Generația de astăzi a auzit de foarte multe ori liderii europeni spunând că Uniunea Europeană are nevoie de o reformă profundă. Instituțiile europene din Bruxelles au adresat statelor membre nenumărate îndemnuri de a se transforma și ele pentru a fi capabile să răspundă mai bine provocărilor integrării europene și evoluțiilor rapide de pe scena internațională.
Noi, în România, am fost mai atenți la „temele” care ne erau direct expediate de la Bruxelles și mai puțin la cele referitoare la alte state membre și la entitatea organizțională numită Uniunea Europeană.
Din anul 2000 a început procesul de pregătire a ceea ce se prevedea a fi cea mai amplă dezbatere europeană asupra viitorului Uniunii Europene. Și, într-adevăr, din 2002 a fost realizată o astfel de discuție care s-a finalizat prin semnarea de către statele membre a unui Tratat Constituțional (oct. 2004) care aducea câteva inovări instituțiilor europene și procesului decizional european, oferea o direcție mai clară procesului integrării europene. Doar că, în lunile mai și iunie 2005, două state fondatoare ale Comunității Europene-Olanda și Franța-au respins acel Tratat Constituțional în procedura de ratificare. Astfel, rodul dezbaterii europene instituționalizate în Convenția privind viitorul Europei a fost anulat și s-a revenit la „reforma” eurobirocraților și politicienilor ocazionali (chiar dacă legitimi) care au elaboart Tratatul de la Lisabona (2009). În fapt, cum spunea un fost președinte al Comisiei Europene, din 2005 s-a intrat într-o criză constituțională care a evoluat spre criza existențială în care se zbate și astăzi Uniunea Europeană.
De atunci, au mai zguduit Uniunea Europeană și o criză economico-financiară (2008-2011), recenta criză socială (pandemia) și economică, dar și alte crize politice (naționalisme și populisme), regionale și globale legate de evoluția Sistemului Internațional contemporan. De fiecare dată, liderii statelor membre și cei ai instituțiilor europene reânnoiau promisiunea de a reforma organizația, dar până la urmă au fost preferate doar schimbări și paleative reparatorii. Și în ultimii ani s-au expus intenții de a se propune reluarea procesului de reformă a Uniunii, dar…a venit încă o criză, iar prea puțin disponibilii lideri europeni spre inovare, creativitate, și dotarea Uniunii cu politici și instrumente adecvate sec. 21, au tot amânat proiectul renovării și chiar al refondării ei. Au preferat să stea în așteptare ca și cum crizele prin care trece Uniunea Europeană ar produce ele însele nu doar determinisme, ci și inițiative!Ori, tocmai în criză ar trebui să se propună transformări care să genereze noi oportunități.
A aștepta ca oportunitățile să decurgă propriu-zis din criză nu înseamnă că liderii europeni ar avea o viziune clară transformaționistă și nici aptitudini pentru leadership.
În luna martie a acestui an am întrebat mai mulți politicieni și formatori de opinie din Bruxelles dacă mai există vreo șansă pentru dezbaterea reformării Uniunii Europene. Cei mai mulți m-au privit mirați și mi-au răspuns că nu ar exista curajul să se provoace liderii naționaliști și populiști din anumite state membre, îndeosebi pe fundalul Brexitului și în contextul actualei crize socio-economice. Opinia mea a fost că o astfel de discuție ar fi trebuit derulată inclusiv pentru a revigora încrederea socială a cetățenilor europeni care sunt supuși unei comunicări politice dominată de temeri, defetism și lipsă de claritate a „căii de viață europene”. Și le-am dat ca exemplu experiența istorică a anilor 30, din secolul trecut, când guvernul francez, Societatea Națiunilor și președintele Adunării acesteia, ministrul român Nicolae Titulescu, au propus și au militat pentru o ieșire din Marea Criză a epocii prin inițiativa creării Uniunii Europene. Desigur, acel proiect nu a avut susținere largă atunci, dar el a avut meritul de a fi o alternativă la propunerile totalitare și fasciste, a contribuit la mobilizarea și fundamentarea ideologică a mișcării de rezistență din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, apoi a Mișcării Europene, pentru ca, în 1946, chiar britanicul Winston Churchill să lanseze o formulă de State Unite ale Europei. Iar la puțin timp după aceea să se inițieze nucleul Comunității Europene.
Românii, inclusiv politicienii, diplomații și eurobirocrații care lucrează în instituțiile europene din Bruxelles, ar merita să rețină că ministrul afacerilor Străine al guvernului României, Nicolae Titulescu, a fost un sincer și dedicat susținător al proiectului Uniunii Europene. Dar iată contextul evocat:
Cu 90 de ani în urmă, ministrul francez de Externe Aristide Briand a supus dezbaterii Societății Națiunilor Memorandumul guvernului francez asupra organizării unui regim de Uniune federală europeană. Acest proiect de Uniune Europeană venea în prelungirea unor dialoguri intelectuale de după Primul Război Mondial, când frecvent se spunea că predominanța Europei în Sistemul Internațional a ajuns la zenit, în noul echilibru de putere al lumii apărând alți actori importanți. Ideea pan-europeană a luat și forma unei mișcări politice odată cu avertismentul contelui Coudenhove-Kalergi, apărut în presa din Berlin și Viena (1922), conform căruia Europa postbelică avea numai două alternative:”integrare sau colaps”.
Grupurile politice din statele europene au primit cu scepticism și indiferență ideile contelui Coudenhoven, poate pentru că acesta avea rădăcini culturale austriece și și-a lansat propunerea în mediile germano-austriece. Criza economică izbucnită în 1929 a readus în prim-plan scepticismul spenglerian și pentru a arăta că totuși Europa va putea evita colapsul, guvernul francez a agreat să înainteze, prin intermediul ministrului Aristide Briand, un proiect de reorganizare federală a continentului, într-o formulă interguvernamentală, cu insistență asupra factorilor economici și politici, meținând și recunoscând statul și suveranitatea lui.
În septembrie 1930, ministrul român al Afacerilor Străine, Nicolae Titulescu, a fost ales președinte al celei de-a XI-a Adunări a Societății Națiunilor. În mediile diplomatice europene ale vremii era cunoscută susținerea franceză de care s-a bucurat Titulescu pentru a deține această înaltă demnitate internațională și se spunea că unul dintre motivele Parisului ar fi fost acela că Memorandumul Briand intra în dezbaterea Societății Națiunilor. Titulescu era deja cunoscut ca fiind un adept convins al negocierilor internaționale, al raportării la dreptul internațional și întărirea instituțiilor care urmăreau pacea și cooperarea. El dovedise că relațiile între Vest și Est erau esențiale pentru o reală pace și cooperare europeană. Cu un an înainte de această alegere, Titulescu susținuse în Reichstagul Germaniei că organizarea comunității europene/internaționale nu presupunea crearea unui suprastat, fiind o asociere voluntară a statelor independente care-și dădeau ele însele cadrul legal, conform propriei suveranități.
