Generația de astăzi a auzit de foarte multe ori liderii europeni spunând că Uniunea Europeană are nevoie de o reformă profundă. Instituțiile europene din Bruxelles au adresat statelor membre nenumărate îndemnuri de a se transforma și ele pentru a fi capabile să răspundă mai bine provocărilor integrării europene și evoluțiilor rapide de pe scena internațională.
Noi, în România, am fost mai atenți la „temele” care ne erau direct expediate de la Bruxelles și mai puțin la cele referitoare la alte state membre și la entitatea organizțională numită Uniunea Europeană.
Din anul 2000 a început procesul de pregătire a ceea ce se prevedea a fi cea mai amplă dezbatere europeană asupra viitorului Uniunii Europene. Și, într-adevăr, din 2002 a fost realizată o astfel de discuție care s-a finalizat prin semnarea de către statele membre a unui Tratat Constituțional (oct. 2004) care aducea câteva inovări instituțiilor europene și procesului decizional european, oferea o direcție mai clară procesului integrării europene. Doar că, în lunile mai și iunie 2005, două state fondatoare ale Comunității Europene-Olanda și Franța-au respins acel Tratat Constituțional în procedura de ratificare. Astfel, rodul dezbaterii europene instituționalizate în Convenția privind viitorul Europei a fost anulat și s-a revenit la „reforma” eurobirocraților și politicienilor ocazionali (chiar dacă legitimi) care au elaboart Tratatul de la Lisabona (2009). În fapt, cum spunea un fost președinte al Comisiei Europene, din 2005 s-a intrat într-o criză constituțională care a evoluat spre criza existențială în care se zbate și astăzi Uniunea Europeană.
De atunci, au mai zguduit Uniunea Europeană și o criză economico-financiară (2008-2011), recenta criză socială (pandemia) și economică, dar și alte crize politice (naționalisme și populisme), regionale și globale legate de evoluția Sistemului Internațional contemporan. De fiecare dată, liderii statelor membre și cei ai instituțiilor europene reânnoiau promisiunea de a reforma organizația, dar până la urmă au fost preferate doar schimbări și paleative reparatorii. Și în ultimii ani s-au expus intenții de a se propune reluarea procesului de reformă a Uniunii, dar…a venit încă o criză, iar prea puțin disponibilii lideri europeni spre inovare, creativitate, și dotarea Uniunii cu politici și instrumente adecvate sec. 21, au tot amânat proiectul renovării și chiar al refondării ei. Au preferat să stea în așteptare ca și cum crizele prin care trece Uniunea Europeană ar produce ele însele nu doar determinisme, ci și inițiative!Ori, tocmai în criză ar trebui să se propună transformări care să genereze noi oportunități.
A aștepta ca oportunitățile să decurgă propriu-zis din criză nu înseamnă că liderii europeni ar avea o viziune clară transformaționistă și nici aptitudini pentru leadership.
În luna martie a acestui an am întrebat mai mulți politicieni și formatori de opinie din Bruxelles dacă mai există vreo șansă pentru dezbaterea reformării Uniunii Europene. Cei mai mulți m-au privit mirați și mi-au răspuns că nu ar exista curajul să se provoace liderii naționaliști și populiști din anumite state membre, îndeosebi pe fundalul Brexitului și în contextul actualei crize socio-economice. Opinia mea a fost că o astfel de discuție ar fi trebuit derulată inclusiv pentru a revigora încrederea socială a cetățenilor europeni care sunt supuși unei comunicări politice dominată de temeri, defetism și lipsă de claritate a „căii de viață europene”. Și le-am dat ca exemplu experiența istorică a anilor 30, din secolul trecut, când guvernul francez, Societatea Națiunilor și președintele Adunării acesteia, ministrul român Nicolae Titulescu, au propus și au militat pentru o ieșire din Marea Criză a epocii prin inițiativa creării Uniunii Europene. Desigur, acel proiect nu a avut susținere largă atunci, dar el a avut meritul de a fi o alternativă la propunerile totalitare și fasciste, a contribuit la mobilizarea și fundamentarea ideologică a mișcării de rezistență din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, apoi a Mișcării Europene, pentru ca, în 1946, chiar britanicul Winston Churchill să lanseze o formulă de State Unite ale Europei. Iar la puțin timp după aceea să se inițieze nucleul Comunității Europene.
Românii, inclusiv politicienii, diplomații și eurobirocrații care lucrează în instituțiile europene din Bruxelles, ar merita să rețină că ministrul afacerilor Străine al guvernului României, Nicolae Titulescu, a fost un sincer și dedicat susținător al proiectului Uniunii Europene. Dar iată contextul evocat:
Cu 90 de ani în urmă, ministrul francez de Externe Aristide Briand a supus dezbaterii Societății Națiunilor Memorandumul guvernului francez asupra organizării unui regim de Uniune federală europeană. Acest proiect de Uniune Europeană venea în prelungirea unor dialoguri intelectuale de după Primul Război Mondial, când frecvent se spunea că predominanța Europei în Sistemul Internațional a ajuns la zenit, în noul echilibru de putere al lumii apărând alți actori importanți. Ideea pan-europeană a luat și forma unei mișcări politice odată cu avertismentul contelui Coudenhove-Kalergi, apărut în presa din Berlin și Viena (1922), conform căruia Europa postbelică avea numai două alternative:”integrare sau colaps”.
Grupurile politice din statele europene au primit cu scepticism și indiferență ideile contelui Coudenhoven, poate pentru că acesta avea rădăcini culturale austriece și și-a lansat propunerea în mediile germano-austriece. Criza economică izbucnită în 1929 a readus în prim-plan scepticismul spenglerian și pentru a arăta că totuși Europa va putea evita colapsul, guvernul francez a agreat să înainteze, prin intermediul ministrului Aristide Briand, un proiect de reorganizare federală a continentului, într-o formulă interguvernamentală, cu insistență asupra factorilor economici și politici, meținând și recunoscând statul și suveranitatea lui.
