Andrei Marga: Societatea demnității

Cum bine știm, „demnitate” vine din latinescul dignitas, care la romani se referea la persoane cu rang în societate. Cicero a folosit în acest înțeles cuvântul luând în seamă prestigiul legat de rang. Dar tot el a vorbit de auctoritas și-i atribuie lui Iulius Cezar voința de a fi astfel încât nimeni să nu-i fie egalul. Se și consideră azi că dignitas s-ar fi format în coevoluție cu auctoritas.

Semnificația demnității s-a completat însă în zorii democrației, în joc fiind nu numai prestigiul, ci și comportamentul oamenilor unul față de altul.

Putem însă delimita mai strict noțiunea și spune că, în societatea modernă, demnitatea este acea calitate a persoanei umane ce constă în ansamblul însușirilor care o fac om, care vin din unicitatea ființei și solicită respect. La originea acestei abordări se află viziunea biblică, anume, aceea că omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. El este înzestrat cu demnitate aparte printre ființe, iar libertățile și drepturile sale fundamentale derivă din aceasta.

Cât s-a rămas la demnitate în viața oamenilor este de discutat în condițiile de azi. Trăim în societăți cu telos-uri diferite – tehnologice, economice, sociale, politice, morale. Unele au și relativizat importanța demnității. Bunăoară, telos-ul politic actual mulți îl consideră „lupta democrației contra autoritarismului” lansată de Karl Popper, care, în fapt, antrenează, paradoxal, slăbirea democrației și secundarizarea demnității.

Teza mea în dezbaterile privind direcția de luat în acest context este acea a revenirii la înțelegerea modernă a libertății și dezvoltarea libertății prin cooperare democratică și respect al demnității (A. Marga, Emanciparea României, 2023). Numai astfel „societățile organizate”, pe baza libertăților individuale sau pe oricare altă bază, ale timpului nostru vor putea fi smulse din crize și transformate în „societăți ale demnității”.

În sprijinul cultivării demnității umane se pot invoca, înainte de toate, prevederi constituționale din state actuale. În Preamble to the Declaration of Independence (1776), ce stă la baza Constituției SUA, se scrie că „toți oamenii sunt creați egali, că ei au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre care se află Viața, Libertatea și urmărirea fericirii”. În Grundgesetz Deutschland (1949) se scrie: „Demnitatea omului este de neatins. A o respecta și a o proteja este obligație a oricărei puteri a statului”. La Constitution espagnole (1978) recunoaște “la dignité de la personne, les droits inviolables qui lui sont inhérents, le libre développement de la personnalité, le respect de la loi et des droits d’autrui”. Reglementări constituționale ale Franței prevăd „le principe à valeur constitutionnelle de sauvegarde de la dignité de la personne humaine contre toute forme d’asservissement et de dégradation”.

Se observă că demnitatea umană este pusă în actele constituționale amintite în fața oricăror alte considerente privind omul. Ea este luată ca principiu al ordinii de drept.

În România, Constituția (1992) spune: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”.

Eu cred că va trebui întărit constituțional (cum a făcut și Franța, la un moment dat) și la noi caracterul de principiu al demnității umane. Aceasta din două rațiuni. În ordine istorică, recunoașterea demnității omului este suportul libertăților și drepturilor fundamentale ale individului și cetățeanului. Considerarea demnității umane ca principiu al ordinii de drept ferește de dizolvarea respectului între oameni – care a rămas un pericol, cum se observă ușor. De pildă, mulți nu înțeleg nici azi că cineva, inculpat sau condamnat, rămâne, totuși, cetățean al țării, decidenții nu mai consultă cetățenii în adoptarea deciziilor ce le angajează soarta, iar demnitatea unor persoane este strivită de abuzuri birocratice și sărăcie.

