Nu cred că există prea mulți români care să nu aibă o imagine preferată legată de patrie. De obicei, Ziua Națională o readuce în minte, împreună cu măcar un strop de sentimentalism. Cu acest prilej, cei mai mulți români își transmit urări de sănătate și la mulți ani. În România, Ziua Națională tinde la un specific. Partidele se întrec în patriotism și socotesc că este cea mai potrivită zi să își atace adversarii. În momentele de tensiune politică, sentimentele poporului trec în plan secund, iar ziua este colorată de atacuri, lupte şi înfruntări politice. Să nu uităm că perioada tulbure a anilor 1990 se traducea și printr-o Zi Națională tensionată pînă la amenințări, huiduieli, fluierături și chiar aruncări cu bulgări de zăpadă. Aceleași răbufniri au dominat și Ziua Unirii din 24 ianuarie.
De ce Dumnezeu Ziua Națională din acest an a fost dominată de protestele societății civile sau așa-zis civile? Era de așteptat, mai ales că de la căderea guvernului Victor Ponta, protestele s-au dovedit a fi principala armă de luptă politică. De altfel, principala noutate a regimului Iohannis a fost înlocuirea opoziției politice cu opoziția societății civile, a ONG-urilor și a străzii. Disputele din Parlament au fost mutate pe Internet și în stradă. Noutatea a fost mai întîi ignorată de PSD, a fost luată în derîdere, iar cînd a înțeles că ea reprezintă noua modalitate de luptă a președintelui și a Binomului, a început să fie prea tîrziu. Guvernul Ponta a căzut din cauza străzii, guvernul Grindeanu s-a dezumflat din cauza străzii, OUG 13, care l-ar fi salvat pe Liviu Dragnea, a căzut din cauza străzii, clătinarea lui Dragnea s-a produs din cauza străzii și a cîtorva canale de comunicare, iar blocarea guvernării PSD – ALDE se produce tot cu strada și cu Internetul. În tot acest conflict politic, PNL-ul nu este capabil să transmită nici un mesaj interesant măcar.
De ce de Ziua Națională? Pentru că surpriza era totală, iar PSD-ul nu putea organiza demonstrații de protest. Protestele de Ziua Națională au sensul unei escaladări a tensiunii. Din cîte știu, la întîlnirea de la Sibiu a unor organizații gen #Rezist și #Corupția ucide, susținută și de o fundație germană strîns lipită de Klaus Iohannis, s-a lansat campania de mobilizare a societății civile care să preseze PSD – ALDE și să construiască, demonstrație după demonstrație și protest după protest, frontul de susținere a realegerii lui Klaus Iohannis. Începe să fie din ce în ce mai clar că președintele și Binomul nu prea pot să mai conteze pe liberali și că singura soluție pentru o victorie este revigorarea societății civile. Exact ca la alegerile din 2015. Cine își imaginează că aceste mișcări, protestele sunt dirijate de niște puști geniali în materie de calculatoare nu este decît un naiv, ca să nu zic un prost grămadă. Operațiunea este inițiată, dirijată și controlată de cine trebuie în baza unui plan temeinic. Perioada următoare nu va face decît să confirme.
Apărarea statului de drept sună frumos. Este doar un truc al celor care folosesc statul de drept și instituțiile sale împotriva adversarilor. Apărarea Justiției este și ea o campanie de păstrare a unui statu-quo, dusă tot de cei care au folosit prvederi legale neclare și Binomul împotriva adversarilor. Binomul are nevoie de păstrarea legilor vechi, pe care le-a folosit pentru a-și demola adversarii. PSD – ALDE au încercat o modificare pentru a reduce din puterea președintelui și a Binomului, dar n-au reușit. Fără să poată conta pe prim-ministru, fără un Liviu Dragnea hotărît să înfrunte Binomul, toate încercările PSD – ALDE de a schimba ceva s-au dezumflat cu fiecare încercare. Dacă strada bine sfătuită mai amplifică și înmulțește semnalele de apărare a Justiției, în cele din urmă ea poate acoperi vocea unui PSD destul de blegos. Iar încercările de adoptare a noilor legi ale Justiției vor eșua.
Protestele de la Ziua Națională și înfrîngerea Primăriei în bătălia pentru ocuparea Pieței Victoriei ca loc de luptă cu PSD-ul ne arată că planul de ridicare a străzii a luat viteză. Și că în lunile următoare strada și ONG-urile vor încinge confruntarea politică purtată împotriva unui PSD din ce în ce mai neinspirat.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Sa fim seriosi le arde lor de 1 decembrie cum imi arde mie de Kim Jon Bum.