În septembrie 1930, ministrul român al Afacerilor Străine, Nicolae Titulescu, a fost ales președinte al celei de-a XI-a Adunări a Societății Națiunilor. În mediile diplomatice europene ale vremii era cunoscută susținerea franceză de care s-a bucurat Titulescu pentru a deține această înaltă demnitate internațională și se spunea că unul dintre motivele Parisului ar fi fost acela că Memorandumul Briand intra în dezbaterea Societății Națiunilor. Titulescu era deja cunoscut ca fiind un adept convins al negocierilor internaționale, al raportării la dreptul internațional și întărirea instituțiilor care urmăreau pacea și cooperarea. El dovedise că relațiile între Vest și Est erau esențiale pentru o reală pace și cooperare europeană. Cu un an înainte de această alegere, Titulescu susținuse în Reichstagul Germaniei că organizarea comunității europene/internaționale nu presupunea crearea unui suprastat, fiind o asociere voluntară a statelor independente care-și dădeau ele însele cadrul legal, conform propriei suveranități.
Tot în fața parlamentarilor germani, ministrul român arăta că deși acea epocă de criză a readus în discuție expresiile tradiționale de suveranitate și independență statală, opinia sa era că „suveranitatea statelor, care altădată era înțeleasă ca o putere absolută, încât unele minți se credeau îndreptățite să nege, în general, existența unui adevărat drept internațional, este astăzi îndeobște considerată ca o voință care se autolimitează, în virtutea propriei sale independențe”. Cu același prilej, emisarul de la București demonstra că raportarea statelor la dreptul internațional nu însemna subordonare, ci coordonare, iar puterea în relațiile internaționale nu consta doar în forța statului, ci și în „conștiința solidarității umane”.
Pornind de la o astfel de concepție, Titulescu a susținut proiectul lui Aristide Briand de Uniune Europeană. Și pentru că Marea Britanie a fost vocal împotriva acestuia, Nicolae Titulescu a mers chiar la Londra pentru a argumenta că, în condițiile crizei mondiale devastatoare, soluția nu putea veni din obstrucționism sau întoarcerea la trecut, fiind nevoie de o privire curajoasă spre viitor, inovare și o stare de spirit nouă care să se sprijine pe rațiune. Într-o conferință prezentată la Universitatea din Cambridge (19 noiemb. 1930), a pledat pentru ca omenirea să-și revizuiască propriile prejudecăți și a demonstrat, punct cu punct, faptul că proiectul de Uniune Europeană al lui Briand a fost „desfigurat” și „maltratat” din neștiință și rea-voință, desi era, la acea oră, ”singura soluție” pentru ca popoarele Europei să evolueze în pace. Și încheia astfel pledoaria de la Cambridge, în favoarea Uniunii Europene:”Este o inițiativă generoasă, destinată a apropia popoarele de pe continentul care în istorie a cunoscut cel mai mare număr de războaie, pentru ca, ușurate pe cât posibil de greutățile ce le pot rezolva între ele pe care amiabilă, să se consacre, cu mai multă tărie și mai multă libertate, împlinirii obligațiilor lor de membri ai Societății Națiunilor”.
Dezbaterea proiectului Briand la Societatea Națiunilor a continuat în cadrul unei „Comisii de Studiu pentru Uniunea Europeană” în care, din partea României, a activat tot Nicolae Titulescu. În intervențiile sale a încercat să armonizeze opiniile divergente și să sublinieze valoarea punctelor comune în crearea „operei europene”, adică a Uniunii Europene. Mai mult, a îndemnat tot timpul pe reprezentanții statelor în respectiva Comisie să vină cu propuneri concrete, practice de trecerea prin tranziția către o Uniune Europeană. Pentru definitivarea proiectului european, Titulescu a considerat necesar ca atunci când vor exista destul de semnificative soluții practice de punere a sa în aplicare să fie întrunită o Conferință europeană care să decidă asupra modului în care statele vor colabora în cadrul Uniunii Europene. La începtul anului 1931, Titulescu era chiar optimist, afirmând că „sunt mai multe puncte de acord decât puncte de dezacord”. Deziderat care, în condițiile prelungirii crizei economice mondiale și a avansării puterilor totalitare pe scena europeană, nu s-a mai împlinit. Context care, pentru a demonstra inclusiv valabilitatea proiectului Uniunii Europene, l-a determinat pe Titulescu să insiste asupra cooperării statelor din Europa Centrală și de Sud-Est. Statele din respectivele zone erau îndemnate să se unească pentru a ajunge la prosperitate, nu să se izoleze și să se confrunte, adăugând și o opinie prospectivă, îndreptată tot către proiectul Uniunii Europene:”Unirea nu reușește niciodată când se face împotriva cuiva;ea triumfă întotdeauna dacă se face pentru ceva”.
