Sunt banii bogăție reală?

Cineva are mult pământ fertil. Altcineva are un cont bancar baban. Cine deține o bogăție reală?
Un economist german, Silvio Gesell, a propus ca valoarea banilor neaflați în circulație, cum sunt cei din conturile bancare, să scadă constant pentru ca oamenii să reînvețe că bogăția reală stă în realități (pământ, resurse minerale, servicii și produse), nu în simbolurile lor, banii.
Da, dar acela care are multe resurse minerale ori mult pământ fertil va ajunge să aibă mulți bani. Potrivit propunerii lui Gesell, acela ar trebui să-și consume toți banii tot timpul pe tot felul de produse și servicii și există, desigur, o limită individuală a nevoii de produse și servicii. Așadar, mulți bani vor rămâne neconsumați. Ce spune Gesell? Acest excedent trebuie investit constant în cercetarea de tot felul. Nu e moral, zice economistul, ca banii ce nu circulă să producă alți bani (dobânda bancară).
Dacă toți banii ar fi în circulație și nu ar mai exista stimulent pentru depozitarea lor, n-ar mai fi posibilă absurditatea care face ca bogăția să fie în puterea simbolurilor, nu în puterea realităților.

Ce a determinat evoluția lucrurilor către această absurditate? Ea este bine ilustrată de o anecdotă. Ce-ați zice de un constructor care spune într-o zi că nu poate termina casa pe care a început să o facă din pricina că nu mai are centimetri? Așa se întâmplă într-o criză financiară. Lemn este, ciment este, dar nu mai sunt centimetri, adică bani.
Evoluția istorică prin care bogăția reală a fost înlocuită cu simbolistica ei, apoi a fost surclasată de puterea simbolului a avut loc din pricina unui defect al moralității noastre: lăcomia. Dacă n-ar exista acest defect, toți banii ar fi tot timpul în circulație și investițiile în cercetare ar fi un motor extrem de important al unei civilizații mai echitabile. Lăcomia noastră a creat mecanismele prin care banii fac pui fără să mai producă bogăție reală.
Am putea imagina o lume fără lăcomie? Acesta a fost țelul originar al religiilor? Nu. În vremea nașterii lor, bogăția reală nu erau simbolurile bogăției. O lume fără lăcomie are a fi țelul unor religii ale viitorului care vor fi înțeles ce absurditate a domnit pe vremea dictaturii banilor și care a fost cauza sufletească a acestei absurdități. Azi, paradigma cognitivă dominantă nu recunoaște autonomia existenței sufletului. Tocmai ignorarea acestei autonomii a permis expansiunea bancară a acestui viciu care este lăcomia. Religiile vechi interziceau dobânda, ceea ce stă mărturie pentru o înțelegere de tip profetic a răului ce era cuibărit în simbolul banilor. Dar aceste religii vechi au decăzut în practicile lor instituționale și nu au mai fost consecvente cu acest înțeles de tip profetic.
În viitor, prima premisă ce are a fi restaurată constă din înțelegerea autonomiei sufletului și din investigarea puterii morale de a influența practicile economice.

Un filosof al comunicării, pe nume McLuhan, spunea că mediile audiovizuale vor retribaliza mentalul nostru. Fiecare cu bula lui de comunicare. Azi, asta suntem: triburi. Mentalul magic era deja instalat la ora la care scria McLuhan (anii ʼ60 ai secolului trecut) prin triumful simbolului reprezentat de bani asupra bogățiilor reale.
Un mai vechi simbol luat în chip magic drept realitate este timpul, care nu e, în fapt, decât o unitate de măsură a schimbării de orice fel, cum este centimetrul pentru lungime. Newton însă l-a considerat cadrul real (absolut) al mișcărilor, iar fizicienii de azi continuă să-i caute realitatea. În numele acestei magii, considerăm că există trecut, dar aducerea aminte a trecutului personal nu e o mișcare din lumea materială, ci una din lumea spirituală.