SOMNUL DE VECI
Poem
Cum mor caii, cum mor câinii, cum mor berzele –
în zbor, în somn, pe pământ?
Toţi sapă gropi şi se întreabă într-o limbă
de pe lumea de apoi.
Apoi îşi fac case, copii, coteţe – îşi trag
gaz metan şi apă care să le sature întrebările.
Şi toţi spun că şi-au iubit patria –
în zbor, în somn, pe pământ
răsucind între degete medalia bunicului infanterist
căzut la datorie pe marile fronturi ale uitării.
Despre cum mor raţele la vânătorile oficiale,
ori mistreţii şi vulpile – bunăoară – nu se
întreabă nimeni. Despre cum moare Limba Română:
nimeni nu ştie nimic… E un somn al morţilor strecurat
printre cuvinte.
Şi nici o viaţă de apoi din care să răsară
Luceafărul lui Eminescu!
Este o moarte uşoară a unui popor
care nu se mai înţelege pe sine.
