UDMR, la tribunal!

UDMR este o asociație culturală al cărei obiectiv este prezervarea drepturilor și identității comunității maghiare din România. Înființarea acestui ONG în anii ’90 a fost mai mult decât justificată, iar în prezent situația nu s-a schimbat și nici nu trebuie să se schimbe.

Asociațiile de acest tip sunt constituțional valabile, mai mult decât necesare, reprezentând echilibrarea forțelor în societate. Însă chestiunile nu pot escalada ordinea de drept. Comunitatea maghiară este numeric impresionantă și face parte din identitatea statului român unitar, remarcându-se prin maturitatea de a evita excesele la care au împins-o sistematic unii agitatori naționaliști proprii sau pretinzând a fi din partea majorității.

Încă din prima zi a intrării pe listele alegerilor parlamentare, cu UDMR s-au încălcat grav legile democratice și, implicit, legislația generală. Parlamentul nu este Adunarea unor ONG-uri, iar viața politică are reguli stricte. Minoritățile nu trebuie să aibă, în mod dedicat, reprezentativitate politică decât participând la viața politică, liberalizată. Modul de gestionare a vieții sociale și politice din comunism, preluat masiv în anii ’90, a lăsat România într-un unghi al inadecvării la democrație, cripto-totalitar. Așa cum a dispărut din cărțile de identitate consemnarea etniei, așa trebuie să nu mai figureze în Parlament ștampila acesteia.

UDMR, ilegal prezentă în Parlament, a făcut și desfăcut multe în viața politică, participând programatic la consolidarea corupției, inclusiv prin unii dintre membrii săi importanți. După liderii din ani ’90, carismatici, culturalizați și cu aplomb democratic, au urmat profitorii ridicoli ai unor situații conjuncturale duse în extremă. Astăzi, liderii acestei organizații culturale se pun garanție tuturor bizareriilor, fără a avea nici susținere și nici legalitate. Scoaterea UDMR din jocul politic ar trebui să reprezinte primul punct pe lista luptei anticorupție, la nivel politic. Curtea Constituțională are obligația să se autosesizeze asupra acestui aspect, sesizând Comisia de la Veneția.

Este știut că în condițiile impuse de Constituție nu se poate înființa în România un partid pe criterii etnice, însă, la o adică, iată, el poate funcționa chiar în Parlament, identificându-se cu toată istoria postcomunistă. Liderii politici, indiferent cine sunt, trebuie aduși în fața legislației constituționale. Pentru a prezerva forme de funcționare inexistente, respectiv forma de funcționare „uniune“, responsabili din Ministerul Justiției au mers atât de departe încât au înregistrat ilegal în Registrul ONG o formă de funcționare dispărută din nomenclatorul de constituire legală a asociațiilor, fundațiilor, federațiilor și confederațiilor.

Păstrarea UDMR în Parlament este fața vizibilă a tranzacționismului și ilegalității, derapaje cu imense consecințe conexe, cărora trebuie să li se pună capăt. Așa cum unii cer dizolvarea PSD-ului pentru încălcarea obiectivelor, de o justificare majoră este radierea din Parlament a asociațiilor ca partide politice, uniuni sau alte forme dispărute.

Deasupra legii nu trebuie să mai fie nimeni în România, începând cu legiuitorul.