La finalul plimbării făcute săptămâna trecută prin Parcul Natural Văcărești cu ocazia Zilei Pământului, președintele Iohannis a făcut o declarație cam nebăgată în seamă, răspunzând la o întrebare cu dedicație, a unui jurnalist bine instruit. Întrebarea se referea la ce proiecte sunt pentru dezvoltarea și protejarea ariilor protejate, cum este și parcul Văcărești, și din ce fonduri vor fi finanțate.
Sărind după mingea ridicată la fileu, Iohannis a răspuns că a discutat despre aceste chestiuni „când ne-am retras cu specialiștii în zona aceea” și s-a convenit „să modernizăm legislația în domeniu. Fiindcă, în 2018, părerea mea este că s-a greșit, când ONG-urile au fost scoase din ariile protejate, fiindcă asociațiile sunt cele care vin cu oamenii cei mai interesați și cei mai dornici să se implice pe proiecte din care ei nu câștigă nimic. Deci este o implicare civică de o calitate foarte, foarte bună și importantă”.
În condițiile în care adie vânt de privatizare până și a spitalelor și de vânzare a ceea ce a mai rămas de prăduit prin economie, elogiul adus de Iohannis ONG-urilor care trebuie să se ocupe din nou de ariile protejate nu părea să fie deloc gratuit. Și nici n-a fost: în planul multianual de finanțare cu fonduri europene 2021-2027, pentru ariile protejate sunt prevăzute 1,6 miliarde euro. Bani care vin taman la fix pentru „reziliența electorală” a unor ong-uri care și-au mai făcut peste un deceniu mendrele prin aceste arii protejate și conturile lor. Până când a apărut acea ordonanță din 2018, care, dintr-o dată, îl deranjează pe Iohannis.
Banii destinați ariilor protejate au fost vânați dintru început de o categorie specială de băieți deștepți. Sunt cei care știau că, în acest domeniu, ca și în cel al gropilor de gunoi ori al deratizărilor de clădiri, decontarea sumelor cheltuite este practic incontrolabilă. Nimeni nu poate măsura cât fân s-a dat la căprioare ori dacă s-a terminat copilitul la floarea de colț.
Legislația administrării ariilor protejate a fost glisantă, în funcție de cine reușea să aibă succese de etapă, prăduitorii sau statul.
Aceste ariile s-au înființat în 2007, ca o condiție a aderării la UE. S-au delimitat peste 800 de arii naturale protejate, însumând 22,67% din suprafața țării. Tot atunci, într-un mod halucinant, prin OUG 57/2007, guvernul inventează un exotism unic la nivelul întregii Europe: predă sarcina protecției ariilor naturale din România unor custozi și administratori, entități juridice private. Cine a fost cu ideea și cu ce preț știe guvernul Băsescu-Petrov-Boc. Instantaneu, odată cu publicarea acestei OUG, răsar ca din spuma mării asociații, fundații, SRL-uri și ONG-uri care preiau sarcina custodiei pentru cca. 300 din ariile naturale protejate.
Un an mai târziu, Banca Mondială atrage atenția României că se impune înființarea unui Agenții Naționale a Ariilor Naturale Protejate. Același guvern se conformează și, printr-un HG, înființează agenția pe care, însă, o desființează două luni mai târziu! Și iar apar în peisaj custozii și administratorii privați, care mureau de grija ariilor protejate.
„Neuniformitatea măsurilor de protecție și conservare a habitatelor și speciilor, gestionarea lor neunitară, uneori haotică, eliberarea cu întârziere de avize, unele neconforme cu legislația în vigoare, interpretările excesive ale legislației, blocarea unor importante proiecte finanțate din fonduri europene, văditele interese personale ale unor custozi au determinat guvernul din 2016 să regândească formula de protecție a ariilor naturale”, se arată într-o analiză asupra acestui domeniu.
Trecerea ariilor naturale protejate din administrarea custozilor în cea a ANANP s-a întâmplat abia prin apariția OUG 75/2018 – aceea despre care Iohannis spune că a fost greșită. Ordonanța n-a rezistat, însă, decât un an, fiind suspendată printr-o decizie a Curții Constituționale, la sesizarea formulată de niște parlamentari sensibili la nemulțumirile custozilor care își pierduseră vacile de muls.
Într-un final, administrarea ariilor naturale protejate a fost clarificată, în sensul că acestea au trecut de facto și de jure în administrarea Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate odată cu intrarea în vigoare a Legii 220/2019.
Până la acest moment, cei 13 ani de administrare privată a provocat distrugeri ireparabile multor astfel de arii. Câteva exemple: singurul lac cu apă geotermală din Europa, Lacul Pețea din județul Bihor, a dispărut, împreună cu speciile sale unice – nufărul de apă termală și roșioara lui Racoviță. Tăierile de pădure din munții Făgăraș au adus România în atenția Comisiei Europene. Avalanșa construcțiilor haotice de microhidrocentrale pe râurile din România ori balastierele acceptate cu mare ușurință pe malurile unor râuri au fost realizate cu prețul distrugerii în proporții înspăimântătoare a biodiversității din acele zone. În acest răstimp, custozii privați au înhățat 241 milioane euro din fonduri europene, fără să fie prea clar în ce fel și cu ce rezultate le-au folosit.
Sub administrarea privată a ariilor naturale protejate s-au pierdut finanțări pentru investiții majore de ordinul miliardelor de euro. La sfârșitul anului 2019, România s-a aflat în riscul major de a pierde finanțarea pentru unul dintre importantele proiecte rutiere, autostrada Sibiu – Pitești, proiect estimat la o valoare de 3,3 miliarde de Euro. Prin eforturi considerabile, ANANP a transmis o scrisoare de clarificare pentru aceste aspecte, deblocând procedurile de realizare.
În 2019, ANANP a semnat prima cerere de finanțare pe fonduri europene. Astăzi, instituția este implicată activ în implementarea a opt proiecte pe fonduri europene, în valoare de peste 17 milioane de euro. ANANP a aplicat pentru un număr de alte 22 de cereri de finanțare (proiecte) care se află în diferite stadii de evaluare, proiecte cu o valoare totală de peste 92 milioane de euro. Or, aceste finanțări în derulare ar da o pâine albă de mâncat pentru niște ong-uri bine alese. În plus, Iohannis și praduitorii pe care el i-a adus la putere adulmecă mai ales acele 1,6 miliarde euro din fonduri europene alocate pentru următorii 7 ani, special pentru ariile protejate. Și, de aceea, vor „să modernizeze legislația în domeniu”. Adică să readucă ariile protejate în administrația unor custozi și ong-uri, așa cum a mai fost între anii 2007-2019, când dezastrul produs în ariile administrate privat este practic incalculabil.
Dar, totuși, de unde-o fi aflat Iohnannis despre acea „ordonanță greșită” din 2018?
daca mergi la alegeri sa nu te plangi ca pesedee fiindca esti partas la toate rapturile facute. inclusiv cu ajutorul oligofrenului sas.