Tot în fața parlamentarilor germani, ministrul român arăta că deși acea epocă de criză a readus în discuție expresiile tradiționale de suveranitate și independență statală, opinia sa era că „suveranitatea statelor, care altădată era înțeleasă ca o putere absolută, încât unele minți se credeau îndreptățite să nege, în general, existența unui adevărat drept internațional, este astăzi îndeobște considerată ca o voință care se autolimitează, în virtutea propriei sale independențe”. Cu același prilej, emisarul de la București demonstra că raportarea statelor la dreptul internațional nu însemna subordonare, ci coordonare, iar puterea în relațiile internaționale nu consta doar în forța statului, ci și în „conștiința solidarității umane”.
Pornind de la o astfel de concepție, Titulescu a susținut proiectul lui Aristide Briand de Uniune Europeană. Și pentru că Marea Britanie a fost vocal împotriva acestuia, Nicolae Titulescu a mers chiar la Londra pentru a argumenta că, în condițiile crizei mondiale devastatoare, soluția nu putea veni din obstrucționism sau întoarcerea la trecut, fiind nevoie de o privire curajoasă spre viitor, inovare și o stare de spirit nouă care să se sprijine pe rațiune. Într-o conferință prezentată la Universitatea din Cambridge (19 noiemb. 1930), a pledat pentru ca omenirea să-și revizuiască propriile prejudecăți și a demonstrat, punct cu punct, faptul că proiectul de Uniune Europeană al lui Briand a fost „desfigurat” și „maltratat” din neștiință și rea-voință, desi era, la acea oră, ”singura soluție” pentru ca popoarele Europei să evolueze în pace. Și încheia astfel pledoaria de la Cambridge, în favoarea Uniunii Europene:”Este o inițiativă generoasă, destinată a apropia popoarele de pe continentul care în istorie a cunoscut cel mai mare număr de războaie, pentru ca, ușurate pe cât posibil de greutățile ce le pot rezolva între ele pe care amiabilă, să se consacre, cu mai multă tărie și mai multă libertate, împlinirii obligațiilor lor de membri ai Societății Națiunilor”.
Dezbaterea proiectului Briand la Societatea Națiunilor a continuat în cadrul unei „Comisii de Studiu pentru Uniunea Europeană” în care, din partea României, a activat tot Nicolae Titulescu. În intervențiile sale a încercat să armonizeze opiniile divergente și să sublinieze valoarea punctelor comune în crearea „operei europene”, adică a Uniunii Europene. Mai mult, a îndemnat tot timpul pe reprezentanții statelor în respectiva Comisie să vină cu propuneri concrete, practice de trecerea prin tranziția către o Uniune Europeană. Pentru definitivarea proiectului european, Titulescu a considerat necesar ca atunci când vor exista destul de semnificative soluții practice de punere a sa în aplicare să fie întrunită o Conferință europeană care să decidă asupra modului în care statele vor colabora în cadrul Uniunii Europene. La începtul anului 1931, Titulescu era chiar optimist, afirmând că „sunt mai multe puncte de acord decât puncte de dezacord”. Deziderat care, în condițiile prelungirii crizei economice mondiale și a avansării puterilor totalitare pe scena europeană, nu s-a mai împlinit. Context care, pentru a demonstra inclusiv valabilitatea proiectului Uniunii Europene, l-a determinat pe Titulescu să insiste asupra cooperării statelor din Europa Centrală și de Sud-Est. Statele din respectivele zone erau îndemnate să se unească pentru a ajunge la prosperitate, nu să se izoleze și să se confrunte, adăugând și o opinie prospectivă, îndreptată tot către proiectul Uniunii Europene:”Unirea nu reușește niciodată când se face împotriva cuiva;ea triumfă întotdeauna dacă se face pentru ceva”.
Titulescu a continuat să suțină pe tot parcursul anilor , 30, ai secolului trecut, proiectul realizării Uniunii Europene, înscriindu-l în ceea ce el numea „idealul creator” al europenilor. Fără a se considera un idealist (adesea spunea că în politica internațională trebuia să fii atât idealist cât și realist), el aprecia că europenii puteau forma un „suflet colectiv”, chiar dacă acesta se exprima printr-o largă diversitate rasială și culturală. De aceea s-a străduit să înfăptuiască o stare de spirit în favoarea înființării Uniunii Europene, militând pentru ceea ce numea „spiritualizarea frontierelor” (cum am spune astăzi, libera circulație a mărfurilor, persoanelor etc. ). Eu cred că mai degrabă el înțelegea prin acea spiritualizare o „sinceritate de gândire și de acțiune”. În 1937, la Universitatea din Bratislava, spunea limpede că pentru el viitorul trebuia să consacre „o nouă și solidă integrare” și a statelor din Europa Centrală, totdată militând pentru unitatea Europei. Prelegera sa de la Bratislava s-a intitulat, nu întâmplător, Ordinea în gândire și, referindu-se la propriul mod de a judeca lucrurile, destăinuia că „în domeniul politic am aplicat întotdeauna legile științei, iar în domeniul științific am aplicat întotdeauna regulile experienței, pe care viața mi le dezvăluia la fiecare pas al carierei mele politice”. Printr-o astfel de grilă de evaluare a epocii și oamenilor ei, Titulescu atenționa, în 1935, că europenii trebuiau să vadă creația politică rezultată din pacea de după Primul Război Mnodial drept o realitate care s-a înscris pe drumul unei deveniri desprinsă de trecutul antebelic și înscrisă pe traiectoria unei „continue creșteri”. Era sigur că și Statele Unite ale Americii aveau o așteptare de la europeni să creeze „Statele Unite ale Europei”, deoarece și pe continentul nord-american dominant era tot idealul creator. Cu trimitere tot la proiectul Uniunii Europene, Titulescu spunea (1937) că „Idealul creator nu se mulțumește să sădească în sufletul omenesc germenele credinței într-o viață viitoare, în care înțelepciunea să fie aliata bunătății;el cere mai cu seamă eforturi necesare, oricât de mari ar fi ele, pentru a integra în materie toate elanurile instinctive ale sufletului omenesc spre frumos și spre bine;pentru că pe acestea nu este destul să le întrezărim, ci trebuie să le și creăm”.