Titulescu a continuat să suțină pe tot parcursul anilor , 30, ai secolului trecut, proiectul realizării Uniunii Europene, înscriindu-l în ceea ce el numea „idealul creator” al europenilor. Fără a se considera un idealist (adesea spunea că în politica internațională trebuia să fii atât idealist cât și realist), el aprecia că europenii puteau forma un „suflet colectiv”, chiar dacă acesta se exprima printr-o largă diversitate rasială și culturală. De aceea s-a străduit să înfăptuiască o stare de spirit în favoarea înființării Uniunii Europene, militând pentru ceea ce numea „spiritualizarea frontierelor” (cum am spune astăzi, libera circulație a mărfurilor, persoanelor etc. ). Eu cred că mai degrabă el înțelegea prin acea spiritualizare o „sinceritate de gândire și de acțiune”. În 1937, la Universitatea din Bratislava, spunea limpede că pentru el viitorul trebuia să consacre „o nouă și solidă integrare” și a statelor din Europa Centrală, totdată militând pentru unitatea Europei. Prelegera sa de la Bratislava s-a intitulat, nu întâmplător, Ordinea în gândire și, referindu-se la propriul mod de a judeca lucrurile, destăinuia că „în domeniul politic am aplicat întotdeauna legile științei, iar în domeniul științific am aplicat întotdeauna regulile experienței, pe care viața mi le dezvăluia la fiecare pas al carierei mele politice”. Printr-o astfel de grilă de evaluare a epocii și oamenilor ei, Titulescu atenționa, în 1935, că europenii trebuiau să vadă creația politică rezultată din pacea de după Primul Război Mnodial drept o realitate care s-a înscris pe drumul unei deveniri desprinsă de trecutul antebelic și înscrisă pe traiectoria unei „continue creșteri”. Era sigur că și Statele Unite ale Americii aveau o așteptare de la europeni să creeze „Statele Unite ale Europei”, deoarece și pe continentul nord-american dominant era tot idealul creator. Cu trimitere tot la proiectul Uniunii Europene, Titulescu spunea (1937) că „Idealul creator nu se mulțumește să sădească în sufletul omenesc germenele credinței într-o viață viitoare, în care înțelepciunea să fie aliata bunătății;el cere mai cu seamă eforturi necesare, oricât de mari ar fi ele, pentru a integra în materie toate elanurile instinctive ale sufletului omenesc spre frumos și spre bine;pentru că pe acestea nu este destul să le întrezărim, ci trebuie să le și creăm”.
Acel proiect de Uniune Europeană, lansat la începutul anilor , 30, nu a fost înțeles la justa valoare de politicienii vremii. Acum știm că după Marea Criză s-a impus concepția care a dus la Al Doilea Război Mondial (cel mai cumplit carnagiu de pe această Planetă), la împărțirea Europei în blocuri antagonice (Războiul Rece) și la enorme suferințe ale cetățenilor continentului (și nu numai). Totuși, idealul Uniunii Europene a răzbătut prin acei ani neguroși, iar noi, cetățenii europeni de astăzi, ar trebui să reținem ceea ce spunea și Titulescu : Uniunea Europeană este un „ideal creator”, nu unul static sau ancorat în trecut. Acum vedem că aparține prezentului. Depinde de actuala generație să știm care-i va fi viitorul!
La 1 iulie a. c. , Germania a preluat Președinția Consiliului Uniunii Europene. Are în față un semestru de formidabile provocări datorate crizei complexe globale, dar și crizei existențiale a Uniunii Europene. Sperăm că, mai mult ca acum 90 de ani, liderii politici europeni vor avea curajul, viziunea și determinarea să vină în fața cetățenilor europeni cu propuneri și soluții care să aducă rezolvări la problemele europene și internaționale și, de ce nu, să pornească o dezbatere sinceră, serioasă și aplicată, în cadrul Conferinței privind viitorul european, despre idealul creator al unei mai bune Uniuni Europene. Iar liderii României ar putea lua aminte la faptul că un distins diplomat și gânditor politic de la noi, Nicolae Titulescu, dar și alți contemporani ai săi, au susținut „idealul creator” al Uniunii Europene cu multă convingere și angajare. Au făcut-o și cu speranța că generațiile următoare vor continua acest ideal până la realizarea lui, dar fără a pierde din vedere elementele de creativitate, inovare și adaptare la viitor.
@Al: Nu te mai urmaresc pentru ca fabulezi. Armata otomana nu era una slaba, cum insinuezi tu. Din contra, de la reformele Tanzimatului, Armata otomana a adoptat organizarea europeana. In razboiul din 1877-1878, a fost echipata cu armament britanic si american, de exemplu celebra arma cu magazie Winchester, care a facut prapad la Plevna.
Nu Scurtu trebuie sa-l aiba la biliografie pe Valenas ci invers si arhiva este oricum o sursa mai de incredere. De altfel, poti afla tu singur de tratatul de la Montreux printr-o simpla cautare on line. Cred ca si Wikipedia il mentioneaza.
Te rog sa ma slabesti cu mecanizarea si disciplina din armata rusa. S-a vazut cit a fost de capabila in 1877, cind i-a chemat insistent pe romani in ajutor dar acum rusii nu recunoasc, s-a vazut si in 1916-1917, cind mai mult a incurcat si sabotat decit ajutat, dar mai ales s-a vazut incepind cu 1939, in Finlanda si URSS, s-a vazut chiar pina la Berlin. Mai recent, s-a vazut in Cecenia si Georgia. Nu ai decit sa-i ridici osanale lui Stalin si Rusiei, chiar si lui Putin, cit poftesti, la Tiraspol, Bender, Comrat, etc.
@neos:
Fii atent la detalii daca te bagi in istorie, altfel ajungi ca bietul anonim, decartand lozinci.
Polonia miza total pe alianta cu franta, daca stia ce se va intampla ar fi alergat la berlin. Principiali? – tocmai spuneam cum au participat in 38 la impartirea cehoslovaciei. [Si erau o dictatura militara, ce nevoie mai aveau de miscari extremiste – anonim]. Aliantele i-au usurat de jumatate din teritoriu, inca de la teheran.
In 39 se asteptau ca franta sa treaca rinul – nu erau niste nebuni (ca si-au creat ei mitul asta apoi, e altceva). Numai ca franta n-are nici cea mai mica intentie, ba mai mult ii baneaza pe trimisii militari polonezi, apoi (halucinant) DA ASIGURARI CA JUMATATE DIN EFECTIVUL ARMATEI FRANCEZE E IN LUPTA DEJA!! De fapt, inca din 4 sept se ia hotararea (cu britzii) ca operatiuni majore nu vor avea loc, NICI AERIAN !!