Demnitatea se manifestă în interacțiunile dintre oameni și dintre instituții și oameni. Ceea ce un om face sau nu face poate fi demn sau nedemn. Ceea ce cineva îi face poate fi de asemenea demn sau nedemn. Există și abordare de sine care poate fi demnă sau nedemnă. Cei ce conduc îi pot trata în chipuri diferite pe ceilalți. Societatea însăși poate deveni subiect al demnității sau a lipsei ei.
Dacă vrem să repunem în mișcare demnitatea ca exigență juridică și, în fond, a vieții în societate, cel mai important astăzi este să conștientizăm situațiile în care demnitatea umană este atacată. Din nefericire, ele sunt numeroase.

Sunt la această oră codificări morale ale demnității umane („Respectă-ți partenerul ca pe tine însuți!” din contractul de căsătorie), dar avem firave codificări juridice. Abia în Franța s-au făcut câțiva pași spre codificarea juridică din punctul de vedere al apărării demnității umane a unor domenii. În față a stat, explicabil, reglementarea demnității umane în sfera bioeticii, începând cu întreruperea de sarcină: când se poate ea face fără a atinge viața altuia?

Desigur că bioetica pune azi și alte întrebări grave privind demnitatea umană. Când rezultatul fecundării ovulului de către spermatozoid poate fi socotit ființă umană ce trebuie protejată? Mai adânc se pune întrebarea: cine răspunde de caracterele cu care este înzestrată o ființă rezultată din laborator? La celălalt capăt al vieții, se pune întrebarea: cine are dreptul să dispună spitalizarea forțată a cuiva sau să curme viața lovită de o boală incurabilă?

Provocările la adresa demnității umane acoperă însă domenii variate ale vieții actuale. De pildă, în viața cotidiană, cel marcat de un handicap este privit de unii cu desconsiderare, nu cu solidaritate deplină. Mulți nu îl iau pe omul care a greșit la un moment dat ca pe un egal al lor. În domeniul profesional, impostorul care pretinde că este competent, atacarea valorilor de către neisprăviți, răsturnarea ierarhiei valorilor sunt încălcări ale demnității. În economie, unele bănci și firme storc banii din munca angajaților și scot perseverent din țară profitul obținut. Pe plan social, când decidenții recurg la ținerea în mizerie și ignoranță a oamenilor, este încălcare a demnității altora. La un consult medical, uneori medicul tratează nu bolnavul, ci funcția în societate a pacientului. Uneori oamenii sunt tratați ca și clienți, cărora li se cer favoruri, nu ca oameni. În comunicare, recursul la sofisme – ad hominem, care înlocuiește discuția despre o teză cu cea despre calitățile sau defectele susținătorului ei, ad populum, care face înlocuirea cu cea despre mulțimea care acceptă o teză, non causa pro cauza, care ia un raport de succesiune ca raport de cauzalitate – este nedemn în orice direcție. La alegeri, manipularea votului cu distribuirea de avantaje și produse în ajun, desconsiderarea unor categorii, preferința pentru candidați manipulabili, minciuna electorală, fraudare electronică țin de încălcarea demnității. În mediul natural – distrugerea tradițiilor, otrăvirea hranei, distrugerea ambientului natural. În mass media, distribuirea de informații false, luarea războiului ca scuză a minciunii, distribuirea de falsuri pentru a discredita persoane încalcă demnitatea oamenilor. În viața politică, încălcarea Constituției, neconsultarea democratică în chestiuni esențiale, participarea la reuniuni fără a da raportul în fața celor care te-au ales sunt exemplele unei astfel de încălcări. Discursul politic cu promisiuni nerealiste demagogia, propaganda falsă se adaugă. Individul în funcții publice care se laudă („v-am adus miliarde”), demnitarul care folosește avioane scumpe în pofida sărăciei populației pun capac încălcărilor de demnitate. În dreptul penal, rămâne tratare nedemnă privarea de libertate a omului în vederea unui proces penal. Se adaugă tratarea celui inculpat deja ca vinovat, apoi a celui condamnat ca mai puțin decât un om. În dreptul internațional, se încalcă demnitatea înlocuind dreptul istoric al comunităților cu aranjamente sau convenții care-l ignoră. În relații internaționale, terorismul, falsificarea realității, furtul de tehnologii, denigrarea rivalului, cinismul sunt străine de demnitate. În războaie, crimele de război, omorârea de inocenți, executarea de prizonieri sunt exemple maxime de încălcare a demnității.