Acel proiect de Uniune Europeană, lansat la începutul anilor , 30, nu a fost înțeles la justa valoare de politicienii vremii. Acum știm că după Marea Criză s-a impus concepția care a dus la Al Doilea Război Mondial (cel mai cumplit carnagiu de pe această Planetă), la împărțirea Europei în blocuri antagonice (Războiul Rece) și la enorme suferințe ale cetățenilor continentului (și nu numai). Totuși, idealul Uniunii Europene a răzbătut prin acei ani neguroși, iar noi, cetățenii europeni de astăzi, ar trebui să reținem ceea ce spunea și Titulescu : Uniunea Europeană este un „ideal creator”, nu unul static sau ancorat în trecut. Acum vedem că aparține prezentului. Depinde de actuala generație să știm care-i va fi viitorul!
La 1 iulie a. c. , Germania a preluat Președinția Consiliului Uniunii Europene. Are în față un semestru de formidabile provocări datorate crizei complexe globale, dar și crizei existențiale a Uniunii Europene. Sperăm că, mai mult ca acum 90 de ani, liderii politici europeni vor avea curajul, viziunea și determinarea să vină în fața cetățenilor europeni cu propuneri și soluții care să aducă rezolvări la problemele europene și internaționale și, de ce nu, să pornească o dezbatere sinceră, serioasă și aplicată, în cadrul Conferinței privind viitorul european, despre idealul creator al unei mai bune Uniuni Europene. Iar liderii României ar putea lua aminte la faptul că un distins diplomat și gânditor politic de la noi, Nicolae Titulescu, dar și alți contemporani ai săi, au susținut „idealul creator” al Uniunii Europene cu multă convingere și angajare. Au făcut-o și cu speranța că generațiile următoare vor continua acest ideal până la realizarea lui, dar fără a pierde din vedere elementele de creativitate, inovare și adaptare la viitor.
@anonim:
– Toate tarile invocate de tine fie au pierdut teritorii masiv, mintite ordinar (cehoslov, polonia) fie s-a luptat pentru ele (grecia, iugoslavia) fiind interesante strategic. Carol vine din turneu cu mana goala – DE ACEEA SE OPRESTE LA BERLIN. Si tocmai pentru ca antonescu era de incredere a fost pus de fabricius – vanitatea lui frustrata si rigida a fost parghia esentiala; berlinul n-a miscat un deget pentru carol. Tarile antantiste ‘au avut o imagine buna’ ?!?! unda vesela din nou … ungaria a avut o imagine la fel de buna, luptand alaturi de nemti pana in ultima clipa, noroc cu stalin.
– Sigur ca metaxas putea sa spuna orice ineptule – flota britanica domina TOTAL mediterana. La ce pierderi a avut in creta cu englezii, hitler i-a tinut in stand by apoi pe parasutisti pana la disperarea din ardeni.
– Maniu nu a vrut sa ia guvernarea, antonescu i-a oferit-o – e o tema clasica, nici macar atat nu cunosti?
– Nu a negociat nimic ungaria in vara lui 40, delegatia ei s-a intors asa cum a venit, stalin a respectat tratatul r-m. Altfel de ce ar fi acceptat diktatul – socotit doliu national. Ca orice austriac hitler ii dispretuia, si-a dat seama insa ca nemultumindu-i pe amandoi pretendentii ii poate santaja magistral.
@Al: Lamureste-te singur ce a facut Italia in 1919, daca te pretinzi asa de cunoscator, precum si despre negocierele Ungariei cu URSS, care incuraja si Bulgaria pentru frontiera pe Dunarea de Jos. La fel, daca tot citezi din Wikipedia, vezi despre cum si de catre cine a fost inceput conflictul. Da, bomba separatista a fost plasata de guvernarea stalinista si nu numai in Georgia, caci toata fosta URSS era impinzita de astfel de enclave. Trupele ruse de pe Nistru, mai nou din toata Crimeea, sint un argument convingator pentru Chisinau, odata ce Occidentul face cu ochiul Rusiei iar Romania este neputiincioasa. Tabloul de ansamblu arata ca URSS nu s-a chiar destramat ci doar retras, siret si neconvingator, de la periferie. Acum, Imperiul Rus este in curs de refecere, sub ochii complezenti ai Occidentului duplicitar si narcisist. Trupele legionare de care spui erau detasamentele de pedepsire de care vorbeam eu. remarcabil e ca multi legionari aflati in incisori s-au cerut voluntar pe front si au ajuns in astfel de unitati de sacrificiu. Cit despre disciplina din Armata sovietica las-o balta pentru ca romanii stiu prea bine cum a fost. O stiu si altii. Nu mai abera cu frontul strategic de 20 de kilometri din Istm pentru ca lupte grele s-au dat si in nord, tot strategic, unde sovieticii voiau sa taie tara in doua. Te cramponezi fara rost de o prostie …
@Al: Indiferent cit de apropiat a fost Danielopol de Titulescu, aceasta nu este de natura sa rastoarne ceea ce este scris intr-un document de arhiva, datat, care este si comentat si semnat de cei doi, Titulescu si Litvinov. Faptul ca refuzi sa consulti cartea si persisti in ceea ce pare a fi o confuzie nu este propriu cuiva care vrea sa stie adevarul.
Stiu de masinatiunea englezilor in Iugoslavia care a speculat puternicul sentiment antigerman al iugoslavilor. Nu se stie insa daca tratatul cu Germania le-ar fi asigurat neutralitatea. Pina a lupta britanicii in Grecia pentru Suez, atit cit au luptat, au luptat grecii pentru ei insisi, intii contra italienilor. Din pacate pentru noi, Carol al 2-lea nu era de stofa lui Metaxas sa spuna ‘Alors, c’est la guerre’, chiar si in toiul noptii, atunci cind i s-a prezentat ultimatumul italian. Izolate au fost si statele proantantiste dar, in pofida vicisitudinilor (ocupatia, razboiul, colaborationismul unora, deloc putini), acestea nu si-au schimbat orientarea, ceea ce le-a asigurat dupa razboi o imagine si pozitie mult mai buna.
