România este țara care se află la coada clasamentului european în ceea ce privește procentajul încasărilor din taxele pe poluare în PIB. Conform unui raport al Curții de Conturi – Sinteza „Auditul performanței privind monitorizarea calității aerului și gestionarea eficientă a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, alocate României prin protocolul de la Kyoto“ -, taxele pe poluare au înregistrat un trend ușor ascendent în ultimii ani, însă se manifestă o reducere a procentajului acestora în PIB.
Acest trend este neașteptat, în condițiile în care problematica poluării a devenit din ce în ce mai importantă și în România. Taxele de poluare în țara noastră au reprezentat echivalentul a 0,02% din PIB până în 2013. De atunci ponderea a scăzut la 0,01%. Cehii au 0,05%, irlandezii 0,07%, italienii 0,08%, austriecii 0,04%, în timp ce slovenii au 1%, estonienii 0,65%, maltezii 0,72%. Singurii care apar cu 0% sunt nemții, portughezii, grecii și croații. Tendința de reducere a taxelor la procentaj în PIB se explică, pe de-o parte, prin reducerea activităților de exploatare a resurselor, iar pe de altă parte, prin gradul redus de colectare și creşterea dimensiunii evaziunii fiscale. În condițiile în care implementarea politicilor de mediu presupune investirea unor sume suficiente de bani pentru crearea unor tehnologii care să limiteze poluarea, din situația taxelor care intră în categoria „taxelor pentru mediu“ putem concluziona că veniturile existente sunt sub nivelul necesarului real de investiții al României, astfel că, fără o schimbare în strategia fiscală, România va rămâne în continuare pe ultimele poziții (la nivelul UE) în acest domeniu.
Vid legislativ
Implementarea legislaţiei în domeniul mediului în România, mai ales în contextul instabilității funcţiei publice, este foarte dificilă, probleme de implementare apărând atât la nivel central, cât și la nivel local. Aceste probleme s-au agravat în ultima perioadă, astfel că s-ar putea spune că realizarea politicilor de protecţie a mediului în România nu reprezintă o prioritate. În ultimii ani, s-a încercat limitarea importurilor de mașini vechi, prin aplicarea unor formule de taxare a mașinilor de tip second hand. Actele normative adoptate nu au găsit formula adecvată pentru ca instrumentul de taxare a autovehiculelor să răspundă cerințelor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene. Astfel, sumele încasate în perioada 2007-2017 (nerestituite ca urmare a acțiunilor în instanță demarate de proprietarii de autovehicule) vor fi restituite plătitorilor (la cererea acestora). Sumelor restituite li se vor aplica și dobânzile datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii şi data restituirii (care se situează la nivelul a 13-36% din sumele încasate). În aceste condiții, s-ar putea considera că taxele instituite, sub diversele lor forme asupra autovehiculelor poluante, au fost eficiente temporar, numai prin prisma protecției mediului, fără ca aceasta să fie însă demonstrată. Mai mult, efectul imediat al vidului legislativ creat de abrogarea OUG 9/2013 este faptul că, în primele opt luni din 2017 au fost înmatriculate peste 350.000 de maşini, comparativ cu 146.000 de maşini în 2016. În timp ce alte țări pregătesc trecerea la mașini electrice, România este invadată de mașini vechi, care reprezintă surse de poluare dăunătoare sănătăţii.
În acest context, este necesară instituirea unui mecanism de taxare a emisiilor poluante provenite de la autovehicule, după principiul „poluatorul plătește“, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene și cu prevederile Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, susțin reprezentanții Curții de Conturi.
Bani de dat înapoi
Din punct de vedere al efortului financiar, taxele instituite nu și-au dovedit eficiența, în condițiile în care sumele încasate până la acest moment și dobânzile la acestea trebuie restituite plătitorilor. Actul normativ prin care s-a adoptat soluția la problema creată de incoerența cadrului legal care a instituit taxele pentru autoturisme în perioada 2007-2017 (sancționată masiv atât de instanțele din România, cât și de Curtea de Justiție Europeană), respectiv OUG 52/2017, nu specifică însă care este sursa din care se vor achita dobânzile calculate asupra sumelor ce urmează a se restitui și nici chiar sumele în sine, întrucât acestea au fost utilizate pentru finanțarea unor proiecte de mediu, așa cum se va arăta mai jos. Sursa va fi, evident, bugetul Fondului pentru Mediu și/sau bugetul de stat. În aceste condiții, mediul nu numai că nu va mai constitui o prioritate (dacă a fost vreodată), dar chiar va suporta consecințele acestei incoerențe legislative! Veniturile şi cheltuielile de mediu au crescut simultan, însă ambele rămân mici, atât în expresie absolută, cât şi ca parte a PIB-ului.
Fondul pentru mediu
România se situează în ultima parte a clasamentului european privind încasări din taxe de mediu ca procent din PIB, atât la nivel general, cât şi pe cele trei grupe principale: taxe pe energie, taxe pe transport şi taxe de poluare și folosire a resurselor. Peste 60 de procente din cheltuielile de mediu sunt cheltuieli de acoperire a costurilor operaționale, restul fiind folosit pentru investiţii. Domeniile de mediu pentru finanţare prioritară nu sunt clar stabilite, fiind elaborate un număr impunător de documente ale politicii de mediu, care însă deseori nu conțin ținte bine definite şi măsurabile şi nici nu indică resursele financiare necesare atingerii lor. Decizia promovării unui program nu se bazează pe studii care să releve eficiența acestuia și care este contribuția cuantificată (pe baza unor scenarii) asupra îmbunătățirii mediului. Guvernul are tendinţa să-şi schimbe priorităţile şi nu asigură o finanțare continuă, ceea ce întârzie implementarea programelor de mediu respective. Fondul pentru mediu rămâne un instrument financiar important de implementare a politicilor României în domeniul schimbărilor climatice, însă este necesară întărirea aparatului administrativ, dar și asigurarea unei coerențe legislative în ce privește instituirea taxelor de mediu.
Ai abordat un subiect care te depaseste. Taxele de poluare au reprezentat niste biruri puse pe posesorii de masini care trebuiau inmatriculate, o taxa discriminatorie. Nu s-a aplicat celor care intr-adevar faceau marea poluare, intreprinderi, agenti comerciali, masini in functie de vechime si emisii de carbon. Ce s-a intamplat cu banii recoltati? Ei trebuiau folositi pentru combaterea efectelor poluarii, pacienti, spitale, etc. Dar cand vezi ca platim rovineta si nu avem drumuri, platim asigurari si nu suntem despagubiti, platim taxa de pod si nu avem poduri, traversam cu bacul ca acum 2000 de ani, platim accize in pretul combustibilului si nu avem autostrazi, basca ne mai da si UE mld de euro pentru poluare, pentru autostrazi, pentru drumuri si asfaltari, ba ne critica ca nu-i folosim si ii vom pierde, te apuca o lehamite si o greata de nedescris.