Mai recent, statisticile medicale atestă în unele țări două fapte tulburătoare. În primul rând, efectivul de morți în urma pandemiei 2021-2023 a crescut semnificativ mai mult decât în alte perioade comparabile ale istoriei. În al doilea rând, este în creștere semnificativă mortalitatea în rândul celor care s-au vaccinat conform recomandărilor oficiale. Pe cele două fapte, în diferite țări, inclusiv în România, s-a format curentul de opinie al celor care consideră că demnitatea umană a fost încălcată grav, posibil fără precedent în istorie, printr-o vaccinare cu țintă nemedicală, pe scară mare, de către autorități ascunse și preocupate să regleze creșterea de populație din anii noștri.

Argumentul statistic nu este firește, totul. Ar fi grav și dacă un singur om ar fi fost jertfit prin vaccinare proiectată să reducă populația. Dar și acest argument dovedește că în dependențele enorm sporite ale vieții umane în epoca globalizării, încălcările demnității umane iau o amploare necunoscută înainte.

În zilele noastre, sunt și situații care încalcă demnitatea umană chiar pe fondul raporturilor bazate pe libertăți și drepturi fundamentale ale oamenilor din societăți cu vechi exercițiu democratic. Îmi vin în minte observațiile a doi filosofi americani de azi. Matthew Crawford a sesizat că individul se pliază deseori destul de voluntar la opinia ce se cere. El vrea să fie ca ceilalți, preferând falsa aliniere la cei din jurul său riscului opiniei proprii. Michael Sandel a observat cât de fals se invocă meritul și, cu aceasta, o falsă meritocrație, în admiterea la principalele universități, începând cu Harvard, după ce la admitere sunt favorizați din capul locului copii de alumni, fiii și fiicele sponsorilor universității și cei cu note mari după ce toți s-au bucurat de cu totul alte condiții de viață și pregătire, venind din familii bogate.

Acestea fiind spuse, văd cinci surse ale cazurilor de nedemnitate. Este vorba de carențele educației, dominația, comercializarea, politizarea, incultura.

Desigur, carențele educației își spun cuvântul pe toată suprafața acțiunilor persoanelor. Gesturi nedemne se ascund însă și sub formule de aparentă civilitate – de pildă, invitarea la toleranță față de un vorbitor fără să se spună explicit că ceea ce spune el nu are legătură cu subiectul pus în discuție.

Dar și mai mult își spune cuvântul dominația în relațiile dintre oameni – adică exercitarea unei relații de putere (economică, militară, socială, culturală etc.) asupra altora. Prin dominație se instalează raporturi ierarhice ce trec repede în acțiuni de disciplinare a celorlalți.