Nu Antonescu a chemat trupele germane in tara si nu el a renuntat la garantiile franco-britanice ci Carol al 2-lea, desi, atunci cind a facut-o, cazuse deja in dizgratia germanilor. Totusi, Antonescu isi are partea consistenta de raspundere, incepind cu calcarea promisiunii catre Maniu ca il va lasa pe acesta sa formeze guvernul si terminind cu miza pe victoria germana, de care, chiar si atunci nu se prea credea. Restul a venit de la sine.
@ anonim:
Tragand linie, refuzi in continuare sa raspunzi la intrebarea-cheie: CU CE NE-AM ALES DUPA MONOPOLUL-TITULESCU ASUPRA POLITICII EXTERNE?
Sau, ma rog, ai raspuns intrucatva: carol distruge politica atenta a lui titulescu, apropiindu-se de germania – si drept recompensa pentru apropiere germania ofera ardealul de nord ungariei!! Umorul tau involuntar te absolva de multe ineptii …
In conditiile in care FRANCO-BRITANICII NU INTERVIN IN 39 NICI MACAR PENTRU POLONIA – SI SE INTELEG EXPLICIT SA N-O FACA!! – ma intreb ce-i trebuia in plus viziunii lui titulescu sa se realizeze? Polonia fiind mult mai importanta strategic pentru franta decat noi.
Tratatele sunt fatalmente temporare, o lectie elementara de istorie. Ca unirea sa reziste aveam nevoie de mai mult decat de o armata rupta-n fund, deci de o industrie si investitii, de o romanie moderna cu centre urbane puternice. Singura mare economie complementara in zona era cea germana.
Rolul lui titulescu ar fi fost sa convinga franta ca monopolizand prin romania sursa de petrol a germaniei e in beneficiul ei. Si ca o germanie prospera e in favoarea securitatii sale, n-ar fi fost greu de altfel, hitler viza estul.
Dar pentru asta era nevoie de mai mult decat de un visator la externe, de cineva care sa cunoasca LIMITELE diplomatiei. S-ar spune ca titulescu a fost un prea mare diplomat SI DOAR ATAT! Pierderea leadership-ului politic al romaniei in 1927 a fost cred nexul esential in ascensiunea lui.
Dpdv mental-strategic noi traiam inca in siajul razboiului crimeii, cand vesticii vin sa ne faca unirea cadou. Esecul desantului francez la salonic in 1916, sau galipoli, sau apoi in razboiul civil din rusia – trebuia sa fie un urias semnal de alarma.
@anonim:
– Cum au rupt abhazii acordul cand georgienii i-au invadat? (ucigandu-i si pe rusii din fortele de pace). ASTA SPUNE CHIAR WIKI. De altfel te devoalezi, intai sustii ca abhazii rup acordul, apoi ca oricum acordul n-are valoare (‘trupele rusesti nu pot fi considerate de mentinere a pacii’ – deci e ok ca i-au ucis).
Cat despre istoricul zonei: stalin (georgian) alipeste jumatate din abhazia georgiei. Asa cum si noi vrem sa ne unim cu moldova (doar ca ea nu prea vrea), asa vor si abhazii – ce e asa greu de inteles? Daca georgia (sau ucraina) ar fi macar in nato sau ue, sacrificiile lor teritoriale ar mai fi de inteles, asa e curata prostie ce au facut, provocand rusia.
@anonim:
– Adica ungaria negocia cu stalin, si acesta ar fi trecut peste acordul impartirii sfereleor rib-mol?? el care in 41 a mentinut zile intregi ordinul de a nu riposta la invazia germana, crezand in onoarea lui hitler ?? esti ingrozitor …
– Cum a tinut italia partea ungariei in 1919 si de ce n-a facut-o la trianon? e a 2-a oara cand intreb, desigur nu raspunzi.
– EU am mentionat ca frontul in finlanda nu a fost in portiunea cea mai ingusta si de ce finii s-au retras putin; acum iti atribui tie mentiunea (bolsevicii fura intotdeauna). Sigur ca nu doar acolo s-au dat luptele dar acolo a fost FRONTUL STRATEGIC – o notiune esentiala de care habar n-ai. Macar recunosti cei 20 de km!!
Nu are importanta, puteau fi si 40 si 60 chiar. Important e ca FRONTUL STRATEGIC putea fi mentinut (nu ca la noi in basarabia, unde aveam sute de km). Odata cu topirea zapezii si frontul din nord devine ‘strategic’, intrucat sovieticii puteau deplasa cantitati mari de material; si FIIND PE SUTE DE KM nu putea fi mentinut.
Oricum, asta n-avea nici o legatura cu indisciplina trupelor sovietice, gaselnita ta, de aici am pornit.
– Milcoveanu relateaza cum trupele de detinuti legionari au fost obligate sa atace prin ultimul camp de mine la sevastopol (mi se pare si neinarmate ?? nu mai retin). Oricum, sa sustii ca in armata sovietica nu se executau ordinele … o alta mostra din inepuizabilul tau rezervor de ridicol.
– La episodul abissinia ajunge sa spun ca italia renunta imediat la importurile de produse petroliere de la noi, de care avea MARE NEVOIE. Pana atunci avuseseram o relatie excelenta, in pofida micii antante.
@anonim:
– Danielopol a fost cea mai apropiata persoana de titulescu la geneva, atat afectiv cat si profesional, martor PERSONAL de multe ori la discutiile cu litvinov, declarat explicit de titulescu drept ‘urmas’. Adulatia ta este una religioasa, ‘omul are sau un dumnezeu sau un idol’, ce s-ar alege de un labil ca tine fara reperele astea fabricate in ceausism …
Apropos de beevor – la discutia despre razboiul civil spaniol nu mi-ai raspuns daca la el ai gasit ca ‘bolsevicii nu putea distruge mii de biserci pentru ca nu aveau timp, trebuiau sa lupte’ sau e gaselnita ta geniala ?!
– TOTI istoricii sunt de acord ca izolarea din 40 se datoreaza mizarii pe garantiile anglo-franceze, adica a politicii titulescu, esti catastrofal, nici macar lecturi elementare nu ai. Sa spui ca germania ne ia ardealul de nord TOCMAI datorita apropierii de ea !?!?! CINE FACE DE FAPT RACORDUL CU GERMANIA? tocmai idolul tau antonescu !! el a fost OMUL LUI HITLER.
Comparatiile urmatoare – desigur inepte, ca de obicei, cultura de fost nomenclaturist: la belgrad e nevoie de lovitura de stat a englezilor, in grecia au luptat pentru ei (de, suezul), praga a experimentat ‘garantiile’ inca din 38, si tot pierde subcarpatia, polonia pierde jumatate din teritoriu.
