiul, ci și comportamentul oamenilor unul față de altul.
Putem însă delimita mai strict noțiunea și spune că, în societatea modernă, demnitatea este acea calitate a persoanei umane ce constă în ansamblul însușirilor care o fac om, care vin din unicitatea ființei și solicită respect. La originea acestei abordări se află viziunea biblică, anume, aceea că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. El este înzestrat cu demnitate aparte printre ființe, iar libertățile și drepturile sale fundamentale derivă din aceasta.
Cât s-a rămas la demnitate în viața oamenilor este de discutat în condițiile de azi. Trăim în societăți cu telos-uri diferite – tehnologice, economice, sociale, politice, morale. Unele au și relativizat importanța demnității. Bunăoară, telos-ul politic actual mulți îl consideră „lupta democrației contra autoritarismului” lansată de Karl Popper, care, în fapt, antrenează, paradoxal, slăbirea democrației și secundarizarea demnității.
Teza mea în dezbaterile privind direcția de luat în acest context este acea a revenirii la înțelegerea modernă a libertății și dezvoltarea libertății prin cooperare democratică și respect al demnității (A. Marga, Emanciparea României, 2023). Numai astfel „societățile organizate”, pe baza libertăților individuale sau pe oricare altă bază, ale timpului nostru vor putea fi smulse din crize și transformate în „societăți ale demnității”.
În sprijinul cultivării demnității umane se pot invoca, înainte de toate, prevederi constituționale din state actuale. În Preamble to the Declaration of Independence (1776), ce stă la baza Constituției SUA, se scrie că „toți oamenii sunt creați egali, că ei au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre care se află Viața, Libertatea și urmărirea fericirii”. În Grundgesetz Deutschland (1949) se scrie: „Demnitatea omului este de neatins. A o respecta și a o proteja este obligație a oricărei puteri a statului”. La Constitution espagnole (1978) recunoaște “la dignité de la personne, les droits inviolables qui lui sont inhérents, le libre développement de la personnalité, le respect de la loi et des droits d’autrui”. Reglementări constituționale ale Franței prevăd „le principe à valeur constitutionnelle de sauvegarde de la dignité de la personne humaine contre toute forme d’asservissement et de dégradation”.
Se observă că demnitatea umană este pusă în actele constituționale amintite în fața oricăror alte considerente privind omul. Ea este luată ca principiu al ordinii de drept.
În România, Constituția (1992) spune: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”.
Eu cred că va trebui întărit constituțional (cum a făcut și Franța, la un moment dat) și la noi caracterul de principiu al demnității umane. Aceasta din două rațiuni. În ordine istorică, recunoașterea demnității omului este suportul libertăților și drepturilor fundamentale ale individului și cetățeanului. Considerarea demnității umane ca principiu al ordinii de drept ferește de dizolvarea respectului între oameni – care a rămas un pericol, cum se observă ușor. De pildă, mulți nu înțeleg nici azi că cineva, inculpat sau condamnat, rămâne, totuși, cetățean al țării, decidenții nu mai consultă cetățenii în adoptarea deciziilor ce le angajează soarta, iar demnitatea unor persoane este strivită de abuzuri birocratice și sărăcie.
Demnitatea se manifestă în interacțiunile dintre oameni și dintre instituții și oameni. Ceea ce un om face sau nu face poate fi demn sau nedemn. Ceea ce cineva îi face poate fi de asemenea demn sau nedemn. Există și abordare de sine care poate fi demnă sau nedemnă. Cei ce conduc îi pot trata în chipuri diferite pe ceilalți. Societatea însăși poate deveni subiect al demnității sau a lipsei ei.
Dacă vrem să repunem în mișcare demnitatea ca exigență juridică și, în fond, a vieții în societate, cel mai important astăzi este să conștientizăm situațiile în care demnitatea umană este atacată. Din nefericire, ele sunt numeroase.
Sunt la această oră codificări morale ale demnității umane („Respectă-ți partenerul ca pe tine însuți!” din contractul de căsătorie), dar avem firave codificări juridice. Abia în Franța s-au făcut câțiva pași spre codificarea juridică din punctul de vedere al apărării demnității umane a unor domenii. În față a stat, explicabil, reglementarea demnității umane în sfera bioeticii, începând cu întreruperea de sarcină: când se poate ea face fără a atinge viața altuia?