Comercializarea a ceea ce nu este comercial generează azi acțiuni nedemne pe o largă suprafață: a vinde tineri și tinere pentru sex sau organe; a cere favoruri sexuale contra servicii; a favoriza un candidat la un post contra bani; a condiționa tratarea medicală la un serviciu asigurat, contra bani. Michael J. Sandel (What Money Can’t Buy. The Moral Limits of Markets, Penguin, London, New York, 2012) dă abundent exemple de maketizare a ceea ce nu este marketizabil și ating demnitatea: taxe pentru imigrare puse celor doritori; crearea de benzi pe autostrăzi pentru ca cei care plătesc în plus să nu stea la coadă; folosirea de mame surogat pentru a putea fi liber de sarcină; plata dreptului de a emite carbon în atmosferă; plata pentru a scăpa de obezitate etc. Cunoscutul consilier prezidențial spune că trăim „triumfalismul pieței”, încât se trece de la „economia de piață”, la o „societate de piață”, cu tot ceea ce implică aceasta pe planul încălcării demnității umane. Umanitatea omului este făcută dependentă de piață.
Politizarea dincolo de viața politică generează și ea acțiuni nedemne. Mai ales în situația în care politica a devenit recent din nou subsistem conducător de evoluție, iar pe fondul democratizării și cu echilibrul de azi se câștigă majorități subțiri, încât lupta pentru fiecare vot este acerbă. Recursul la manipulare, condiționare și fake news a devenit deja a doua natură a politicii actuale.

Incultura încoronează forțele generatoare de acțiuni nedemne. Nu este vorba numai de scăderea printre tineri a cunoștințelor despre societate, de proliferarea fragmentarismului și de decapitarea de viziuni în cazul multor oameni. Este vorba de ceva mai mult, anume, de bagatelizarea a înseși maximelor de la baza culturii în care suntem – cu străvechiul ei Decalog și deviza „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

(Din Conferința Reconstrucția demnității )

Recomanda 16
Andrei Marga 645 Articole
Author

25 de Comentarii

  1. Să vorbești, ba chiar să faci apologia demnității și să interzici comentarii de bun simț, mi se pare complet aiurea, sau pe dos, cum le place unora, din ce în ce mai mult/ți. 😎

  2. Foarte oportună punere în discuție a demnității umane. Rareori s-a discutat în cultura noastră. Îmi amintesc că în construcția eticii sale (cunosc volumul Reclădirea eticii, 2021) domnul Marga a pus în față trei valori: demnitatea, onoarea, integritatea. O originală și excelentă abordare! Văd că unii nu înțeleg că analize de acest fel se adresează cititorilor maturi, care sunt dispuși să afle ceva nou din texte și să-și facă o părere despre realitate. Folosirea învățămintelor din articole depinde nu numai de autor, ci și de cititori. Cineva spune că 98% dintre elevi nu înțeleg articolul. Zis fără ocoluișuri – depinde de cititor priceperea. Cineva, care semnează Marius, spune că articolul nu are parte practică. Domnul Marga semnalează că articolul e parte a unei conferințe despre reconstrucția demnității. Trebuie recunoscut că dacă o carte, un articol, o concepție etc. se pun sau nu în valoare, este și treabă de cititori dispuși să facă ceva. Nu s-au normalizat societăți unde oamenii stau ca la spectacol, în loc să mai și acționeze. Vedem bine cum merg lucrurile. De pildă, bulgarii sunt mai activi decât românii în chestiunea, de pildă, Schengen.

  3. Nu sânt multi defapt cei care realizează că cei care te critica, te învinovățesc ,te judeca ,te înjosesc,te considera inapoiat și își inventează mereu noi standarde , scări ,ierarhii,merite, o fac doar că sa MANIPULEZE SI SA TE TINA ACOLO UNDE VOR SI SA SI PASTREZE O POZITIE DOMINANTA ,SUB PRESIUNE PSIHOLOGICA,SAU MIJLOACE COSTRICTIVE,COERCITIVE😉.OMUL ARE LIBER ARBITRU SA FACA CE VREA,UNICA BARIERA E MENTALĂ SI E CEA A CONSTIINTEI DATA DE DUMNEZEU FIECARUIA DINTRE NOI,MOTIV PENTRU CARE CINE INCALCA PLATESTE ETERN!