Boul de hitler trebuia doar sa ceara pacea in vest, i-ar fi fost acordata in genunchi …
Un exemplu stralucit despre cat au valorat tratatele, fictiunile lui titulescu s-au evaporat cu cinism. Franta nu s-a bagat nici pentru polonia, cum ar fi facut-o pt noi ??
Dupa 44 noi am reactivat aceleasi fictiuni titulesciene, gonflandu-l pe el intr-un mit ceausist la fel de inutil – rezultatul a fost LA FEL, O CATASTROFA DIPLOMATICA, IZOLAREA TOTALA DIN 89.
Iar daca in anii 80 faceam si noi compromisuri cu sovieticii macar pe jumatate cat polonia, azi eram intr-o situatie infinit mai buna. Asa ne-am ales cu o securitate metastazanta de care n-o sa scapam prea curand – mai ales ca e sprijinita de ranjetele ‘partenerilor strategici’.
@anonim:
Povestea cu ‘titulescu ne-a aparat de legionarii lui hitler’ e amuzanta, un exemplu cras de manipulare.
Dovada: Hitler n-a mizat pe legionari NICI MACAR CAND ERAU LA PUTERE; ba mai mult, i-a dat mana libera unui anglofil sa-i extermine politic. Crimele in masa antamate de titulescu au fost deci perfect inutile.
De altfel stoenescu pariaza ca infiltrarile au venit din directie opusa – soviete, asa se explica primirea lor in corpore apoi in partid.
OMUL LUI HITLER A FOST TOCMAI IDOLUL TAU – ANTONESCU, nemtii il aduc la putere – nu paralizatul de carol. Abwehr-ul a intuit corect ca vanitatea lui plina de frustrari e o parghie esentiala, restul l-a facut sexul veturiei.
In ce te priveste daca ai avea un dram de onoare mi-ai raspunde la intrebarea pe care ti-am mai adresat-o: cum poate cineva care-i aduleaza pe lenin si trotski (declarandu-i explicit ‘genii’) sa fie si pro-titulescu (acesta orisicat, patriot era) – lenin si trotski al caror proiect principal era dizolvarea statelor nationale.
@anonim:
– Ba da, de starea otomanilor este vorba, de capacitatea lor de a se razbuna in caz ca se deconspira tratatul, inept cum esti nu realizezi. Hitler (incomparabil militar cu ‘omul bolnav’ al sec 19) ii va avea alaturi si pe bulgari si pe unguri. DE ACEEA TRATATIVELE SE DUC IN FRANTA – la insistentele lui litvinov, autistul titulescu nu realizeaza pericolul spionajului german.
Adevarat, armata tarista se lasa alungata doar prin ‘bombe’ cu sifilis dar e la fel de inept s-o compari cu cea mecanizata a lui stalin, care n-ar fi avut probleme de logistica sau de disciplina.
– unde da scurtu informatia? il are pe valenas la bibliografie? daca da trebuie sa-l combata explicit, e elementar, danielopol e sursa esentiala. Valenas nu e istoric la baza, e speolog (si inca unul f bun), asta ii permite sa puna intrebari fundamentale si chiar sa insiste, nu doar sa tuseze ‘academic’, epistemic e un deliciu (v si cartea despre conventie). Pentru un bolsevic ca tine adevarul doare al naibii – nu degeaba aici apelezi disperat si la redactie sa fiu cenzurat.
– in cazul italiei franta si anglia sunt primele care nu respecta sanctiunile – cine apara fascismul deci? una e sa iei atitudine (datoria lui de presedinte) si alta e sa faci un circ PREFECT INUTIL, pana si danielopol gaseste scena socanta.
@Neos: Exact asta am spus si eu afirmind despre Polonia ca nu si-a rasturnat aliantele. Situatia Poloniei era asemanatoare cu a Romaniei. Totusi, Polonia nu a avut o miscare turbulenta, puternic filogermana, cum a fost Legiunea in Romania, nici nu a avut in frunte un rege de opereta dar machiavelic, dezertor pe front si de la indatoririle de sef de stat in timpuri tulburi. Chiar daca Polonia nu a semnat vreun tratat cu URSS, punind astfel cruce sistemului de securitate preconizat de Franta, nici nu a chemat trupele germane in tara si nici nu a renuntat la garantiile franco-britanice, indiferent cit de inoperante erau acestea. Procedind asa, Carol al II-lea a indepartat tara de aliantele firesti, punind-o pe curs de coliziune cu intreaga lume, de partea Germaniei perdante de la bun inceput.
@Anonim,@Al Polonezii stiau ca vor fi atacati de nemti. Stiau ca vor trebui sa se apere singuri. Stiau ca nu au nici o sansa striviti intre reich si urss. Au facut-o pentru ca au caracter si credeau in dreptul lor de a fi stapani in patria lor. Au fost invinsi militar, dar au terminat invingatori pe plan
spiritual,cultural,simbolic. Au caracter.
Polonia,in anticiparea inteligenta a redistribuirii cartilor geostrategice in Europa,este mai puternica si mai pregatita ca niciodata.A inteles…
Pentru europeni stadiul de Piata comuna este absolut suficient. Plus cooperare pe plan cultural,militar,diplomatica.
Dincolo de acest stadiu se instaleaza impostura imperiala.