CHIAR SI TITULESCU INGROZIT DESCOPERA VALOAREA ‘GARANTIILOR’, dupa cum am aratat mai sus; iar franta si anglia nu aveau nici cea mai mica intentie sa lupte. Bietii polonezi erau cu cinism asigurati in 39 ca armata franceza lupta din greu, facandu-i sa moara inutil.
Sunt fictiuni clasice de-acum, la care un dinozaur ca tine nu poate sa renunte.
@Al: Trisezi ca in ultima circiuma din cea mai sordida mahala. Ai citat trunchiat din Wikipedia. Paragrafele anterioare spun clar cine a atacat pe cine si ce hram purtau fortele rusesti. Separatistii sustinuti de Rusia au rupt acordul de incetare a focului iar trupele rusesti nu pot fi considerate de mentinere a pacii odata ce exact Rusia ii sustinea pe separatisti. Aceleasi fapte s-au petrecut in zisa Republica Moldova, pe Nistru si se pot repeta in zisa Gagauzie, adica putinele sate rasfirate din sud, unde s-a aciuat o populatie dezradacinata.
Nu din cauza lui Titulescu care i-a dat afara pe golanii italieni, Romania era izolata in 1940 ci din cauza faptului ca Romania cazuse sub influenta Germaniei, acceptind trupele sale si renuntind la garantiile franco-britanice. Indiferent de presiunea germana, indiferent de cit de strimtorate erau Anglia si Franta, Grecia, Iugoslavia, Cehoslovacia si Polonia nu au facut-o. A facut-o insa Romania condusa de Carol al 2-lea, care cauta sa-si salveze tronul cu orice pret. Si-a salvat doar pielea cu pretul platit de Romania.
Jukov este cel care a vorbit despre fortarea cimpurilor de mine prin sacrificarea deliberata a infanteristilor, intr-o discutie particulara cu Eisenhower imediat dupa razboi. Totusi, unii autori sovietici contesta cele spuse de Jukov, desi par credibile, tinind cont de cum duceau sovieticii razboiul, adica valul de oameni, mai exact turma trimisa direct la moarte. Nu am aflat insa nimic despre faptul ca si romanii ar fi facut la fel si nici nu cred. Nu exclud insa utilizarea detasamentelor disciplinare pentru misiuni sinucigase. Toti au facut la fel, fara exceptie.
Inca odata, incropeli de ins dus cu capul.
@Al: Merita s fi citit si inteles mai mult si sa fii mai putin badaran. Cum insa esti gros de obraz si dus serios cu capul, caci numai un dus cu capul poate sustine ca textul unui document din arhiva e pentru Abwehr sau sa-l recuze pe Antony Beevor ca fiind agitprop, esti demn doar de dispret, nu insa de mila din cauza tupeului.
Sursa primara este documentul scris, deci arhiva, nu memoria de dupa decenii. Daca in cartea lui Valenas scrie ca tratatul a fost convenit la Talloires si nu la Montreux, atunci este o confuzie. Cine a facut-o nu stiu. Voi avea cartea si voi vedea.
Indiferent de cine a fost Danielopol, spusele sale despre gestul lui Titulescu de a-i evacua pe acei salbatici nu este mentionat in scrierile despre Dictatul de la Viena. Mentioneaza tu un istoric, nu un diletant ca Valenas, care a facut asta si a pus Dictatul pe seama lui Titulescu. Ramine deci opinia personala a lui Danielopol si atit. Cind in 1919, Italia, sora noastra latina, tinea partea Ungariei, tot din cauza lui Titulescu o facea? Danielopol ce spune despre asta?
Da, Ungaria negocia si cu Stalin pentru frontiera pe Carpati. De aceea, sustinerea lui Stalin pentru Romania a fost pedeapsa pentru Ungaria, nu recompensa pentru Romania, careia tot el nu i-a acceptat cobeligeranta.
Decit sa faci in turbarea ta spume la gura, ia o lucrare despre Razboiul de Iarna si cel de Continuare si lamureste-te asupra frontului. Frontul nu a fost in portiunea cea mai scurta a Istmului si luptele nu s-au dat numai in Istm. Ce citezi tu este doar pe un sector, intr-adevar unul de rupere, dar asta nu inseamna ca rezistenta a fost numai acolo, pe 20 de km, asa cum tu, dus cu capul fiind, sustii, iar in rest, pina in nord, finezii se bateau pe burta cu rusii.
– Nu am spus ca sovieticii aveau o disciplina absoluta, doar ca era celebra; iarasi lipsa ta de nuante bolsevica. Cand divizii intregi, sovietice sau nu, inconjurate, nu mai au logistica – adica hrana si munitie – da, se predau; da un contraexemplu.
In plus mai stiu pe cineva care mana soldati in campuri de mine, idolul tau antonescu!
– wiki russo-georgian war:
‘To put an end to these attacks and restore order, the Georgian Army was sent to the South Ossetian conflict zone on 7 August. Georgians took control of most of Tskhinvali, a separatist stronghold, in hours.’
Ce nu spune wiki e cati rusi din fortele de pace au murit in atacul-surpriza – asta i-a infuriat si de aici violenta contra-ofensivei. Rusia nu avea nici un chef de conflict IN TIMPUL OLIMPIADEI, asta nu spune wiki.
– Oricine ar fi cerut evacuarea presei italiene, de acord – dar nu CUM a facut-o titulescu, uitand ca e in slujba unei tari mici si fragile, FARA ALIATI REALI. Impulsiv cum esti te topesc aiurelile radicale si grandilocvente.
– Chiar reducand la absurd ca italia n-ar fi contat la viena (nu e cazul) important e ca NIMENI n-a contat alaturi de romania, si asta a facut titulescu. Dar danielopol vorbeste explicit de RAZBUNAREA italiei.
– Adica horthy il santaja pe hitler cu negocieri sovietice?? ai umor iarasi …
– Cum le tineau italienii partea ungurilor? de ce n-au facut-o la trianon, la stabilirea granitei?
@anonim:
– Danielopol e sursa prima aici dar tu bolsevicul habar n-ai cum functioneaza documentarea istorica; si este de 10 ori mai coerent decat vei fi tu vreodata, in plus cariera lui ulterioara il valideaza. De vreme ce scurtu nu-l citeaza (macar in negativ) nu vad ce-mi va aduce nou cartea lui.
Raoul Bossy il citeaza pe hitler, eu il preiau, ia vezi cine a fost Bossy, semidoctule!