  4. Când unui popor i a fost luată samavolnic demnitatea și i s.au incalcat sistematic drepturile,libertățile și a fost tratat precum un element care nu trebuie nici să pretindă ,nici să ceară ,nici să reacționeze,pentru că e taran,e chiabur,e capsunar,e sparanghelar,e golan e român ,e un antisemit,e ucigașul lui Ceaușescu,e un leneș,e un bețiv, e,tradator, curva,e un hot,e un,tigan,și.o mai poate el recupera???Intrebarea e:are El nevoie de ACEASTA DEMNITATE,trebuie el sa o demonstreze fata de cei care i.au luat.o,sau de cei care.l acuză că nu o are și defapt ei i.au luat-o și îl judecă că nu o are???RASPUN :NU,mai mult de atât nu trebuie sa de-a considerație sau sa demonstreze cuiva ceva decât să răspundă proporțional cu amenințările sau binefacerile,ALTA REGULA NU EXISTA,EVREII SIONISTI CARE SANT CEI MAI INTELIGENTI OAMENI AI PKANETE.I DEMNI DE URMAT,NIMENI NU.I ATINGE😉🖕

  5. „Dac-ar scrie în Constituție că „deasupra omului nu e decît Dumnezeu” ar fi limpede, pe înțelesul tuturor”…”

    Cum sa scrie in Constitutie ceva ce nu exista, pentru toata lumea este limpede asta. Pe toti hotii si nenorocitii ii auzi ca lor le este frica doar de dumnezeu, la hoha. Doar Crin Antonescu a spus-o clar, ca lui ii este frica doar de Departamentul de Stat al SUA. Demnitarul, daca si asta are demnitate, Giorgel Simionel n-a aflat asta, ca de el se ocupa si ambasada Izdrael, lui asta ii este frica de gura nevastei ?

  6. Un om cu demnitate nu poate gasi satisfactie in jignirea semenilor sau. In “La Condition Humaine”, Malraux definea demnitatea drept contrariul umilintei. “Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală. Demnitatea e condiţia statuară a omului. În asta constă nobleţea, dar şi riscul ei. Nobleţea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanţe precare: sărăcie demnă, bătrîneţe demnă, suferinţă demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii.” demnitatea este „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanţa lor muzeală.

  7. Demnitate individuala,a personalitatii.dr/dilib.fundamentale-la munca,la sanatet,la invtamint infloresc intr-un climat moral,de echitate,de libertate si iubire.Statul a devenit politist,dar fara armata cheltuie miliarde pe inarmare ,a devenit o sperietoare ce a adus toata imoraliatea din afara adugind-o la propriile sale tare cauzate prin saracire,diferenta de tratament si lipsire de sanse,fiind cauzator de emigrarea masiva si depopulare.
    O accentuare a princ.demnitatii ar fi necesara,dar la fel de inutila-fiind distruse bazele structurale ale tarii,demografia,deprofesuinalizarea.Nu e vorba de „carete”ci de atac masiv la fiinta,vietuirea si supravietuirea noastra,aflati non stop sub amenintarea resetarii.Departe de ochiii poporului ei indeplinesc scopuri ordonate,planuri tradatoare.