WW2 a fost un joc de Poker Mondial, la care s-a trisat de la inceput, pentru ca prin tratate prealabile s-a stabilit cine vor fi invingatorii, scopul fiind crearea boului de Aur ($), moneda forte, si pentru asta Europa de Est, trebuia cedata lui Stalin, ca sa poata platii datoriile lor la cei din Vest. Nu s-a putut iesi din macelul Mondial sub nici o forma, cum au fost incercarile romanilor cu toti. Cu toate ca am fost a 4-a forta militara contra alogenului Hitler, a trebuit sa fim facuti invinsi. Noroc ca Regele a intuit mascarada, si a trebuit sa-l sacrifice pe Antonescu. Ce nu s-a reusit, cu toate ca marea finanta l-a pus pe Hitler sef, a fost sclavizarea Europei Crestine, care precum China inca, trebuia sa munceasca pe daiboj sub patronajul Germaniei, iar produsele fiind vindute de anglo-saxoni, in toata lumea (vezi propunerea de pace cu Anglia). Asa ca indiferent de Diplomatia folosita, mai ales de cei mici, viitoare victime, nu putea fi eficienta, si mai era de bon ton zicala ca nu avea-i de ales decit intre Hitler, Stalin sau Moartea (legionarii verzi=legionari rosii, cu care a luptat Regele). Stalin a fost cel care a dezaprobat, de aici razboiul prietenului Hitler contra lui, si apropape s-a scapat situatia de sub control, aparind victime colaterale ca evreii, inerente de altfel, ei fiind baga-ti peste tot in politica Europei. Asa procedeaza conform Talmudului, si pe urma se victimizeaza, cautind scuze ce are lumea cu ei.
O zi buna.
Con
P.S. Pacat de milioane de oameni nevinovati morti de geaba cu tot eroismul lor pe toate fronturile.
@Al: Discutiile de la Talloires au fost in mai 1937, aproximativ un an dupa ce Titulescu fusese demis iar tratatul peconizat la Montreux in 1936 lasat in suspensie, daca nu cumva aruncat la cos. Ineptii cu ifose se iau dupa diletanti. Cine seamana se aduna.
O fi fost un mare vizionar.
Insa cred ca nici in cele negre cosmaruri nu-si imagina ca Romania va fi reprezentata in asa hal cum se prezinta la momentul de fata!
@Al: Inept esti tu, si asta putin spus. Gasesti textul preconizatului tratat, precum si data si locul in care a fost convenit cu Litvinov, acelea pe pe care le-am mentionat eu, in una din lucrarile lui Ion Scurtu, istoric de profesie, nu diletant ca Valenas. Exista de asemenea un interviu tirziu cu Danielopol in care il apara pe Titulescu, nu injura ca tine. In rest, divaghezi aiurea, pe linga subiect. Nu de starea Imperiului Otoman era vorba ci de dreptul de trecere a trupelor rusesti, oricind doritoare de ocupatie. In primul razboi, Rusia era parte din Antanta si prezenta aici. Liga Natiunilor nu putea tolera agresivitatea Italiei si oricine in locul lui Titulescu trebuia sa ia atitudine. Aperi deci, logoreic, ceea ce lumea a respins vehement: fascismul, totalitarismul si te juri ca nu furi. Nici nu e de mirare la un necioplit ca tine. Ai merita mai mult dar se pare ca redactia are un anume parti-pris.
6. Dupa cum am afirmat in alte comentarii titulescu era un mare patriot si un excelent tactician – ceea ce nu l-a impiedicat sa ne configureze o politica externa catastrofala. Vinovatii sunt in primul rand cei care l-au pus in situatia sa ia decizii STRATEGICE dar nu-l absolva.
Ca orice bolsevic esti incapabil de nuante – clasicul tertium non datur, sunt fie pro-titulescu neconditionat fie un legionar dezumanizat, care moare de placere ca titulescu ar fi avut cancer (chipurile). Insa nu greselile lui sunt nodul gordian ci faptul ca, uluitor, inca se defileaza cu ele.
Danielopol e f constient de ele: ‘nu a fost un vizionar, a fost un naiv visator, ceea ce pentru un ministru de externe nu e prea onorabil. S-a increzut intr-o alianta nefericita, care in final nu a folosit la nimic [..] si in alianta cu franta si anglia. Nimic mai gresit […] din toate tratatele si intelgerile atat de dragi nu a mai ramas decat praful si pulberea.’ p25
P26: ‘gafa uriasa’ in cazul italiei, reactie colerica, ‘nu s-a gandit deloc la interesele pe termen mediu si lung ale romaniei’. P24 – e de acord ca tratatul cu stalin ar fi fost inutil relativ la basarabia, am fi pierdut-o oricum.
3. In cazul poloniei e important raptul din 1938, ce are de-a face tratatul din 25, 55 sau 75? A demonstrat din plin valoarea ‘micilor intelegeri’ ale lui titulescu, proiectandu-le in ridicol – idem invocarea lui puscas, cand criza covid a aratat din plin valoarea ‘uniunii’.
4. Tratatul cu litvinov prevedea LIBERA TRECERE in caz de conflict urss-germania, danielopol nu se joaca asa ca tine cu cuvintele, e un profesionist.
In definitiv nici nu are importanta – simpla idee de tratat militar era de natura sa atraga razbunarea crunta a germaniei (dupa italia exact de ce aveam nevoie); si sa ne amintim ca franta-mb n-au facut NIMIC dincolo de declaratie nici macar pentru polonia in 39.
5. Comparatia cu balticii – iarasi ‘unda vesela’. Pretinzi ca stalin ne-ar fi acordat un tratament diferit DOAR pentru ca am fi incheiat in tratat in 36 in loc de 39. Si ca balticii au avut baze SI libera trecere, in timp ce noi fara baze eram in gratii, CA SOVIETICII N-AR FI INTRAT DECAT CU ACORDUL NOSTRU !! Cazuistica ieftina de bolsevic …
@ anonim:
1. Eu am dat o referinta precisa, cea mai buna – dat fiind ca danielopol e urmasul afectiv si profesional al lui titulescu si martor chiar de multe ori. Un urmas stralucit – se impune in fata ocupantului in chestiunea refugiatilor basarabeni. Referintele tale care sunt – editari ceusiste de care ti-e si rusine sa le prezinti ?