Desigur că bioetica pune azi și alte întrebări grave privind demnitatea umană. Când rezultatul fecundării ovulului de către spermatozoid poate fi socotit ființă umană ce trebuie protejată? Mai adânc se pune întrebarea: cine răspunde de caracterele cu care este înzestrată o ființă rezultată din laborator? La celălalt capăt al vieții, se pune întrebarea: cine are dreptul să dispună spitalizarea forțată a cuiva sau să curme viața lovită de o boală incurabilă?
Provocările la adresa demnității umane acoperă însă domenii variate ale vieții actuale. De pildă, în viața cotidiană, cel marcat de un handicap este privit de unii cu desconsiderare, nu cu solidaritate deplină. Mulți nu îl iau pe omul care a greșit la un moment dat ca pe un egal al lor. În domeniul profesional, impostorul care pretinde că este competent, atacarea valorilor de către neisprăviți, răsturnarea ierarhiei valorilor sunt încălcări ale demnității. În economie, unele bănci și firme storc banii din munca angajaților și scot perseverent din țară profitul obținut. Pe plan social, când decidenții recurg la ținerea în mizerie și ignoranță a oamenilor, este încălcare a demnității altora. La un consult medical, uneori medicul tratează nu bolnavul, ci funcția în societate a pacientului. Uneori oamenii sunt tratați ca și clienți, cărora li se cer favoruri, nu ca oameni. În comunicare, recursul la sofisme – ad hominem, care înlocuiește discuția despre o teză cu cea despre calitățile sau defectele susținătorului ei, ad populum, care face înlocuirea cu cea despre mulțimea care acceptă o teză, non causa pro cauza, care ia un raport de succesiune ca raport de cauzalitate – este nedemn în orice direcție. La alegeri, manipularea votului cu distribuirea de avantaje și produse în ajun, desconsiderarea unor categorii, preferința pentru candidați manipulabili, minciuna electorală, fraudare electronică țin de încălcarea demnității. În mediul natural – distrugerea tradițiilor, otrăvirea hranei, distrugerea ambientului natural. În mass media, distribuirea de informații false, luarea războiului ca scuză a minciunii, distribuirea de falsuri pentru a discredita persoane încalcă demnitatea oamenilor. În viața politică, încălcarea Constituției, neconsultarea democratică în chestiuni esențiale, participarea la reuniuni fără a da raportul în fața celor care te-au ales sunt exemplele unei astfel de încălcări. Discursul politic cu promisiuni nerealiste demagogia, propaganda falsă se adaugă. Individul în funcții publice care se laudă („v-am adus miliarde”), demnitarul care folosește avioane scumpe în pofida sărăciei populației pun capac încălcărilor de demnitate. În dreptul penal, rămâne tratare nedemnă privarea de libertate a omului în vederea unui proces penal. Se adaugă tratarea celui inculpat deja ca vinovat, apoi a celui condamnat ca mai puțin decât un om. În dreptul internațional, se încalcă demnitatea înlocuind dreptul istoric al comunităților cu aranjamente sau convenții care-l ignoră. În relații internaționale, terorismul, falsificarea realității, furtul de tehnologii, denigrarea rivalului, cinismul sunt străine de demnitate. În războaie, crimele de război, omorârea de inocenți, executarea de prizonieri sunt exemple maxime de încălcare a demnității.
Mai recent, statisticile medicale atestă în unele țări două fapte tulburătoare. În primul rând, efectivul de morți în urma pandemiei 2021-2023 a crescut semnificativ mai mult decât în alte perioade comparabile ale istoriei. În al doilea rând, este în creștere semnificativă mortalitatea în rândul celor care s-au vaccinat conform recomandărilor oficiale. Pe cele două fapte, în diferite țări, inclusiv în România, s-a format curentul de opinie al celor care consideră că demnitatea umană a fost încălcată grav, posibil fără precedent în istorie, printr-o vaccinare cu țintă nemedicală, pe scară mare, de către autorități ascunse și preocupate să regleze creșterea de populație din anii noștri.
