Ziua președintelui și inutila Zi a presei

N-am scris nimic de Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Am făcut-o aproape în fiecare an și lucrurile au mers tot mai prost. Aproape că nu mai avem presă. De Ziua Mondială a Libertăţii Presei, cel mai critic site la adresa învîrtelilor președintelui Iohannis a fost suspendat de două ori.

Interzicerea site-ului „Justiţiarul” – grav atac la adresa libertăţii presei

Și tot de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, Guvernul a dat un sprijin economic egal cu o cumpărare a presei. Din cîte înțeleg, unora, sprijinul le-a fost acordat cu condiția înlăturării oamenilor cu coloană și libertate de gîndire. Ajutorul acordat presei însemană difuzarea pe televiziuni și radiouri, pînă la exasperare și contra cost, a îndemnului unui copil care zice -”România este prudentă și va trece cu bine peste aceast situație!” Adică ”Trăiască Orban și Iohannis!”
Nimeni nu ne-a invitat să ne înscriem la o asemenea înțelegere și nici n-am primit nimic. Așadar, orchestrație plăcută tuturor celor care participă!

M-am săturat de propaganda asta pe seama une solidarități care nu există. „Vom reuși împreună”, dar să conducem noi și să nu mișcați în front, că vă ia mama dracului! Vă ardem un douăzeci de mii de lei amendă de nu-i plătesc nici strănepoții! M-am săturat și de ieșirile lui Klaus Iohannis pe post de crainic al veștilor bune, de parcă în fiecare zi ar fi Ziua Președintelui. Asta, deși președintele României nu face mai nimic. Doar discursuri și consfătuiri și teleconferințe. Zero proiecte, zero idei, zero inițiative și două cisterne de fiere și venin. Bietul nostu președinte a devenit purtătorul de cuvînt al sibianului Klaus Iohannis. Ne anunță despre libertatea mersului cu bicicleta, a tunsului și a alergării prin parc. Vă dați seama ce gîndire cuprinzătoare are omul nostru, din moment ce se screme să ne facă tot felul de promisiuni care să ne stîrnească optimismul și se grăbește să fie primul care să anunțe poporul despre libertatea la tuns.

După părerea mea, Klaus Iohannis este împăratul gol din poveste. Aplaudacii săi îl împing să apară cît mai des. Nu contează ce spune, cui spune și cu ce folos! Ei cred că aparițiile frecvente ale președintelui măresc dragostea poporului față de personaj. Din păcate, spoiala aceasta de prestație publică nu face decît să ascundă goliciunea personajului și a echipei sale de netrebnici incompetenți și bățoși. Căci, oricît de tare ar urla președintele Iohannis în toate zările, tot nu poate ecrana mediocritatea și incompetența turbată a echipei pe care a promovat-o și pe care o ține cu dinții în scaunele puterii. Într-o bună zi, Klaus Iohannis ar trebui să dea socoteală pentru numirile Alinei Gorghiu în fruntea PNL, pentru numirea lui Ludovic Orban ca premier și pentru acceptarea lui Ion Ștefan-Bîrnă, Monicăi Anisie, a catastrofalului Vasile Florin Cîțu la Finanțe și a Violetei Bau-Constantin la Muncă și Protecție Socială. Așa cum Liviu Dragnea trebuie să fie socotit responsabil de numirea unei turme de proști în fruntea guvernului României, la fel și Klaus Iohannis ar putea să-i urmeze într-o astfel de boxă a acuzaților, fie ea imaginară sau morală.
Culmea, pe o așa mare sărăcie de idei și inițiative, de proiecte și prestații demne, președintele dirijează de la Cotroceni un soi de demers al urii. Aparițiile sale se reduc la un fel de strigăt politic reductibil la „hoților, bandiților, vînzătorilor de țară, corupților”, de parcă această violență ar șterge cu buretele povestea „meditațiilor” și a caselor de la Sibiu.

Din păcate, elitele românești se fac că plouă și stau cuminți sub umbrelele tăcerii și ale resemnării. Poate că asta a făcut ca excepționala analiză a lui Andrei Marga, intitulată „Trecerea la prostocrație“ și găzduită în acest weekend în cotidianul.ro, să sune ca o lovitură de tun.
”Ce poți spune când se crede justiție ar fi cea care este dată de „protocoalele” lui Lazăr și Kovesi? Când la vânzarea de tinere s-a reacționat cu întoarcerea spatelui? Când se trimit sute de mii de necăjiți la muncă în alte țări, în vreme ce în propria țară nelucrarea este la cote record?
Foarte mulți concetățeni spun că „este vorba de niște proști ajunși să decidă și asta este!”Numai că au fost în istorie proști care nu au împiedicat dezvoltarea. De aceea, nu aș înlătura explicația că este vorba și de un efort de sustragere durabilă de la justiție – de la justiția justă. Cum s-a spus în pătrunzătoarea presă germană, ar fi fost cazul ca „președintele” să ceară să se examineze faptele de care l-au legat cei cărora le-a cerut votul din România: averea obținută, contiguitatea cu comerțul cu oameni, lipsa de reacție la devalizări de păduri, scindarea societății în interes personal, încălcarea repetată a Constituției , etc.. Iar, acum, se adaugă abuzurile ce au favorizat extinderea covid-19”.

Ce mai pot spune cînd cea mai mare parte a României tace, păcălită, cumpărată, fraierită sau convinsă de drumul bun pe care se află!