2. Tratatul a fost convenit nu in elvetia ci in franta, la talloires [p20] – la insistentele lui litvinov [ghici de ce, ineptule].
Comparatia cu cel din 1877 e chiar amuzanta: imp otoman era muribund, sfasiat de rascoale necontrolabile – germania lui hitler era formidabila; nu i-am fi putut bate pe turci singuri la sud de dunare dar cu siguranta era riscant pentru ei sa atace la nord; romania era pe un val diplomatic fara precedent, in crimeea au murit zeci de mii de occidentali pentru noi – in 1940 ne-am trezit singuri, cu tratatele-fictiuni ale lui titulescu cu tot.
In 1916 am avut tratat cu antanta, e cu totul altceva.
DAR SEMNIFICATIV E CA NICI MACAR POLONIA N-A SEMNAT ASA CEVA – EI CU REVENDICARI DIRECTE DIN PARTEA GERMANIEI.
Ce tratat de alianta am avut noi cu franta? bati campii ca de obicei …
@R.C.: Mie mi-ati blocat repetat comentariile catre Al, nu si acestuia, atunci cind le-a impanat cu invective. ‘idiot’ si ‘inept’ vi se par acceptabile? Doamna Magda Colgiu ce aveti de spus? Eventual, un parti-pris anti-Titulescu? Atunci, de ce l-ati mai publicat pe profesorul Puscas? Literatura anti-Titulescu aveti destula in scrierile de sorginte legionara.
@Al: Te intreci cu Charlie. Daca pe acesta il ignor din principiu, fiind oarecum amuzant in logoreea sa, tie nu iti voi face aceeasi favoare, data fiind aroganta, proprie adulatorilor de totalitarisme.
Textul tratatului a fost convenit la Montreux, 20-21 iulie 1936. Tratatul nu prevedea libera trecere ci doar la cererea guvernului roman, intrarea in actiune depinzind de intrarea in actiune a Frantei. Deci ar fi fost activat doar in caz de razboi dintre Franta si Germania. Romania, in calitate de aliata a Frantei, se subsuma astfel politicii franceze de a preveni agresiunea Germaniei prin a o pune in situatia de a lupta pe doua fronturi. Poate ca, si zic doar poate, daca astfel de tratate s-ar fi semnat, razboiul ar fi fost prevenit. Inutil sa repet unui habotnic intepenit in fixismele sale ca la Livadia Kogalniceanu a dat drept de trecere a trupelor rusesti prin tara, la fel in primul razboi mondial, fara ca nimeni sa improaste bale asa cum fac acum epigonii legionarilor.
Nu te-am vazut deloc riguros nici in exprimare nici in logica, deci nu ai de ce te irita aiurea. Tarile Baltice au primit, cu voia lor, baze militare rusesti pe teritoriul lor si asta in 1939, cind razboiul incepuse. Nu asta stipula tratatul preconizat la Montreux de Titulescu si Litvinov. Te referi probabil la tinutul Tesin/Tesinsko, etc., ocupat de Polonia in 1938, odata cu dezmembrarea Cehoslovaciei. La el, printre altele, se referea tratatul din 1925. Te umfli iar ca broscoiul ce se crede stapin pe tau. In fine, Danielopol nu il injura pe Titulescu asa cum faci tu. Asta o fac doar legionarii si epigonii lor.
@Al: Pentru conformitate, tie care pretinzi rigoare dar iti permiti divagatii grosolane, tratatele privind bazele militare sovietice au fost impuse Statelor Baltice, tirziu in 1939, ocuparea efectiva fiind in 1940, apropape in acelasi timp cu a Basarabiei. Toate aceste nenorociri au fost potentate, printre altele, de esuare a politicii franceze de creare a cordonului sanitar care sa descurajeze Germania revansarda.
„Al”, cu mine e mai complicat fiind in valtoarea bataliei de ani de zile, la inceput dialogand elegant. Nu am citit cartea despre care vorbesti si totusi am ajuns la aceeasi concluzie in ce-l priveste pe cominternistul Titulescu! Si nu numai!
De fiecare data respectivii se blocheaza caca ii iei la bani marunti, cu toate ca e domeniul lor, vanzandu-se pe bani marunti, restul fiind dogma si fanatism!!! Spalarea lor pe creiere a fost facuta cu simt de raspundere si a gasit negresit
o receptivitate iesita din comun. Tu ai oferit niste jaloane,la fel am facut si eu dezvoltate pe anii 1920 si 1930 si care e rezultatul? Nul, pentru ca la ei primeaza dogma si propaganda care i-a transformat in roboti, nu adevarul…Nu accepta si nu vor accepta sa le fie luate papusile, idolii falsi…Degeaba le spui ca Iorga a fost ideologul antisemitismului si astfel al nazismului si fascismului universal, in tara creatorul de partide fasciste si al Legiunii…Daca vrem sa reparam si sa ne reparam, sa revenim la Romania adevarata, eterna, trebuie sa coboram idolii/miturile false de pe socluri pentru a-i/a le inlocui cu cei/cele veritabile, care au militat pentru modernizarea democratica reala…
@charlie:
Cred ca nici tu nu speri la vreun demers educativ pentru cesti semidocti – ei trebuie doara sa-si ruleze lozincile, impermeabili la referinte sau rationalitate.
Totusi si tu postezi, de ce o faci?
Pentru ca exista niste limite / subiecte peste care nu se poate trece fara o replica pe masura. Cineva trebuie sa le mai si intepe baloanele de sapun altfel lumea devine irespirabila.