Argumentul statistic nu este firește, totul. Ar fi grav și dacă un singur om ar fi fost jertfit prin vaccinare proiectată să reducă populația. Dar și acest argument dovedește că în dependențele enorm sporite ale vieții umane în epoca globalizării, încălcările demnității umane iau o amploare necunoscută înainte.
În zilele noastre, sunt și situații care încalcă demnitatea umană chiar pe fondul raporturilor bazate pe libertăți și drepturi fundamentale ale oamenilor din societăți cu vechi exercițiu democratic. Îmi vin în minte observațiile a doi filosofi americani de azi. Matthew Crawford a sesizat că individul se pliază deseori destul de voluntar la opinia ce se cere. El vrea să fie ca ceilalți, preferând falsa aliniere la cei din jurul său riscului opiniei proprii. Michael Sandel a observat cât de fals se invocă meritul și, cu aceasta, o falsă meritocrație, în admiterea la principalele universități, începând cu Harvard, după ce la admitere sunt favorizați din capul locului copii de alumni, fiii și fiicele sponsorilor universității și cei cu note mari după ce toți s-au bucurat de cu totul alte condiții de viață și pregătire, venind din familii bogate.
Acestea fiind spuse, văd cinci surse ale cazurilor de nedemnitate. Este vorba de carențele educației, dominația, comercializarea, politizarea, incultura.
Desigur, carențele educației își spun cuvântul pe toată suprafața acțiunilor persoanelor. Gesturi nedemne se ascund însă și sub formule de aparentă civilitate – de pildă, invitarea la toleranță față de un vorbitor fără să se spună explicit că ceea ce spune el nu are legătură cu subiectul pus în discuție.
Dar și mai mult își spune cuvântul dominația în relațiile dintre oameni – adică exercitarea unei relații de putere (economică, militară, socială, culturală etc.) asupra altora. Prin dominație se instalează raporturi ierarhice ce trec repede în acțiuni de disciplinare a celorlalți.
Comercializarea a ceea ce nu este comercial generează azi acțiuni nedemne pe o largă suprafață: a vinde tineri și tinere pentru sex sau organe; a cere favoruri sexuale contra servicii; a favoriza un candidat la un post contra bani; a condiționa tratarea medicală la un serviciu asigurat, contra bani. Michael J. Sandel (What Money Can’t Buy. The Moral Limits of Markets, Penguin, London, New York, 2012) dă abundent exemple de maketizare a ceea ce nu este marketizabil și ating demnitatea: taxe pentru imigrare puse celor doritori; crearea de benzi pe autostrăzi pentru ca cei care plătesc în plus să nu stea la coadă; folosirea de mame surogat pentru a putea fi liber de sarcină; plata dreptului de a emite carbon în atmosferă; plata pentru a scăpa de obezitate etc. Cunoscutul consilier prezidențial spune că trăim „triumfalismul pieței”, încât se trece de la „economia de piață”, la o „societate de piață”, cu tot ceea ce implică aceasta pe planul încălcării demnității umane. Umanitatea omului este făcută dependentă de piață.
Politizarea dincolo de viața politică generează și ea acțiuni nedemne. Mai ales în situația în care politica a devenit recent din nou subsistem conducător de evoluție, iar pe fondul democratizării și cu echilibrul de azi se câștigă majorități subțiri, încât lupta pentru fiecare vot este acerbă. Recursul la manipulare, condiționare și fake news a devenit deja a doua natură a politicii actuale.
Incultura încoronează forțele generatoare de acțiuni nedemne. Nu este vorba numai de scăderea printre tineri a cunoștințelor despre societate, de proliferarea fragmentarismului și de decapitarea de viziuni în cazul multor oameni. Este vorba de ceva mai mult, anume, de bagatelizarea a înseși maximelor de la baza culturii în care suntem – cu străvechiul ei Decalog și deviza „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.
(Din Conferința Reconstrucția demnității )
…cat infantilism!…demnitatea estecpersonala, constituita pe setul de valori nativ sau cultural… am citit postarile, unele la subiect, cele mai multe pe langa…demnitatea este inca una din valorile naturale, imuabile confiscate de stat…ganditi putin, indiferent de mentionarea in constitutii, de „protejarea” acesteia in legi, exista!…chiar pseudofilosoful face fundamentala eroare de a accepta existenta acestui atribut al comportamentului uman prin recunoasterea de catre lege, o pune alaturi de infractiune…caci, nu-i asa?, fapta care nu este prevazuta de legea penala nu poate fi pedepsita!…din acest motiv demnitatea nu poate fi manifestata prin reprezentanti…decat in cazul in care acestia rezoneaza, prin decizii, cu vointa/demnitatea majoritatii populatiei…restul, vanare de vant!…
@Axon.
