Vorbăria pocește România

Flecăreala românească ia proporții halucinante. Delirul nostru verbal, cuplat cu delirul politic, naște secvențe de viață demne de antologia absurdului și a grotescului.
Oriunde aș poposi, la orice fel de discuție, dau peste urme de flecăreală amestecată cu delir politic. La o televiziune, nu mai contează care, Cristina Prună, jună doamnă, promovată inexplicabil vicepreședinte aș Camerei Deputaților, zice:

-”Noi USR PLUS punem românii pe primul loc”.

Cine este pe locul doi? Nemții? Ungurii? Turcii? ”Românii să trăiască mai bine”, zice doamna în cauză fără să simtă goliciunea acestei formulări pe care o uită imediat după ce o pronunță. Toată ziua auzi, românii în sus, românii în jos, prin toate propozițiile politicienilor și comentatorilor. Cetățenii sunt pomeniți mult mai rar. Cetățenii plătesc taxe și, în baza acestora, au drepturi. Dacă le tot aduc aminte riscă să îi ia la întrebări. Românii sunt doar o definiție patriotică a alegătorilor aflați mereu în vizorul politicianului. Tot ce fac ei este pentru ”binele românilor”. Invocarea etniei este pe gratis. Pompează și mîndrie. Altfel, dacă s-ar referi la istorie sau la cultură, ar avea probleme. De la cultură taie fonduri. Istoria o reduc sau o elimină. Monumentele istorice se degradează. Despre alte etnii, nici vorbă. Chiar dacă și ei sunt români. N-au decît să se considere incluși în propozițiile sforăitoare.
Delirul politic și verbal iau adeseori forme comice. O televiziune anunță un ”Acord oficial Biserică-Iohannis-Cîțu” de parcă Biserica Ortodoxă Română ar putea face un acord cu Iohannis și cu Cîțu. Un comunicat al Senatului României transmite:

“Atât președinta Senatului, cât și președinta Republicii Moldova, au evidențiat relațiile excelente dintre cele două popoare și state în spiritul valorilor democratice și a respectului reciproc”.

Acest comunicat nu vine de la Senatul Rusiei sau al Bulgariei, ci de la Senatul României. Sunt funcționarii români copleșiți de comunicate și întîlniri? Sau sunt atît de ignoranți încît nu știu că nu este vorba de ”două popoare”.
Că premierul Florin Cîțu vorbește și el într-un limbaj care îl trimite ba la fascism, ba la Cațavencu nu-i de mirare. Gîndește mult, vorbește greu și se exprimă trăsnit:

”Singura soluție (văzută de el, evident! n.r) de a reveni la normalitate, de a avea o viață normală, de a merge la concerte, la teatru, la restaurant, în vacanță, este să ne vaccinăm.
Ceea ce facem noi acum este sa eliminăm acele voci care mai există împotriva acestei campaniei de vaccinare. Orice voce împotriva campaniei de vaccinare, de oriunde ar veni ea, submineaza efortul tuturor de a reveni la normalitate cat mai curand”.

Pot să înțeleg grija primului-ministru că nu va atinge țintele de vaccinare. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg. Nici visele de la Cotroceni nu se potrivesc cu reacția populației. Și premierul și președintele Iohannis s-au avîntat cu elan pe niște cifre de care suntem destul de departe. S-ar putea să nu le atingem decît la reluarea sau la re-re-reluarea vaccinării. Au vorbit în plus, au exagerat sau pur și simplu s-au lăsat duși de val, cuprinși de un optimim exagerat? Dumnezeu știe! Un lucru este clar. Klaus Iohannis începe să realizeze că vaccinarea se poticnește.Una este să promiți, alta să faci. Sau să te străduiești să se împlinească.
Apelul președintelui mă sperie. Mă duce cu gîndul la o situație mai gravă decît arată la prima vedere. Dincolo de vorbele goale, se întinde o realitate amenințătoare. Sanitară, economică, ecologică, financiară, strategică.

”Suntem și noi tot mai aproape de acel moment în care vom putea să revenim la normalitate, să organizăm concerte, spectacole, să redeschidem industria ospitalității, iar românii să aibă o vară liniștită, să poată merge în siguranță în concediu în țară sau în străinătate. Singura condiție este continuarea vaccinării la cote ridicate”.

Asta a citit președintele la a treia apariție a zilei de miercuri. Și dacă declarația sa citită teatral de pe un prompter e făcută din cauza faptului că suntem tot mai departe de ce crede el că suntem ”tot mai aproape”?