‘Keep up the good work’ !
@ anonim:
Eu am dat referinte relativ la titulescu [valenas – ‘in culisele negocierilor’ ed vremea 2001], tu de unde iti iei ineptiile? DAI VREO REFERINTA? DESIGUR NU.
Danielopol nu doar ca e urmasul lui profesional dar a asistat personal la convorbiri cu litvinov.
Vorbeste in clar de ura eterna a lui mussolini – p 26; si de conditia tratatului sovietic de LIBERA TRECERE A TRUPELOR – p20 [iar discutiile s-au petrecut in franta, nu la montreaux, ineptule].
Evident ca nu s-a semnat, pt ca doar regele o putea face! Titulescu trimite la semnat si cei de acasa sunt uluiti de prostia lui, demitere urgenta. Daca se incheia, la viena apoi pierdeam TOT ardealul, cel putin.
„Apoi sa se retraga neconditionat …” – cine? S-T-A-L-I-N ?? TI-AI PIERDUT COMPLET SIMTUL RIDICOLULUI
Era o schema generala, ocupatia in doua etape – cazul balticilor mai ales, tratat cu drept de tranzit militar (acceptat) apoi in 40 ocupatia.
@anonim:
N-am afirmat niciodata ca ‘toti ce-i care-l apreciaza pe titulescu sunt bolsevici’; in schimb tu repeti idiot (chiar si aici, mai sus) ca e criticat DOAR de legionari – il incluzi si pe danielopol? nu raspunzi si nici nu vei raspunde.
Tu esti pentru mine un bolsevic ne-asumat si am oferit destule argumente – principiul dublului standard fiind cel mai important. Personal n-am simpatii legionare – doar curiozitati – consider ca mistica n-are ce cauta nici macar in cotidian, daramite in politica.
Germania dorea tratat ECONOMIC, militar nu dadea doi bani pe noi nici in 41 macar. Carol al II-lea a fost excizat cu grija de familia regala !!, a fost readus prin lovitura de stat de catre armata si maniu.
Nu stii nici macar sa citesti – am spus mai sus ca pactul r-m s-ar fi facut f probabil chiar si cu tratat economic cu germania, ca orice bolsevic denaturezi. Pactul se datoreaza frantei, tratatul ei cu stalin l-a ingrozit pe hitler.
In cazul poloniei ma refer la anexarea din 1938 evident dar tu nici n-ai auzit de transolza. Un act care arunca deja in ridicol toate aliantele fictionale ale lui titulescu.
„Al”, frumusetea e ca bolsevicul antisemit „Anonim/c.g./Con/Radu Humor” te catalogheaza „legionar”,el fiind un adorator al nazistului Antonescu!!! Iti pierzi timpul de pomana incercand elegant sa-i explici acestui ceausist ne norocit care a fost istoria reala a Romaniei si a Lumii…Colaborarea bolsevicilor germani cu Lenin si apoi cu Stalin a inceput cu Permisiunea
ca cei 34 teroristi leninisti sa tranziteze Germania spre Suedia, Finlanda si Rusia si imediat dupa ce acesti teroristi au pus mana pe Imperiul Tzarist, noua Rusie Sovietica A FOST RECUNOSCUTA DE GERMANIA prin Pacea de la Brest-Litowsk,pace prin care I S-A ASIGUTAT SPATELE GERMANIEI pentru a putea sa-si concentreze principalele forte asupra Vestului europea, la fel ca in 1939!!! Datele istorice vorbesc despre istoria adevarata, nu falsificarile „marilor istorici” si ale unor tradatori ai Romaniei precum acest „Anonim/…”!!! Si recunoasterea URSS a fost asigurata de „republica de la Weimar”…
„Anonim/Con/c.g./Radu Humor” hidos arata istoria cant te trezesti ca talambul sa o foarfeci!Republica de la Weimar care se dadea „social-democrata” sau de „centru”, in fapt fiind condusa de bolsevici sub acoperire care nu iesisera din conservare
nefiind necesar, niciun contemporan nearatandu-i cu degetul, A COLABORAT MILITAR SI ECONOMIC in secret cu Rusia Sovietica, respectiv URSS. Pe Hitler l-au cocotzat la putere „miliardarii evrei”(iata iti fac pe plac, „evreii” si-au pregatit cu propria mana HOLOCAUSTUL!), Feldmaresalii lui Lenin Hindenburg si Ludendorff si KPD(partidul comunist german la ordinul Comintern), asta ca sa lamurim filiatia „socialistului” Hitler care a facut parte dintre teroristii bolsevici care in 1918
au instaurat o „republica a SOVIETELOR”!!! Hindenburg si Ludendorff care l-au fortat sa abdice pe Kaiser sunt si cei care
au dirijat colaborarea militara cu Rusia Sovietica dupa 1918, asa ca sa poti face legatura, ca si toti cei ca voi.
In timp ce componente ale armatelor lor se ciondaneau in Spania din 1936 Hitler si Stalin au colaborat in plan militar si de spionaj, iar Paktul Anticomintern nu a deranjat aceasta colaborare in incheierea Paktului Ribbentrop-Molotov!!!
