Trei epoci

Ceaușismul a durat din 1965 până în decembrie 1989. Postceaușismul durează din 1990 până azi. Are acum 33 de ani. Ceaușismul a prins 25. Va prinde oare epoca pe care o numim aici postceaușistă 35 de ani?
Sunt semne că în următorii doi ani am putea intra într-o a treia epocă: recuperarea suveranităților esențiale. Asta ar impune o dezbatere gravă, nu fără tulburări, nu fără diversiuni. Dezbaterea ar putea avea loc după alegerile din 2024. Cei care sunt pregătiți (dacă sunt) pentru această dezbatere nu sunt azi în mainstreamul media.
Dacă vor să fie auziți, au nevoie de o organizare mai bună pe rețelele de socializare. Nu e bine să fie organizați în partide. Bine ar fi să poată impresiona electoratul partidelor și să-l orienteze în contra celor care au guvernat până acum. Dar unde să-l dirijeze? Mai degrabă către o mișcare civică suveranistă, cu lideri credibili, cu programe realiste, cu analize profesioniste.
Ce a fost până acum în materia asta pare a fi fost spre a compromite ideea națională: prin lideri isterici, prin programe nerealiste, prin analize neprofesioniste.
Cheia acestor analize ar fi cazul să fie un program de dezvoltare națională. Pe ce ne bazăm? Ce putem valorifica? Cât ar costa și cât ar dura? Ce nu putem valorifica prin noi înșine? Cum ar trebui să găsim formele de cooperare?
Totul, desigur, ar avea loc în cadrul NATO și sub constrângerile UE, dar aceste constrângeri ar trebui reargumentate și contraargumentate.
Ar trebui… Dar de putut, am putea face acest efort de construcție mentală și de demnitate?
După opinia mea, ideea cea mai înaltă a acestui efort ar trebui să purceadă de la o constatare: azi, economicul domină nelegitim politicul. Am fi oare capabili să prezentăm un cadru juridic coerent pentru constituționalizarea relației economic-politic?
O astfel de discuție ar fi menită să producă temeiuri pentru instituționalizarea unui al doilea tip de parlament: adunarea națională a intereselor economice și financiare.
Acolo, în parlamentul economico-financiar, ar fi gândite, dezbătute și votate legile care au impact direct asupra dezvoltării economice a țării.
Prejudecățile actuale ar întreba imediat: care ar rămâne rolul parlamentului politic? Tot restul vieții societale: ordinea publică, siguranța națională, codificările legislative asupra muncii, asupra justiției etc.
Aceleași prejudecăți vor căuta zonele de conflict potențial între cele două parlamente și le vor găsi. Soluția? Comisii mixte economico-politice care ar fi menite să elaboreze consensul.
Îmi dau seama că propunerea de aici are un grad mare de noutate și nu e ceva ce ar fi ușor de asimilat, dar dacă vrem dezvoltare, atunci avem nevoie de o asemenea cooperare în locul actualei competiții nelegitime (aproape mafiotice) dintre puterea economică și puterea politică.
În clipa de față, la noi politicul vrea să pună o șa grea pe economic. Va reuși și va adânci criza în care ne aflăm.