  8. Prin cele 2 sintagme proclamate succesiv de catre cei 2 Presedinti ai Republicii,”stat mafiot”si”stat esuat”,ei au lezat demnitatea poporului roman prinicipiu inscris in legea fundamentala,chiar in art.1,implicit celelalte principii ale Statului de drept,dovedindu-se,politic,ca nu sunt oameni de stat capabili de a conduce un popor si tara tradind insasi statul ce i-a pus in virf prin asa zis alegeri libere,in ,virf, au fost pusi de SUA si Axa Washington-Bruxelles.
    Demnitatea romanului,a cetatenilor din tara si din diaspora a fost lezata grav cind Baseccu-Petrov a declarat si haituit cu caini sai de paza pentru „coruptie”declarind „lupta”el fiind cel mai corupt impreuna cu haita din interior si exterior,state „coapte”de la „facerea lumii”in terorims,trafic de persoane si droguri,razboaie si politici imperialist-colonialiste erau inocente si nevinovate fata de „monstrul corupt”Romania,de aici MCVul mentinut abuziv decenii,de aici reformatorii potrivit placerilor SUA,NATO,UE,un asemenea „reformator”aducind sarcov 9 pe miliarde,permitind dictatura medicala dictata de oms,permitind aservirea scadaloasa fata de austria un stat in stat reinstaurand Austro-UNgaria habsburgica pe care Romania e-a expluzat prin actul reintregirii de la 1918,printr-un tratat incalcat de catre urmasul GEG pus la comanda,care nu se deranjeaza sa anuleze excrocheriile de „nationalizare”a resurselor ns.de puterea straina,-statul esuat de drept-incepe cu EL.
    Guvernanta corporativa,digitalizarea,resetarea planificat de catre Elita mondiala,are in acelasi „miliardar”al PNNRului un adept feroce,guvernele facindu-i toate pohta ce-a poftit.
    In aceste conditii si multe altele daunatoare pe ce sa infloreasca DEMNITATEA UMANA,INdividuala si a Societatii?
    Dignitaturile au fost impartite fara merit,fara concursuri,fara competenta,s-au format caste inchise ,corporatiste.Partneriatul public privat prilej de jaf,saracire,furt institutionalizat.

  9. Dac-ar scrie în Constituție că „deasupra omului nu e decît Dumnezeu” ar fi limpede, pe înțelesul tuturor.

  10. 21 Oct. 2023. despre libertate şi demnitate. Acelaşi mentor K. P. cu aceleaşi îndemnuri sordide la lupta pentru libertate şi demnitate răzbat întregul eseu precum vuietul crizățului de noapte, văgăunile colțuroase ale unor scorburi de lilieci. Pentru o libertate ce te împresoară ca o vrajă demonică din toate părțile, gata oricând să-ți ridice până ṣi ultima suflare sau zvârcolire, nu ai prea multe temeiuri să lupți, căci o singură dată ajuns a o simți ca vrajbă şi înrobire nu-ți mai poți dori nimic mai mult decât să te vezi scăpat din mrejele ei. Cu o libertate prinsă în lațurile ruginite ale urii, răutății, duşmăniei şi invidiei unei societăți tot mai îndărătnice, mai habotnice şi mai haine, nu-ți mai poți dori prea mult a te asocia şi nici nu-ți mai dă mâna a te lupta. O laşi în libertatea ei. Cât despre demnitate!? Ce-i aia? Demni de ce? Demni a îndura legile şi regulile unei astfel de societăți? Demni a le accepta aşa cum vin, în mod liber şi neîntrerupt? Le acceptăm deja, devreme ce nu ne putem retrage nicăieri. Suntem cu toții parte a aceleiaşi societăți înțesate până la refuz de libertăți, libertinaje, vicii şi desfrâu dar nici unul din noi nu are libertatea a o respinge sau refuza. Unde să mergi? Nu este acestea suficientă pedeapsă, supremă umilință pe care în mod liber o avem de îndurat? Ne mai trebuie altele? Nu am văzut în libertatea noastră, o miraculoasă, bine-venită, bine-meritată şi vindecătoare mântuire sau eliberare şi apoi… cu cine avem sau am avut mai totdeauna şi mai mult de luptat dacă nu cu ăl rău şi liber din fiecare din noi!?

  11. …prin care statul roman se obliga la asigurarea, nu pe care statul roman se obliga la asigurarea, mister adrian, 18;22…restul este tacere…

  12. Demnitatea la romani am vazut-o doar in momente tragice ,la sotii CEAUSESCU si la Maresalul ANTONESCU !
    Cinste lor!