Si da, l-as cita si pe stalin, doar ca sa-mi lamuresc retrocedarea transilvaniei – un eveniment care tie iti provoaca doar ranchiuna.
– RECTIFIC: istmul kareliei are 47km!!, ce mentionam eu – 57km e in zona defensiva a finilor, unde s-au retras.
Dar ia uite cum decurge ofensiva sovietica din iunie 44, ca tot o invoci:
‘Along the 21.7 km (13.5 mi)-wide breakthrough, the Red Army concentrated 3,000 guns and mortars. In some places, the concentration of artillery pieces exceeded 200 guns for every kilometre of front or one for every 5 m.’ [wiki – continuation war]
De ce-or fi concentrat rusii atata amar de artilerie doar pe JUMATATE din istm, ineptule?
De indisciplinati ce erau ii imping pe fini 100km, pana cand hitler le trimite urgent trupe anti-tanc si aviatie.
– Apropos de ladoga: in conditii extreme de noapte si viscol, aviatia si artileria sunt inoperante, esti jalnic – macar de la stalingrad trebuia sa stii asta. Daca asa bine mergea aprovizionarea cum de au ajuns in leningrad la canibalism?
@Al: De aliati fideli ce ne erau, italienii in 1919 tineau partea ungurilor.
Danielopol exagereaza. Gestul italienilor de a-l fluiera pe negus in timp ce-si tinea discursul a fost cel al unor huligani. Oricine ar fi condus sedinta ar fi cerut evacuarea lor, asa cum a facut-o si Titulescu, afara de cazul cind ar fi avut simpatii fasciste.
Italia nu a avut nici un cuvint de spus la Viena. Ribbentrop a fost cel care a decis la Viena. Romania a fost reprezentata de Manoilescu, cunoscut in Italia si admirator al lui Mussolini iar Titulescu era demis de 4 ani. De cine deci trebuia tinut cont daca Italia conta cumva? Nu conta dupa cum nu a contat pe nicaieri, ci doar incurcat lucrurile, din Grecia pina in Africa si Sicilia. Ce conta era aderarea fatisa a lui Horty la politica Axei. De altfel, se si declara cu emfaza primul fascist al Europei. Mai contau si negocierile Ungariei cu URSS. Germania s-a grabit sa nu i-o ia tovarasa de tratat inainte si astfel sa ajunga la petrolul romanesc.
Nu te dezminti, badaran si aiuristic ca totdeauna.
@Al: Probabil este confuzia ta, a lui Valenas sau a lui Danielopol, adica ineptie, diletantism sau virsta, in aceasta ordine. Astept cartea si voi vedea. Binevoieste si cauta si tu cartea lui Scurtu si altii, Istoria romanilor între anii 1918-1940, documente și materiale.
Sa il citezi pe Hitler e una, sa ii preiei spusele ca sa-l bestelesti pe Ttulescu e altceva. Cum de l-ai uitat pe Franco si Mussolini in galeria cugetatorilor demni de luat in seama, sau chiar Stalin, ca tot ii ridici tu osanale?
Frontul nu era la Leningrad ca in linie dreapta sa aiba 57 de kilometri. Oricum ai intoarce-o, finlandezii nu au rezistat numai pe 20 de kilometri cum sustii tu. Numai cineva dus rau de tot cu capul poate sa persiste in a sustine o asa gogomanie. Daca un pluton de aruncatoare putea sparge gheata aceloror lacuri (de presupus inghetate bocna pe temperaturi de -40 grade C), cum de germanii nu au reusit nici prin bombardamente aeriene sa intrerupa aprovizionarea Leningradului pe gheata lacului Ladoga? Acolo in martie nici nu e primavara si oricine interesat de subiect stie de ce a capitulat Finlanda in martie. O spune si Mannerheim. Dar in Razboiul de continuare, tot numai iarna au luptat finlandezii si tot pe 20 de kilometri?
Epurarile au slabit armata sovietica. Daca au intarit disciplina, cum de sovieticii se predau cu sutele de mii? Se predau beti crita (disciplina de fier nu alta!) char si pe frontul din Moldova in 1944. Faptul ca erau minati spre cimpurile de mine nu inseamna disciplina ci turma indobitocita. Asta si incompetenta generalilor explica de pierderile sovietice au fost asa de mari.
Wikipedia nu sustine ca Georgia a atacat Rusia ci exact invers, adica Rusia si-a infiltrat trupele in regiunile separatiste ale Georgiei. Ea este aceea care a sustinut separatismul acelor regiuni, asa cum a facut-o si o face in Republica Moldova si chiar in Romania. Desigur, imbucurator pentru un sustinator al Rusiei ca tine.
@ anonim:
– Numai un bolsevic se asteapta la solutii radicale, definitive. In cecenia situatia e cea mai buna posibila, data de inteligenta diferenta de abordare a lui putin (inclusiv la sauditi!!, finantatorii teroristilor).
– Sa condamni italia pentru abissinia e una, sa iti atragi INUTIL ura ei e cu totul altceva – chiar si pt etiopieni!!, izolarea italiei i-a dat acesteia mana libera, dar tu inept nu realizezi.
Primele care nu vor respecta sanctiunile economice anti-fasciste sunt tocmai franta si anglia !! pe care titulescu credea ca le avantajeaza (asta lasand la o parte uriasele lor imperii coloniale).
Cu italia alaturi (un aliat fidel, inca de la 48!!), chiar si fara tratat comercial cu germania, diktatul de la viena n-ar fi fost posibil. N-ar fi fost nevoie sa trecem nistrul santajati si nici sa mergem in vest apoi, jumatate de milion de romani n-ar fi murit aiurea + civilii sub ocupatie si bombardamente.
Dar pentru un bolsevic ca tine (si fost nomenclaturist) empatia si suferinta altora e ultimul lucru la care te-ai gandi, chestiile radicale te fascineaza si de aceea ai nevoie de idoli.
Citate din danielopol relativ la scena (sau ‘sceneta’ mai degraba):
‘gafa uriasa’, ‘a procedat mult prea violent, negandit, ASA CUM FACEA EL DE OBICEI [sm]. Gafa s-a datorat caracterului coleric, imprevizibil, al lui titulescu’, ‘nu s-a gandit deloc la interesele pe termen mediu si lung ale romaniei’, mussolini ‘nu a iertat niciodata romania’.