Crestinismul-adica dreapta credinta-orthodoxia, a adus LIBERTATEA adevarata care vine de la Dumnezeu prin suflet, prin duh! pentru ca sufletul omului este creatie a lui Dumnezeu dupa chipul si asemanarea SA!
Pe acest chip, satana si slujitorii fideli cauta cu orice pret sa-l piarda, sufletul adica, chipul cel creat dupa Dumnezeu, sa-l piarda prin faradelegi…prin politica „corecta”, prin „valorile” occidentale iudeomasonice, prin subminarea si pervertirea normalitatii, a Adevarului, prin pacate, prin vicii : CEEA CE TE BIRUIESTE, ACEIA TE ŞI STĂPÂNESTE !
De aceea „civilizatia” occidentala iudeomasonica, lumea „libera” promoveaza viciul, pacatul, desfraul, sodomia, lacomia, libertinajul…pentru ca omul sa fie corupt, prins in lațul viciilor, pacatelor, faradelegilor si institutional sa fie prins in lagarul digital mondial care ni se pregateste de iudeomasoni prin „crizele” lor: financiare, medicale, militare, climatice… pentru a fi stapaniti de „mesia” lor – antihristul!
Astfel, sufletul, care este mai pretios inaintea lui Dumnezeu decat toate bogatiile pamantului : aur, palate, bani, masini, tehnologii inalte, pamant, teritorii…fie el suflet de tigan, papuas, englez, rus, francez, chinez, congolez, evreu, ungur, neamt, român, bulgar…sufletul, este ELIBERAT prin crestinism, prin IISUS HRISTOS – CALEA ADEVARUL SI VIATA, prin credinta in El si jerfa SA pe Sfânta Cruce, si se intoarce curat si luminat la Dumnezeu dupa care chip a fost creat !
@Axon.
Crestinismul-adica dreapta credinta-orthodoxia, a adus LIBERTATEA adevarata care vine de la Dumnezeu prin suflet, prin duh! pentru ca sufletul omului este creatie a lui Dumnezeu dupa chipul si asemanarea SA!
Pe acest chip, satana si slujitorii fideli cauta cu orice pret sa-l piarda, sufletul aduca, chipul cel creat dupa Dumnezeu, sa-l piarda prin faradelegi…prin politica „corecta”, prin „valorile” occidentale iudeomasonice, prin subminarea si pervertirea normalitatii, a Adevarului, prin pacate, prin vicii : CEEA CE TE BIRUIESTE, ACEIA TE ŞI STĂPÂNESTE !
De aceea „civilizatia” occidentala, lumea „libera” promoveaza viciul, pacatul, desfraul, sodomia, lacomia, libertinajul…pentru ca omul sa fie corupt, prins in lațul viciilor, pacatelor, faradelegilor si institutional sa fie prins in lagarul digital mondial care ni se pregateste de iudeomasoni prin „crizele” lor: financiare, medicale, militare, climatice… pentru a fi stapaniti „mesia” lor – antihristul!
Astfel, sufletul, care este mai pretios inaintea lui Dumnezeu decat toate bogatiile pamantului : aur, palate, bani, masini, tehnologii inalte, pamant, teritorii…fie el suflet de tigan, papuas, englez, rus, francez, chinez, congolez, evreu, ungur, neamt, român, bulgar…sufletul, este ELIBERAT prin crestinism, prin IISUS HRISTOS – CALEA ADEVARUL SI VIATA, prin credinta in El si jerfa SA pe Sfânta Cruce, si se intoarce curat si luminat la Dumnezeu dupa care chip a fost creat !
