Stația de tramvai

Degeaba le-am mărit salariile, ăștia ne-au trădat

Stația de tramvai

Degeaba le-am mărit salariile, ăștia ne-au trădat

Vânzoleală mare, deputatul e recunoscut de mulțime, mulțimea după el. Deputatul se baricadează într-un wc ecologic lângă stația de tramvai. Mulțimea înjură și vociferează. Nu e de glumă. Deputatul constată disperat că mobilul i s-a descărcat, nu poate cere ajutor. În mod evident, mulțimea îl va linșa. Își trăiește ultimele clipe.

Asta e, nu trebuia să se expună atât de mult la televiziune. Doar și-a spus de nenumărate ori să renunțe la viața parlamentară, la viața publică. Ah, și s-a și rățoit de câteva ori, în direct, la niște cetățeni nervoși. Acum însă, uite, trage ponoasele, i-a venit rândul, or să-i facă de petrecanie.

Poate că s-a iscat revoluția în întreaga țară și el n-a aflat. Poate că e război și el n-a aflat. În mod ciudat, nu sunt trupe de jandarmi pe străzi, nici polițiști. Degeaba le-am mărit salariile, ăștia ne-au trădat. Aburii puturoși aproape îl sufocă, mulțimea bate cu pumnii și cu picioarele în pereții de plastic ai wc-ului ecologic. Unul strigă să-l înece acolo, în rahat, că așa merită.

Cam tâmpită perspectivă, își spune deputatul. Și nu are armă pentru că tocmai a uitat-o în poligon. Trebuia să fie mai atent, o să-l coste viața. Și, brusc, se calmează. Ca prin farmec. Brusc, vede lucrurile într-o altă lumină. Meditează asupra sensului vieții. Ce e viața? Stai că începe să înțeleagă. Sigur, totul e iluzie. Atunci de ce ar tremura de frică? Se calmează. Chiar că se calmează. Acum nici nu-i pasă, nu-i mai pasă dacă-l vor linșa, toți, dar toți, într-o bună zi, vor fi oale și ulcele.

Dă-i în mă-sa pe toți. Auzi la ei, poporul! Ce e poporul? Nimic. Poporul nici nu există. Există numai milioane de nebuni cu conturi pe Facebook, niște gargaragii ridicoli. Există numai fițe, ifose și îngrijorări ridicole. Domnule, dar toate sunt ridicole, și pretențiile imperialiste, și lupta pentru libertate, și drepturile omului și ifosele intelectualiste. Hai să fim serioși. Totul e nimic. Iar nimicul nu există.

Dar stai, ce e cu liniștea asta? Au fugit cu toții. Unde sunt? Deputatul deschide ușa răsuflând ușurat. Brusc, un con de lumină cade din cer și-l prinde în gheare. Chiar deasupra capului lui e un OZN.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

@2025 Cotidianul.ro. Toate drepturile rezervate