@anonim:
– Nu ai vorbit de vreo carte anume ci de ‘una din cartile’ – dar nu ma mir ca ai probleme de memorie. Apropos, scurtu il citeaza copios pe hitler, de exemplu in ‘ist rom in timpul celor 4 regi’ (excelenta!).
‘Confuziile’ lui danielopol de care vorbesti se intind pe pagini bune, ar fi mai simplu sa spui tu CARE AU FOST REALIZARILE CONCRETE ALE LUI TITULESCU?
– Oricine stie folosi google earth (nu e cazul tau) poate masura istmul, are 57km. E semnificativ ca finii se retrag putin ca sa foloseasca din plin zona lacuri-mlastini; pentru cultura ta militara (atata cata e) pt un lac iarna ajungeau un pluton de aruncatoare (pt gheata) si 2 de mitraliere.
Chiar daca s-ar fi strapuns linia pe acolo, NU PUTEA FI MENTINUTA IN ABSENTA ARTILERIEI. Oricine poate verifica frontul in martie – SINGURELE PROGRESE S-AU FACUT IN ZONA MENTIONATA DE MINE, ‘linia lacurilor’ e neatinsa.
Ca de obicei divaghezi la disperare, tema era disciplina sovieticilor si problema ‘cum de a reaparut odata cu primavara’, de au capitulat finii ?? desigur n-ai raspuns. Epurarile crunte din armata, de dupa lovitura de stat ratata a lui trostki, fac din acest subiect [disciplina in 39] o alta nota ridicola, in linia ta caracteristica.
– Gruzii au atacat, pana si wiki accepta. S-a vrut o lovitura de PR, demonizarea rusiei – era in timpul olimpiadei!! – numai ca rusii au terminat totul f repede, ‘consilierii americani’ s-au supraestimat si pe ei si armata gruzina. Sa mai spunem ca raportul ulterior al germaniei n-a convenit cia, si s-a obtinut secretizarea lui macar.
@Al: Ti-ai si gasit si pe opiniile carora sa te bazezi: Hitler si Ciano. Sa fluieri cind seful unui stat vorbeste la Liga Natiunilor este un semn de civilizatie, nu? Dar sa-i ataci tara si sa-i masacrezi populatia cu arme chimice interzise prin tratate internationale tot civilizatie este? Poate doar dupa mintea celor cu camasi verzi, brune, negre, la o adica si rosii.
@Al: Ai cautat cartea de care ti-am vorbit? Sigur nu, pentru ca te complaci in fixurile tale. Eu am comandat cartea lui Valenas. Sigur ori tu ori autorul ori chiar Danielopol face o confuzie. Nu e de mirare pentru nici unul, din motive diferite: respectiv diletantismul, virsta pentru ultimul.
Ai citit vreodata ceva consistent despre Razboiul de Iarna, adica ceva insotit de harti facute la scara? Sigur nu, pentru ca altminteri nu ai debita prostia cu 20 de kilometri de front. Si in linie drepta Istmul Kareliei depaseste suta de kilometri. Si lacurile, care puteau fi traversate pe gheata, nu erau si ele parte din front? Eschiva de derbedeu repetent. Si pina la Peninsula Pescarilor tot 20 de kilometri de front au fost? Dar operatiile navale si aeriene incap in mintea ta, scurta dar plina de fixuri? Dar campania din vara lui 1944, cind Finlanda a rezistat ofensivei sovietice tot pe 20 de kilometri de front si tot pe gheata a fost?
Nu georgienii au atacat Rusia, asta poate dupa radio Tiraspol, ci Rusia si-a bagat coada in Georgia, asa cum a facut-o si o face in Republica Moldova. Finalul cu Cecenia nu e deloc unul stralucit pentru mareata Rusie, care il mitueste pe Kadirov ca sa aiba liniste si tot nu o are.
Esti tare la badaranii doar. Multe succese la Tiraspol! Medalia Secera si ciocanul te asteapta.
ERATA:
Raoul Bossy – Amintiri din viata diplomatica:
– Hitler lui gigurtu inainte de diktatul de la viena, iulie 40: ‘Daca n-ar fi fost ”Titulescu, Gafencu und die andern”, declara el, nici n-ar fi luat fiinta apropierea germano-maghiara.’
[se pare ca site-ul nu preia caracterele ‘less-than’ si ‘more-than’ si ce e intre ele]
@anonim:
Raoul Bossy – Amintiri din viata diplomatica:
– Hitler lui gigurtu inainte de diktatul de la viena, iulie 40: ‘Daca n-ar fi fost , declara el, nici n-ar fi luat fiinta apropierea germano-maghiara.’
– Ciano: ‘Sunt romani al caror nume e scris in cartea neagra a istoriei italiei. Vorbesc despre titulescu, care a indraznit sa ne considere salbatici.’
– Fundamentul politicii externe a lui titulescu era iluzia ca franta ar avea o datorie fata de noi, in 1916 salvandu-i de la o infrangere la verdun. In 1939 ii parvin stenograme secrete luate la discutia ‘celor 4’ de la sf razboiului, SOCAT le trimite la bucuresti. Franta sustinea ca
‘Nu exista nici un inconvenient de a garanta romaniei concesiuni imposibil de realizat, NU NE VOM TINE ANGAJAMENTELE NOASTRE FARA NICI O REMUSCARE, PENTRU CA NU AVEM NICI UN MIJLOC DE A LE EXECUTA.’ – Titulescu ‘Documente confidentiale’ 1992
QED
Sa mai spunem ca exista karma in istorie: acelasi cinism pe care l-au practicat vis-a-vis de noi si polonia l-au primit din partea englezilor in 40, care o sterg ‘englezeste’ fara macar sa anunte, apoi refuzand sa-si angajeze aviatia dincolo de dunkerque.
@anonim:
– In cecenia au avut pierderi la inceput – ca in orice razboi atipic (americanii mai au si azi in afganistan, dupa 20 de ani) dar finalul a fost stralucit, adica i-au DISCIPLINAT diplomatic pana si pe legendarii ceceni.
– In georgia spui: „rusii retragindu-se imediat ce guvernul georgian si-a chemat acasa fortele dizlocate aiurea” – unda vesela iarasi !!! Adica gruzii ataca RUSIA, timp in care armata lor e in vacanta ?? de-a trebuit chemata apoi, CAND RUSII ERAU DEJA IN CAPITALA ?? Iar shaakasvili manca din cravata de bucurie … Nemaivorbind ca, in goana lor, rusii nu s-au oprit pana dincolo de sud-osetia – aceasta revenind desigur vitejilor georgieni … Sa razi cu lacrimi!