Mă întreb cat de demn se simte de exemplu domnul Danilet (aflăm din știrile de azi) care se pensionează la 48 de ani cu o pensie specială astronomică față de un român normal care a muncit până la 65 de ani și iese la pensie cu 5000 de lei, de 20 de ori mai mică decât una specială. Scriem și publicăm degeaba articole care nu au nimic în comun cu situația reală de la noi unde bogățiile țării au fost vândute pentru comisioane de cei ajunși să decidă soarta și demnitatea țării de cei care au pus la cale lovitura de stat din 1989. Și cei din parlament votează într-o veselie, alte și alte privilegii pentru cei aleși. Să vorbești de demnitate în România pare o glumă….Iar să publici în presă articole filosofice care nu se potrivesc realității pare un nonsens. Desigur, presa are și rol educativ dar înainte de 1947 în România logica și filosofia erau materii care se învățau în liceu și aveau câte ceva în comun cu situația din țară. Ce mai are în comun azi logică și filosofia cu realitatea din țară? Greu de spus…..
Care DEMNITATE ???poți să o ai când COMUNISTII și gruparea neosecurista JIDANEASCA a decis în locul nostru și a acaparat samavolnic și nerușinat tot iar românii au fost tratați precum animalele de acesti incompetenti impostori sabotori.NU AVETI LEGITIMITATE ,SE VA TERMINA RAU PENTRU VOI ,REZULTATELE LE SIMTIM DE 34 DE ANI INCOACE ,SANTETI TOTI NISTE PARAZITI NESATUI,ATI DISTRUS VOIT ROMANIA.Romanii urăsc dictatura,urăsc toată clasa și aparatul statal plin de mafioți sadici și rău voitori, fara morală și etică ,corupți și care au transformat Romania in colonie iar românii sărăciți și fugăriți.Va doresc un singur lucru,să trăiți cat mai mult, sănătoși dar să muriți singuri și marginalizați și fără milă de la nimeni așa cum românii nu au meritat niciodată iar apoi Dumnezeu sa va ierte.
Domnule Marga
Ar fi interesant dacă ați renunta la definirea filosofică a demnității și ați defini demnitatea și lipsa demnității din calitatea dumneavoastră de fost rector și ministru al educației si ministru de externe prin exemple și situații concrete. Modul general de a trata o chestiune e lipsa de responsabilitate și de implicare, în dorința de a schimba atitudini și mentalitate. Filosofii nu au schimbat lumea, dar i-au inspirat pe alții sa o facă. Firește nu toti, fiindcă nu toți au capacitatea de a-si face adepți cu sutele de mii, de a se numără printre reformatori sau de a lupta pe baricade pentru victoria ideilor sale. Între unii ca mine și dumneavoastră e o deosebire esentiala de abordare, firește in favoarea domniei voastre, dar care nu conduce la acțiune. Totul e platitudine și analiza. Absenta actiunii și a îndemnurlor spre acțiune scoate la iveala limita ca forma de manifestare a impotentei. V-as ruga sa ne enumerați nume sonore în ale filosofiei care s-au implicat efectiv în viata societății și s-au sacri- ficat pentru binele ei. E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a lupta. Apreciez gândirea domnie voastre, dar nu și impactul pe care ideile pe care le promovaț le au în societate. Ele rămâne la stadiul de simple idei care se pierd în efortul zilnic al omului de supraviețuire. Atât timp cât nu generează enegii și si mobilizează mase rămân cuvinte sterpe, fără potenta și cu schimbari de nișă. Păcat.
Cel mai edificator exemplu privind demnitatea publica VS demnitatea cetateanului il avem in timpul pandemiei. Cetatenii erau obligati sa stea in case, pe strada sa poarte masca iar batranii program de cumparturi pentru hrana 2 ore VS guvernantii chefuies in biroul primului ministru la sprituri si cu trabucul in gura.
In orice colectivitate, civica, profesionala sau sociala, respectul se castiga, nu se dobandeste si nici nu il impune o demnitate publica.
Turnatorii la secucu ceausista care sunt, inca, in functii publice se numesc „demnitari” ? Intreb pentru un „prieten” aflat in aceasta situatie.
@omul simplu de pe strada – se pare ca are o cultura formata pe internet. Mai mult i-ar cauza.