  13. Pe parcursul vietii sunt momente si situatii in care oamenii sunt demni, dar sunt si momente si situatii in care sunt nedemni. In functie de interesele stapanilor democratiei, presa aliata, aliniata si concertata poate exagera, fabricand ingeri si demoni sau, chiar trsformand ingerii in demoni si pe demoni in ingeri. Am citit si auzit in presa actuala ca peste 150 de inalti demnitari demni din Tarile Capitalaliste au fost atrasi prieteneste intr-o afacere capcana de catre un bogat (mi se pare Epstein), servindu-le contra cost fete si baieti . Unii dintre pofticiosii demnitari, demni, aveau sange albastru sau os(oase)regale. Comic a fost ca demnitarii demni plateau pentru a vinde secretele din Tarile lor catre o agentie straina de spionaj. Trebuie sa recunoastem ca afacerea a fost inteligenta si profitabila, nu asa de profitabila cum sunt afacerile razboaielor sau afacerea cu vanzarea indulgentelor pentru iertarea pacatelor, dar destul de profitabila.

  14. @Marius 8.02 excelenta radiografie !
    ,,Mănâncă bine, beau bine,,,si=si arata apoi demnitatea, printr=un ragait de porc satisfacut !

  15. Toate astea sunt vorbe goale atat timp cat CIA shi Mosadul assasineaza pe oricne vor ei atat in SUA/Israel: John Kennedy, John Lennon, Itzic Rabin, etc. cat shi in restul lumii Olof Palme, Anna Lindh, Aldo Moro, Salvador Allende, etc. iar cei care supra vietzuiesc numai demnitate nu mai au caci stiu bine ca oricand pot fi shi ei assasinatzi de CIA/Mosad daca ishi iau demitatea la purtare shi indraznesc sa incalce ordinele CIA/Mosad.

  16. `„OPRIȚI TERMOCENTRALELE,OPRIȚI HIDROCENTRALELE,OMORÂȚI VACILE” DAR NIMENI NU STRIGĂ ÎN STRADĂ CU SUTELE DE MII:„ÎNCHIDEȚI FABRICILE DE ARMAMENTE!”, „OPRIȚI RĂZBOAIELE”––IAR ȘI MAI ÎNCOACE„OPRIȚI INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ”!!!

  17. Buna seara,
    Execeptional materialul dumneavoastra, toata stima pentru eleganta in exprimare si modul in care va argumentati dizertatia, pur si simplu este in antiteza cu modul in care s-a impus in mas media autohtona noul model social acceptat si impus ca solutie de promovare sociala in care, la loc de cinste este desconsiderarea specialistilor in numele neo-marxismului si altor curente de spalare a gandirii pregatite de laboratoarele man-kurtiste de la Bruxelles.
    Sa exemplificam, in Romania ministrii educatiei incurajeaza colectivele de parinti sa marginalizeze, judece, anatemizeze actul profesional al cadrelor didactice mergand pana la umilirea acestora, inclusiiv prin arogarea unor pseudo- drepturi de parasire a cursurilor in timpul anului scolar dupa bunul plac si fantezia / buzunarul parintilor, iar consecintele de ordin psihologic si al statului cadrelor didactice din Romania sunt catastrofale-in termeni reali si pragmatici.
    Si daca famiglia isi permite sa ignore contractul social pe care statul roman se obliga la asigurarea conditiilor decente de acces a tinerilor la gratuitatea educatiei si intamplator, dar numai intamplator decidentii de la Bucuresti nu procedeaza la sanctionarea financiara extrem de dura a parintilor ce nu respecta programul / orarul simimar celor din Germania – ca tot avem presedinte la al doilea mandat de etnie germana, te intrebi de ce ne place sa fim pacaliti cu asa zisa Romanie Educata !?

