Japonia a plecat spre modernizare industrialistă în jurul anilor 1860. Tot atunci am plecat și noi în aceeași direcție.
După 80 de ani, Japonia avea o flotă care rivaliza cu aceea a SUA. Noi? Noi aveam trei romane, patru nuvele și cinci poezii. Nu puteam produce submarine, dar aveam talent la a le bârfi pe ale celor care le produceau. Pe cele germane, de pildă. Ne învățase Nietzsche că trecerea de la Germania culturii la Germania militaristă ar putea fi începutul sfârșitului gloriei germane. A avut dreptate. După căderea lui Hitler, Germania n-a mai fost nici culturală, nici militaristă, dar a conservat un industrialism forte, un avantaj competitiv pe care îl poate pierde abia acum, dacă o comparăm cu China.
Se spune, în lumea celor mai serioase surse, că azi China are orașe construite, dar nelocuite, care ar putea găzdui toată populația din UE.
Nu pentru noi au fost construite, ci pentru o forță de muncă asiatică, posibil necesară cândva, când forța de muncă din China ar putea începe să ceară salarii mai mari. Comerțul Chinei își va salva avantajele competitive aducând în țară lucrători care se vor mulțumi cu salariile tradițional mici.
Nicio țară mare din lumea de azi, cu excepția Indiei, nu și-ar putea permite să se bazeze pe salarii mici în perspectiva lungă a timpului. China și India, demografic, fac cât aproape jumătate din omenirea actuală. Oricât ar sfătui politicienii corporațiile să nu deschidă filiale în China, avantajul lor competitiv este să le deschidă.
În Europa de azi, aflăm și noi, în clar, este în lucru un proiect cu origini poloneze (interbelic), sprijinit acum de SUA și Marea Britanie. Se numește „Intermarium” și urmărește să unească economic căile dintre trei mări: Baltica, Marea Neagră și Adriatica. Forma politică a proiectului ar fi o confederație a statelor cuprinse între aceste trei mări.
Scopul principal al proiectului urmărește o contrapondere semnificativă față de comerțul ce ar umbla pe „Drumul Mătăsii”. Confederația ar reprezenta un teritoriu cât Franța și Germania la un loc și țintește un PIB concurent cu aceste forțe europene clasice. În final, ar fi vorba de o substructură a UE care ar egala puterea franco-germană. Ucraina (partea necucerită de Rusia), Polonia, Lituania au mai fost confederate. Noutatea proiectului privește țările Dunării (România, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Austria), fără de care proiectul nu se poate lega de Rin.
Valoarea absolută a proiectului ar consta în puterea sa cerealieră într-o lume (deja previzibilă) a crizelor alimentare.
Proiectul ar fi garantat securitar de NATO, în vreme ce partea clasică a UE ar începe să cheltuie pentru propria ei securizare militară.
Rusia cunoaște proiectul încă din 1992. I se opune, începând din 2014, dat fiind că joacă pentru succesul „Drumului Mătăsii”.
Oficialii români nu au vorbit deocamdată cu detalii despre acest proiect. Viktor Orban a prezis că în 2030 se vor trage liniile finale ale proiectului.
Nu-l putem comenta acum decât ca formă de restructurare a UE și ca avanpost comercial independent de forțele din Orient (din China, Rusia).
Priviți harta și veți avea surpriza unui imperiu al Europei de Est, securizat militarmente de SUA și NATO. O mare noutate istorică.
Margelatule, ezixta pe Lumea asta ceva la care sa nu fii tu expert? Esti un caz unic ,cred, nu doar in sanatoriile din Colonie ,ba se poate spune chiar unic in cadrul NATO si ONU ! Ceea ce dovedeste ca ,iata, Nea Nicu nu a fost singurul omniscient pe care Boborul traco-dacic l-a zamislit din tina si scuipat divin ! Mai ar fi unul singur in viata , vajnic mantuitor al Wikipediei , pe nume Tica din Baragan ,care te poate concura . Totusi , el pare doar o palida reflexie a potentei tale intelectuale ,la fel precum treponema pallidum linga un biet gonococcus vulgaris. Asa se confirma, once more time, conceptul genialului Leonardo , un alt mare dosist, ca Hommo Universalis este viitorul Omenirii! [ terente te vindeca, lasati copiii sa vina la mine!]