In Europa, demnitatea a disparut fara urme cind banchierii fundamentalisti sionisti din Reserva Federala din USA, au cucerit Europa. Von der Leyen, Stoltemberg si Borrell au devenit echivalentii ” Comisarilor Poporului” din timpul comunismului sa mentina ordine in capitalismul selvatic controlat de sionisti.
cand a fost ‘Cunoscutul consilier prezidențial Michael J. Sandel ‘consilier si la care presedinte?:))in CV-ul oficial scrie altceva
Demnitatea ?? Ca ministru al invățămăntului ar trebui să știi cum poți fi demn,. chiar de a avea o țară și a te numi popor..Nu e cazul romînului,.Artificial creat, cu educația de șatră,. cu singura valoare cunoscută, banul,.nu are cum, nu poate fi demn..
Magna Carta Libertatum a fost o Hartie prin care Nobilimea a capatat drepturi egale cu Monarhul de drept divin insa nobilimea si – a intarit dreptul de a belii populatia de rand…Democratia de tip Westminster a copiat si a intarit Smecheria reusita de Magna Carta….Democratia tip Westminster e o minciuna.
articol in nota obisnuita,in afara istoriei,Romania are nevoie de altceva,concret si previzibil
Ctestinismul a indobitocit omul. Nu l – a facut liber… Din contra, intre Dumnezeu si om Crestinismul a introdus o sleahta nesatula de Clerici…Crestinidmul a incurajat Sklavia si supunerea fata de cei Puternici…Crestinismul a proclamat mincinos sklavii frati cu stapanii de sklavi ca sa ii salveze pe stapanii de sklavi care erau infinit mai putini…. Crestinismul s – a unit cu Puterea si a nascut Monarhia de drept divin care a taiat si a spanzurat 1000 de ani cuin numele Divinitatii….Crestinidmul a produs de departe cel mai mare numar de victime din Istorie.
Acestea toate ar trebui sa fie obiectivele reale pentru Romania spre a redeveni o tara civilizata – cu un popor puternic . Principiile morale , sociale , materiale , culturale,….. atunci cand sunt incalcate – statul de drept – nu exista .
In dec 1989 a fost o Lovitura de Stat oranizata de CIA su capii Secu si Armatei…La Bucuresti a durat 20 de ore, din ziua de 21 dela ora 16 pana in ziua de 22 ora 12….In 22 la Mitingul lui Ceausescu a fost spulberat prin mijloace de Razboi electronic. Atunci am inceput sa banui Lovitura de Stat….Dupa ce s – a aflat ca Ceausescu a fost obligat de Armata sa plece cu Elicopterul si sa fie abandonat de Armata pe camp am inteles definitiv Lovitura de Stat.
În contextul definirii sau redefinirii demnității, ați omis să scrieți despre demnitari ca benefiari direcți ai demnității ce decurge din funcția la care acced fără a o avea dinanite. De acolo se dă mai apoi tonul demnității sau lipsei de demnitate umană pentru „diverse” perioade de timp prevăzute de lege. Când aceste perioade se prelungesc prea mult, demnitatea umană şi democrația se contopesc până la dispariție. În aceste condiții, fiecare trăieşte cum poate sau cum i-a hărăzit Cel de Sus. Avem în față un alt an demn de pomină!
După 1989 cu ajutorul unui nucleu existent de sute de ani pe teritoriul locuit de persoane care vorbeau și vorbesc,așa denumită,limba română,s-a continuat configurarea unui anumit „stil de viață” specific „românesc”. Un procedeu milenar este de a te concentra pe grupul de persoane „de la conducere”(controlează ciobanul și ai la dispoziție turma); în cazul specific românesc, a controla un grup de țărani parveniți săraci și inculți a fost, este și probabil vă fi un proces neîntrerupt.In România nu a existat, nu există și nu cred că va exista o structură înrădăcinată într-o idee, mentalitate,credință care să fie pur și simplu doar românească de putere, fără trădători mercenari cumpărați infiltrați. Pe acest teritoriu au fost pedepsiți întotdeauna puținii patrioți solitari și niciodată trădătorii. Lipsa unei asemenea structuri, ca și organizație nucleu, în prezent are ca rezultat acum, că acest grup de persoane numit popor, este teleghidat din toate punctele de vedere, inclusiv mental „din afară”. Degeaba latră câinele,care nici nu mai e conștient că e înlănțuit, nu mai sperie pe nimeni. Printre cei mai umiliți locuitori ai Europei și ai lumii sunt și românii, fără absolut nici o șansă adevărată în viitor.