– In transnistria portretul lui lenin era inca dinainte de putin si va ramane si dupa retragerea lui. Orice hazaika duhnind a monopol va fi fascinata de povestile tale cu tuhacevski si budionai, si vei face si cariera ca fan-titulescu – urss-ul a fost singura tara care a protestat la demiterea lui (apropos de popularitatea lui ‘uriasa’).
@ anonim:
– Am oferit destule argumente pentru mentalitatea ta bolsevica – lenin, trotski declarati explicit ‘genii’ fiind doar unul din ele; tu te rezumi doar la invective.
– Numai semidoctii obtuzi nu stiu ca in diplomatie de multe ori se iau hotarari off-topic, anexe secrete sau chiar doar intelegeri verbale. Daca negocierile au fost in franta din considerente de securitate, cu siguranta si SCHITA tratatului era una ‘inofensiva’.
Doar pentru ‘drept de trecere pentru sovietici LA CEREREA NOASTRA’ nu se starnea PANICA la bucuresti – fapt de care danielopol vorbeste explicit. Ca mare figura ulterior in externe va fi investigat toate detaliile demiterii idolului sau.
– Soldatii sovietici erau celebri pentru faptul ca atacau si prin sectoare minate, stalin motivand ca oricum aici apararea e mai slaba si in zone ne-minate, aparate clasic, pierderile ar fi cam la fel. Nu cunosc o situatie similara in alte armate.
– Istmul kareliei n-are nici 60 de km, inept cum esti nu stii ca e plin de lacuri si mlastini, zone non-pasabile chiar si iarna. Frontul real, concentrat pe zona unde puteau trece artilerie si tancuri n-a fost nici pe jumatate. Primavara totul s-a terminat pentru ca drumurile forestiere din nord au ‘iesit’ din zapada – in varianta ta sovieticilor le-a revenit disciplina odata cu caldura ?!?
@Al: Disciplina armatelor sovietice celebra??? Unde s-a vazut asta, cumva in Romania dupa 23 august sau la Berlin? Si cine o lauda asa, cumva alde Valenas? Poate sputnik.md sau vreo gazeta de la Comrat. Razboiul iernii doar pe un front de 20 kilometri??? Numai cel din Istmul Kareliei depasea 100 de kilometri dar rusii au atacat pina in nord, in Peninsula Pescarilor. Exemple de fabulatii debitata pe ton de mare cunoscator.
Si in Cecenia si in Georgia armata rusa a dat virtos cu stingul in dreptul, de disciplinata si grozava ce era. Comparatia cu Afganistanul nu e intrutotul valabila, intrucit in Cecenia faza de razboi de partizani a fost precedata de unul conventional iar in Georgia nici nu s-a ajuns la razboi de partizani, rusii retragindu-se imediat ce guvernul georgian si-a chemat acasa fortele dizlocate aiurea. Afla tu de ce, caci in literatura militara conflictul a fost comentat. Fortele aeriene ruse au avut pierderi in fata unui inamic practic fara aviatie de lupta sau aparare antiaeriana consistenta.
La Tiraspol si Comrat, tu cu osanalele tale filoruse, vei fi cel primit cu bratele deschise. S-a mai intimplat si la Brest-Litovsk in 1939.
@Al: Tii sa arati nu numai cit esti de mitocan, pentru ca numai un mitocan ar recurge mereu la aceleasi stereotipe de flasneta hodorogita, dar si cit de precara iti este informatia. Cartea lui Ion Scurtu este bazata pe documente de arhiva, fiind lucrare de istoric profesionist. Caut-o si te lamureste. Ar fi mult mai indicat decit sa te fofilezi ca un scolar repetent prins cu copiatul. In rest, fabulezi si nu te mai urmaresc.
@anonim:
Vorbeam de disciplina armatei sovietice doar, celebra de altfel – desi volens nolens, ca in spate ii asteptau comisarii gen hrusciov. Disperat cum esti aliniezi aberatii la rand:
– in 1877 au trecut balcanii, o imprudenta strategica, genul de gresala deloc specifica doar lor;
– in primul razboi averescu spune ca au fost decisivi, mai ales in prima faza cand noi fugeam uneori pe rupte fara sa tragem un glont [am mai discutat asta si ai refuzat desigur sa dai sursa giurescu];
– in finlanda a fost practic un front de 20 km, cum vine primavara totul se termina;
– cecenia da, e un exemplu stralucit, a se compara cu sua care dupa 20 de ani e tot in afganistan;
– de georgia ce sa mai vorbim, idiotul ala de shaakasvili (agent cia) isi mesteca si acum cravata, cu abhazia si osetia pierdute; puteai adauga si ukraina …
Iar la tiraspol tu trebuie sa mergi, ce sa caut acolo eu, chipurile ‘mare legionar’?? Acolo sunt tovarasii tai de drum, la fel ca tine ii considera pe lenin si trotski ‘genii’, ba portretul lui lenin e inca erect – si nu uita s-o iei si pe febletea ta, tovarasa rollason!
@anonim:
– N-am spus nicaieri ca armata otomana era slaba, fabulezi bolsevic incapabil de nuante, am spus ca in 1877 nu reprezenta nici pe departe pentru noi un pericol similar cu cel reprezentat de razbunarea germaniei in 1936 (in plus in 1877 aveam aliante beton si armata tarista in spate; si imp otoman incapabil sa previna rascoale in balcani).
Inept cum esti uiti ca am cucerit plevna (noi, ‘ciobanii fara traditie militara’ – cum ne considerau turcii). Echivaleaza cu a spune enormitatea ca in 36 o divizie romana ar fi dislocat una germana dintr-o pozitie defensiva.
– Aici cu scurtu iti dai masura din plin: adica interpretarea primeaza in fata documentului sau a sursei !! – da, asa e in istoria ta bolsevica, faptele n-au decat sa se conformeze in fata ideologiei, altfel le eliminam.
Danielopol da detalii pe jumatate de pagina: cum a sunat litvinov ca face concesii, cum titulescu l-a chemat la geneva, litvinov refuza – doar la tailloires, cine a fost in echipa noastra acolo, cum era redactata schita sovietica, conditiile lor. Ca oficial discutiile s-ar fi desfasurat in elvetia, asta e evident varianta pentru abwehr.
Faptul ca polonia refuza hotarat un asemenea acord si modul cum a fost ea tratata in 39 de aliati sunt dovezi decisive relativ la viziunea catastrofala a lui titulescu.