Așteptându-i pe barbari
– Ce așteptăm, în piață adunați?
Barbarii trebuie astăzi să vină.
– De ce-n Senat e o-atare-ncremenire?
Fiindcă barbarii vor fi azi aici.
La ce bun să mai dea legi, senatorii?
Dreptatea împărți-vor barbarii, când sosesc.
– De ce-mpăratul nostru în zori s-a deșteptat
și stă la poarta orașului, cea mare,
pe tronul său, solemn, purtând coroana?
Fiindcă barbarii vor fi azi aici.
Și împăratu-așteaptă să-l primească
pe mai-marele lor. A pregătit să-i dea
și-un pergament, în care sunt înscrise
demnități multe și onoruri.
– De ce consulii și pretorii noștri
ieșit-au azi, în togile brodate purpurii?
De ce și-au pus brățări cu ametiste,
inele din smarald strălucitor?
De ce și-au luat cu ei toiage scumpe,
încrustate cu aur și argint?
Fiindcă barbarii vor fi azi aici.
Iar toate-acestea pe barbari îi orbesc.
– De ce vrednicii retori nu vin, ca-ntotdeauna,
discursuri să rostească, să spună de-ale lor?
Fiindcă barbarii vor fi azi aici
și nu le plac discursuri, elocință.
– De ce s-o fi stârnit deodată atâta-ngrijorare
și-mbulzeală? (Ce-nnegurate chipurile sunt!)
De ce-ntr-o clipă, străzi și piețe s-au pustiit,
toți întorcându-se, așa de-ngândurați, spre casă?
Fiindcă e noapte-acum, iară barbarii tot n-au sosit.
Și solii noștri, abia întorși de la hotare,
de veste-au dat că nu mai sunt barbari.
Dar, fără barbari, acum ce-o să ne facem?
Acești oameni erau, oricum, o soluție.
Poemul Așteptându-i pe barbari este preluate din volumul Kavafis. Opera Poetică, apărut în 1993 la Editura Omonia
O parabolǎ cutremurǎtoare.