Undoubtedly, there is a great deal to learn on this topic. I agree with everything you said. It was all very nicely said. I loved every quote, and I appreciate you sharing the information. Continue inspiring and sharing with others.
demnitatea fiintei umane este atacata din clasa 0… sistemul de „educatie” are grija sa deposedeze copilul de parti din sufeltul sau… dupa care il modeleaza cum vrea si in functie de interese. a abuza de cei carora le-ai interzis prin lege prorpia manifestare, da e mare lucratura de demnitate si respect… de parca copiii ar fi autorii dezastrelor si derapajelor culturale ale „tortionarilor spirituali” care se pretind elita… explicatia vine mai jos
incerc sa inteleg un lucru: mai marii lumii vestice, pretins civilizata si democrata, sint scoliti pe te miri unde, la universitati de mare „prestigiu” unde predau cei mai prima profesori, elite nu alta. cum naiba se face atunci ca sintem mai aproape de extinctie decit de evolutie sub conducerea lor maiastra??? cu cit instructia este mai inalta cu atit esti mai departe de „„iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?
asta probabil e generata de o trauma si nu ma bag: „Incultura încoronează forțele generatoare de acțiuni nedemne.”… fiecare se traieste pe sine, exact asa cum e.
„Eu cred că va trebui întărit constituțional ”
-nu e nevoie,
„„România este stat de drept, democratic și social,
-urmeaza Definitia-
în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, …..”
-problema e ca Statul prin selectie negativa bolshevica
a creat o imensa masa,un sheptel,a creat animale fara caracteristici umane;
se aseamana intratat incat chiar pot fi transferate părti de la o vita la alta,
le-au nivelat pana la adeneu.
@
”Bubuie prostia de la educați,
Bubuie prostia de la-nfumurați,
Bububuie că fumu-i pentru educat,
Cel mai plăcut mod de-a fi remarcat !”
‘?
Ce opinie aveți dom’ Marga , dumneavoastră , de peste 30 de ani, cel mai premiat educat al unei ,,societăți de proști”, ,,care se zbate în mocirla”, din ,,șleaurile mocirloase” ale televiziunilor , ?
Demnitatea demnitarilor noștri e asemeni vorbelor aruncate în vânt. Pentru ei a fi sluga e singura rațiune de a exista. Le conferă funcții, le dau sentimentul ca sunt cineva ca pot domina, ca se mișcă liber. Demnitatea lor e asemeni unui lant legat de gat. Cu cât lanțul e mai scurt cu atât lasa impresia ca demnitatea le ghidează si mai mult intreaga viata. Trăiesc doar pentru a consuma din fructele puterii absurde și din poveștile nemuritoare ale interesului national, când de fapt nu au nici cea mai mica urma de nationalism, suveranism și dragoste fata de țară și popor. Triste figuri care au transformat libertatea în slugărnicie, liberul arbitru în ascultare necondiționată, dragostea de țară în dragoste fata de stapan, minciuna in adevăr, manipularea în informare corecta, neputință in bărbăție, sărutul dosului in bune maniere, ridicatul de mana la comanda în rațiune de stat, otrava în bautura zeilor, distrugerea tarii în reconstrucție, întratul pe ușa din dos în victorie, mersul in patru labe în mersul demnității. Mănâncă bine, beau bine, se imbraca bine, se înconjoară de fete tinere, se prostituează neincetat, își aranjează rudele, prietenii, amicii de partid și de interese, vorbesc in termeni pomposi, se plimba batosi, scrasnesc din dinți democratic, se lamentează cu demnitate, țin discursuri sforăitoare ca si cum demnitatea e cea care le ghidează și le da sens vieții. Sărmane creaturi. Când trăiești doar pentru a avea și nu și pentru a fi, statutul de sluga și lipsa demnității ți se par supremul ideal, iar linsul de pe jos a firimiturile stăpânului suprema binecuvântare. Dacă dragoste nu e, demnitatea nu e.
PS. Demnitatea nu achiziționează fiare vechi și nici nu se declara suveranist votând cu doua mâini pentru achiziție.
„Cum bine stim”-Dle, noi nu prea stim lb romana,dapai latina…