Uite de ce cred eu că aș fi așa, un mare patriot, vai de capul meu

Președinte de țară n-avem pentru că ăsta care ar trebui să fie e un arogant și un sictirist, total descalificat din mărirea asta de Președinte al României. Prim Ministru n-avem că ăștia, primii, se tot rotesc ca să ajungă la cașcaval așa că nu-i pun la socoteală. În rest, parlamentari? Hai să fim serioși, care ling clanța la Moscova, pe față sau pe din dos, care ling clanța pe față sau prin spate la Washington.

Nici pe ăștia nu-i pun la socoteală. Primarii, prefecții, consilierii locali, toți ahtiați după avere, golani și derbedei, aroganți și distanți. Poporul e lăsat de izbeliște și se descurcă și el cum poate în istoria asta tembelă în care România are de ales între primitivismul leninist și stalinist de sorginte slavă și tupeismul pervers și aroganța trufașă a Uniunii Europene. Ăsta e adevărul gol-goluț și nu altul. Iar eu, amărâtul de mine? Cu mine care-i treaba? Care-i sarcina mea, care-i misia mea, care-i ridicolul meu, care-i caterinca mea, frate?

Așa, din când în când mai dau nas în nas cu extratereștrii și ăia râd de mine în hohote, bă-i Bufnilă, e vai de capul tău, pe ce planetă nasoală mai trăiești și tu! Păi n-au ăia dreptate, extratereștrii?! Galoane de benzină n-am nici de leac, am tras chiulul la hoţia petrolieră de după 1989. Când s-a dat liber la furat fabrici, căscam gura după extratereştri, am pierdut rândul, prostul de mine. Când staliniştii au spart băncile din România, eu visam cai verzi pe pereţi şi am rămas fără slujbă şi n-am mai ajuns la împărţeala băncilor. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevărat. Automobile de lux n-am că n-am garaj. Nu fac parte din găştile post-revoluţionare ba, mai mult, staliniştii m-au lăsat de două ori fără de slujbă dându-mă afară din serviciu pe motive imaginare.

Ei, staliniştii, o duc bine. Au partide ochioase, au relatii grele in toată lumea, au servicii secrete sfidător de inteligente si bine pregătite, au armate si femei-spion cu silicoane si instalații de filaj in poșetă, au jacuzzi, au bombe si microfoane cât un vârf de ac, au armate de slugi, au pus laba pe o grămada de naivi si de trădători, au smartphoane, au conturi uriașe bine păzite in Elveția, au bambolere, baiadere, câte-un hogeac de lux. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevărat. Pupatul Moscovei, Washingtonului, Parisului, Berlinului si Londrei în cur face bine la organism. Eu cu pupatul în cur însă stau prost de tot, îmi face rău la stomac.

Nu ţin nici cu ruşii, nici cu americanii. Să fiu naţionalist sadea nu mai pot că dacă aş fi, aş fi unul din ăla radical şi m-ar aresta ăştia de la putere şi m-ar împuşca după colţ fără prea multă vorbărie. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevărat. Nu fac parte din asociaţii, uniuni, cartele, oculte, partide, onegeuri, adunări, baronete locale, confrerii stelare, golăneli sau interlope. Vai de capul meu. Greşeli am mai făcut în viaţă, sunt şi eu om. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Nu sunt un scriitor leorpăitor. Nu sunt un metalurg căpuşar, am ratat să fac avere dintr-o firmă căpuşă înfiptă sănătos în defuncta metalurgie românească.

Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Să fiu patriot. Sa fiu un patriot adevărat. În calitate de strateg am sărăcit binişor pentru că nu sunt lingău imagologic. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas? Probabil că ar trebui sa mor de foame pe străzi ca într-o dramoletă bulevardieră ieftină. Da nu vă bazaţi pe chestia asta pentru că sunt luptător si pentru ca am încredere in Adevăr, in Prieteni si in Iubire. Aşa stând lucrurile, ce mi-a mai rămas?

Să fiu patriot. Să fiu un patriot adevărat, vai de capul meu de patriot adevărat.