URSS impusese Poloniei sa permita Armatei Rosii intrarea pe teritoriul acesteia in cazul unui atac nazist, fapt pe buna dreptate respins! Repet, simplul tratat URSS-Polonia il descuraja pe Hitler! Bolsevicul Titulescu a dat aceasta permisiune
angajand Romania fara stiinta conducerii acesteia! Paktul ruso-german din 1939 a permis/prevazut cedarea unei parti mari din Ardeal si a altor parti din Basarabia si Bucovina celor doua state complice. Briand, Titulescu, Chamberlain, Kellogg
au creat prin paktele anilor 1920 bazele cedarii Europei Centrale prin aplicarea „Solutiei a 4-a” pt „salvgardarea pacii”
lui Hitler…Tancurile sovietice erau dotate cu „motoare Ford” cand a adus „poporul ales”, bolsevic nenorocit „c.g.”…
Celor care o tin cu puia gaia, dar fara documentatie, gen holocash, pot sa le spun, ca la fel ca si vechea garda a lor bolshevica (culmea acuzind pe altii ca fiind bolshevici) care a reusit sa omoare Elita intelectuala la Canal, inchisori precum Pitesti, Sighet, etc…, se chinuiesc acum sa-i omoare, sau sa-i stearga din istorie, pe cei care nu i-au prins, fiind scapati. Ei sunt avocatii poporului, se suplinesc tribunalelor adevarate, sa zicem Nurenburg, etc…si vor sa spuna ca tov.P.M. P.Roman ca ei fac istorie, si numai ei, chipurile sunt ca uleiu la suprafata apei, dar mascind apartenenta minoritara, ex.tribul Brucan/Soros. Aici in multe comentarii sunt multe contradictii, demne de a fi demascate, ex. toti sunt bolshevici, dar sforile tragindu-le tov.Stalin, dar ce sa vezi gura nu-i miroase, pentru ca el a fost fata mare si razboiul WW2 l-au facut aia rai. Aia buni ca tov.Putin si col 5-a a lui pot sa-si faca de cap in lume, in loc asa cum Germania s-a recunoscut invinsa in WW1 si acceptind conditiile, sa procedeze la fel, fara pierderi pentru Omenire, ca sa nu mai repete istoria criminala a lui Stalin, pentru care se feresc ca de dracu sa plateasca pretul. Vor doar sa-si duca „diplomatia” lor de a-si acuza victimile pina la capat?.Nu au decit sa o faca dar vor plati indoit, si oricum politica lor costa foarte mult.
O zi buna.
Con
P.S. Daca erau in Rusia erau de mult acolo unde le este locul, si poate ca au uitat ca pe vremea lui Stalin, se omorau untre ei, de unde vorba lor anti semiti (=intre ei). La scoala nu se preda ura contra propriului popor, sau adularea ca pe vremuri, a popoarelor „eliberatoare”, precum Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus. He, he…s-au fumat vremurile…
@Al: Rastalmacesti dupa cum iti este naravul. Nu am sustinut niciodata nici rezistenta pe si nici inexpugnabilitatea liniei F-N-G. Dupa mintea ta napadita de mucegaiul verd-brun, toti care il apreciaza pe Titulescu sint bolsevici. Daca nu esti informat, rastalmacesti sau minti. Legionarii erau cei care sustineau sus si tare ca, dupa ce vin la putere, in 24 de ore Romania va avea o alianta cu Germania. Ofertele mieroase ale Germaniei nu de Titulescu au fost respinse ci de Carol al 2-lea, cu cuvintele, memorabile totusi: nu pot trada pe cei care m-au ajutat sa fac Romania Mare. Injura-l deci pe el de monarhist ce esti. Ba inca, in virtutea ineptiei, mai si sustii ca Romania ar fi raspunzatoare de pactul R-M (asa pretindea Hitler!), uitind ca, incepind cu Rapallo, Germania valsa cu Rusia bolsevica.
Nu de tratatul de frontiera polono-ceh din 1925 era vorba. Te faci ca ploua ca sa ai de ce bate toba. Cine este deci impostorul?
Italia nu a facut decit figuratie si a incurcat lucrurile oriunde s-a aflat in treaba. La Viena, Ribbentrop a avut primul si ultimul cuvint. A dat cistig de cauza Ungariei pentru ca aceasta cinta demult in struna Germaniei. Romania a fost reprezentata de Manooilescu, cunoscut in Italia si admirator al lui Mussolini. Daca Italia avea cuvint, de ce nu a contat asta iar Titulescu era demis de 4 ani?
Nu a existat o anexa secreta pentru ca nu s-a semnat nici un tratat cu Litvinov. Discutiile de la Montreux au fost doar preliminare. Cele convenite prevedeau expres ca trupele sovietice vor trece Nistrul doar la cererea Guvernului roman si trebuiau sa se retraga neconditionat la cererea acestuia. Romania se plia astfel dorintelor Frantei – aliata sa. Ceva similar s-a semnat la Livadia si la intrarea in primul razboi mondial, nu de voie ci din necesitatile momentului.
Deci rigiituri de birt legionaroid. Nu Titulescu a fost invalidat de istorie ci totalitarismul brun sau rosu, ambele dragi tie, caci nu demult il adulai pe Stalin si Rusia.
@anonim:
„Subiectul a fost discutat” ?? La fel de valid ca si rezistenta pe namoloasa-galati, unde esti mare ‘expert’…
Singurul tau ‘contra-argument’ a fost ca m-as bucura chipurile de ‘boala’ lui titulescu (impostor fiind numeai „cancer” dependenta de morfina); si fiind la o adica ‘inuman’ ergo si argumentele mele sunt invalide. De, nu te pui cu ‘legionarul’ danielopol opunand mitografii ceausiste. [in caz ca ai probleme de memorie iti indic si articolul unde comentai].
@ con:
Ultima servita a lui titulescu a fost antamarea tratatului cu sovietele, cu uluitoarea clauza secreta a trecerii armatei rosii spre vest – o ‘bomba atomica’ diplomatica, ceea ce duce si la demiterea lui urgenta, desigur.
Aceeasi schema a ocupatiei in 2 faze a fost folosita de stalin in cazul tarilor baltice. Istoria l-a invalidat pe titlulescu pe deplin si foarte repede.
Si tu si anonim rostogoliti niste lozinci, atat. Problema e ca ele sunt moneda curenta in mae …