A existat un mic grup de jurnaliști care, apărându-l pe Dan Voiculescu, au arătat, înaintea altora, abuzurile DNA. Acum, pentru că li s-au confirmat investigațiile, cei din grupul cu pricina îl întreabă pe Sebastian Ghiță: „Dar tu de ce ai acceptat să-i faci servicii Codruței Kovesi? N-ai știut că șefa DNA o luase razna?!”
Ghiță, care a făcut parte din anturajul generalului Coldea, răspunde că a avut nevoie de oarece timp să-și dea seama că DNA mergea într-o direcție greșită.
Ce se întâmplase? Ghiță a plătit din bani privați o cursă de avion care urma să participe la o operațiune secretă și ilegală. Mai apoi, pentru a șterge urmele, Kovesi a ordonat compromiterea lui Ghiță, transformarea lui în „penal”.
Acum, în denunțul făcut de către Secția de cercetare a infracțiunilor magistraților din cadrul Parchetului General, Ghiță declară, negru pe alb, că șefa DNA i-a promis închiderea unor dosare dacă va plăti cursa aceea.
Ce avem aici? Cerere de mită din partea șefei DNA, care avea nevoie de un beneficiu de imagine. Așa spune, acum, denunțătorul Ghiță. Dare de mită contra unei promisiuni de rezolvare a unor dosare (în sensul clasării lor).
Așadar, Ghiță e conștient că-și denunță el singur un act infracțional, nu doar unul al fostei șefe a DNA. Darea de mită nu e singurul astfel de act. În cumul, este clar, acum, că Ghiță a acceptat să fie complice la o operațiune de răpire a unui cetățean român din Indonezia.
Cum îl judecăm pe Ghiță, azi? Justițiar, ori presupus infractor? Ce-l mână pe el în luptă? Să nu uităm că Ghiță s-a mai autodenunțat atunci când a relatat că a fost complice la o înscenare regizată de DNA împotriva lui Sorin Ovidiu Vântu.
Ipoteza mea este că Sebastian Ghiță luptă pentru a-l aduce pe fostul președinte Băsescu în fața Justiției.
La capătul investigării penale a Codruței, se deschide o poartă mare spre denunț al fostei șefe a DNA cu privire la fostul președinte. Răpirea lui Nicolae Popa din Indonezia n-a putut fi inițiativa DNA, nici un capriciu al generalului Coldea. Nici ștergerea urmelor din țară ale răpirii nu putea fi doar în interesul Codruței.
Aducerea lui Popa din Indonezia nu a fost „rapire”. A fost o intelegere pe linga regulile de extradare , la care a fost de acord si extradatul, in schimbul unor avantaje in tara! Daca s-ar fi urmat procedura extradarii normale, ar mai fi dureat, iar socotelile cu imaginea, din tara, nu mai era cea asteptata! Asa ca.. s-a mers pe „intelegere” cu Popa si transport fara escala cu avion privat! Problema cu costuriele este insa alta! La cit a pierdut Romania in capitalismul salbatic, 150000 de dolari erau o picatura de apa intn Marea Neagra!
Domnul Ghiță a condus firme camuflate ale SRI, a avut o mulțime de contracte cu statul, a făcut o avere uriașă și a jucat după cum i-a dictat Poliția politică. Nu este singura mituirea lui Kovesi, faptul că Ghiță a supravegheat din partea SRI Comisia care trebuia să o scape pe Koveșoaie de verdictul de plagiat este tot o formă de mituire. De la un punct încolo, Poliția politică (= o parte a SRI + o parte a DNA) a procedat la fel cu făceau unii domnitori fanarioți cu boierii bogați, adică s-a gândit să înhațe averea lui Ghiță, iar pe el să-l asasineze moralmente, aruncândul în pușcărie.