  18. toate sunt „intelighenția” ,omenirea evoluată,democrată,liberă,-DAR VREAU ȘI UN RĂSPUNS:UNDE SUNT ORGANIZAȚIILE ȘI MANIFESTĂRILE URIAȘE PENTRU PACE,PENTRU BLOCAREA UZINELOR DE ARMAMAMENT-,.,/-CĂ SE DEMONSTREAZĂ PENTRU ORICE!DAR PENTRU PACE-NIMIC! ORI POATE NU ȘTIU EU! CINE VA MAI CITI ARTICOLELE DOMNULUI PROFESOR -DUPĂ CE SE VA PUNE „ÎN PRACTICĂ” -PRACTICĂ LARGĂ-LA SCARĂ MONDIALĂ==„APARE O ARMĂ -TOT VA FI FOLOSITĂ-„CITAT TRUNCHIAT DIN CEHOV”!

  19. @ Marius- ma bucura faptul ca va adresați îndemnuri pentru edificare.
    PS. In genere nu ingurgitez frici în fata posturilor albe și negre TV. Îmi exprimam și eu un punct, o virgila și un semn de întrebare intr-o legătură de frunze patrunjel, cu telina și morcovi, vid a vis de articolul domnului Marga. Îmi doream nume și prenume și nimic mai mult. De generalități sunt satul pana în zona celui de al treilea ochi.
    PS. In fiecare zi privesc televizorul, dar nu-l deschis decât când bate cineva insistent din el și dorește sa-l servesc cu un pahar cu apa plată și cu unul de apa vie, pentru morții care ne bântuie viata fără pomeniri de 40 de zile.

  20. Dar de cand cunosti matale de care nevoie Romania? Cu flecareala pe care o ventilezi, intr-adevar tara iese din istorie.

  21. …revenind la idee, statul incearca sa confiste si sa reglementeze situatii/lucruri/comportamente etc ce tin de dreptul natural…de ex, prin amprenta de carbon in curand vom trai in lumea lui issac asimov, vom respira cand vor ei…are o nuvela, nara lui asimoov sau ceva de genul…nu mai retin, a trecut o vesnicie de cand am citit eu, robotul…pt profani:legile, atata timp cat puterea nu este corupta, au ca izvor obiceiul si morala…iar morala, dragii mosului, nu tine cont de legile scrise…inainte vreme legea nescrisa-obiceiul generat de morala-au reglat existenta societatii omenesti,,,restul, vanare de vant!…ps:esop este produsul inteligentei artificiale, puteti sa vedeti singuri fractura, limbajul de lemn samd…ma -Rog, sau efectul…

  22. Dle Marius, daca exemplele din text de nedemnitate nu-ti sunt suficiente, atunci nu-ti rămane decat sa te plantezi in fata TV, pe unul din posturile de bagat frica în oameni si vei fi satisfacut. Nimic mai simplu.

  23. … sunt excelente atat pentru imbogatirea vocabularului limbii romane, cat si pentru gramatica limbii romane, aidoma cartii – „Lumea ca vointa si reprezentare” – Arthur Schopenhauer.In rest nu cred ca profita, daca aduni de pe la scoli si licee, nu de pe strada, o mie de tineri intre 14-18 ani, 98% nu-l inteleg pe Marga.

  24. Demnitatea nu este luată ca principiu al ordinii de drept.„Le principe à valeur constitutionnelle de sauvegarde de la dignité de la personne humaine contre toute forme d’asservissement et de dégradation”.Demnitatea este doar protejata atunci cind intervine „l’asservissement et la dégradation”ca factor declansator al unor fenomene sociale ce ataca demnitatea unei persoane .Demintatea nu este decit forma personala prin care cetateanul reuseste sa se pozitioneze la nivel personal in societate .Demnitatea nu este palpabila .Demnitatea este doar o nazuinta , o iluzie ce poate avea sau nu unn indreptar in societate . Meritocrația este insa cu totu altceva si ea nu are deaface cu demnitatea asa cum eronat vedem ca ne este prezentat . Cazurile particulare nu pot avea efect de adevar .Existenta unor favoruri sau a unor favoritisme nu pot induce in societate lipsa de meritrocratie asa cum nici la nivel juridic nu poti generaliza o fapta ce are in componenta doar o decizie personala .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.