N-am rîs niciodată la umorul de tip Gaiță. Prin anii ’90 a fost de mare succes. Apoi a murit, ca să reapară sub diverse forme spilcuite și în zilele noastre. Nu-l suport nici acum. Fondul lui și mecanismul pe baza căruia funcționează sunt aceleași. Adresezi o întrebare unui om necăjit și îi așezi camera și microfonul în față. Omul se chinuie să răspundă, spunînd enormități, dîndu-se important că știe, glosînd pe seama subiectului în care este doar un urechist. Ca să te distrezi, trebuie să fii dotat cu plăcerea de a-ți bate joc de celălalt.
Este o trăsătură specific românească. Românul se bucură ca de un mare cadou dacă poate să-l smotocească pe celălalt și să rîdă de el. Uite că nu știe ce înseamnă incomprehensibil sau că apa este otrăvită cu H2O (o poantă celebră, în plasa căreia au căzut tot felul de politicieni pripiți, gata să răspundă la orice întrebare). Umorul de tip Gaiță presupune să rîzi de neștiința, nepriceperea, limitarea semenului tău, mai ales cînd acesta se umflă în pene și mimează cultura, instrucția, multilateralitatea. România este țara unei ignoranțe de top.
Depășește orice țară din Europa în materie. Și nimeni nu se întreabă ce-i cu numărul de analfabeți în creștere rapidă, ce-i cu ignoranța și cine se mai ocupă de combaterea ei. O vreme umorul de tip Gaiță (el a fost primul care l-a practicat la Tele 7 abc) a avut un succes nebun, așa cum a avut și emisiunea de gafe și perle lingvistice ținută cam tot pe atunci de George Pruteanu. Nu mi se pare de nici un haz să îl întrebi pe un țăran despre infrastructură sau despre reziliența instituțiilor. În cele din urmă, la o întrebare mai specioasă din domeniul dreptului, se face de rîs și Gabriel Liiceanu.
Este de presupus că el știe doar lecția că nu este bine să răspunzi pînă nu te familiarizezi cu subiectul, mai ales dacă nu face parte dintre preocupările tale. Oricare dintre noi ar putea stîrni rîsul și compasiunea unui specialist în măsura în care ne aventurăm pe teritorii pe care nu le controlăm și pe care alți semeni sunt experți. Cred că lucrul acesta se întîmplă în fiecare zi.
Citește editorialul complet în ziarul Cotidianul varianta digitală din data de 3 iulie 2018.
Toate ţările au proştii/inculţii, infatuaţii lor, dar nu fac asemenea emisiuni ! Ca la noi, la nimeni !
Te inseli domnule, am vazut nenumarate astfel de emisiuni in diverse tari. Inclusiv camera ascunsa. Crezi ca oamenii aceia de la camera ascunsa dadeau toti dovada de inteligenta? Problema reala este ca asemenea emisiuni pun oamenilor oglinda in fata, iar oamenii prefera sa nu faca nimic pentru a se instrui, dar se considera jigniti de ceea ce vad in oglinda. Daca prefera sa raman asa neinstruiti cum sunt, atunci sa nu aiba pretentii la progres.