Execuția cuplului dictatorial, în sfânta zi de Crăciun, sub presupuse, reale tensiuni, apare tot mai mult drept barbarie. Entuziasmul acelor zile a fost umbrit, deturnat într-un mod intimidant. Au fost tensiunile preluării puterii și a legitimării ei, împotriva oricăror norme democratice, nimic altceva. Nu pentru venirea la putere a lui Ion Iliescu și șleahtei de securisto- activiști s-au ridicat timișorenii. Nu pentru această lovitură sovieto-securistă au stat în stradă bucureștenii care au fost mitraliați fără milă și fără precedent. Revoluția română a fost furată într-un mod incalificabil. Punctul 1989 nu a fost depășit decât de explozia formalismului, care nu-i decât o altă formă de propagandă. A lăsa presupusul mers al istoriei pe seama istoricilor, de parcă ar fi procurori, reprezintă începutul unei noi ideologii loviturilor date românilor, după a izgonirea regelui Mihai. Datorită acestor subminări neîncetate, viața politică se află până acum într-un cerc mafiot, în care orice aspirant tebuie să se conformeze unor reguli de fier. Toți cei care au reacții asupra sufocării democrației sunt scoși din mecanismul politic.Tăcerea, cenzura, duritatea specifică anilor ’50 face parte din viața instituțională a României. Nu auzim exprimându-se pragmatic nici vocea Avocatului Poporului, nici a președintelui țării, nici reformatorii Justiției. De la europarlamentari, care sunt numeric cât Senatul României, vin semnele unor coabitări și dezinteres fățiș. Lovitura de stat din Decembrie 1989 nu ne-a scăpt de dictator, l-a făcut tot mai prezent, multiplicându-l. Rețetele sale au fost adaptate încât au făcut imposibile schimbările. Presupusa susținere de masă a politicii actuale vine din perfecționarea unui mecanism impenetrabil de conservare a totalitarismului. Omul politic român din prezent este o brută atribuindu-și tot mai accentuat titlul de stâlp al societății. Clasa politică actuală nu mai are nicio legătură cu realitatea din România. Fără Opoziție reală, ea este în așteptarea unor alegeri care sunt doar o schimbare de roluri. Apariția unor curente politice adevărate, liberale, social-democrate este utopică, nu are cine să le întruchipeze. Foștii activiști și Securitatea au fost înlocuiți, regrupați, cu un aparat acționând în aceeași direcție, chiar mai cinic. Regăsim umbrele trecutului în orice colț, în orice instituție, în atitudini. Ele estompeză, descurajează, induc teama de libertate și asumarea ei, cultivând violența publică, instituțională. Puține personaje mai sunt vii în acest areal, majoritatea reintegrându-se, regăsindu-și confortul vinovat la care au visat . Regimul actual oferă aceleași recompense pe care comunismul le acorda ilegaliștilor pentru a se susține într-o legitimitate condamnabilă. România este o țară cu o politică total aiurea, fără solidarizare internă. Ecoul acelei execuții se resimte în adevărurile de serviciu, care înlocuiesc spațiul public, al îndepărtării de lumea civilizată. Uzurpând drepturi, programe, conectarea la valorile euro-atlantice , politicienii români au reșit să inducă ideea că răul vine din exterior în totalitatea sa. Evident, soluția ar fi ei, la nesfârșit. Fără exagerare, nu este niciunul deasupra marilor corupți. Toți au același profil. Prezența lor în mediul politic are o notă de plată aflată în ordinea schemelor piramidale. Ei întrețin mitul dictaturii drept salvare a liniștii și stabilității sociale. Politica democratică nu mai are niciun ecou, pâlpâie precum celebra luminiță de la capătul tunelului. Toți politicienii momentului au ajuns în punctul extrem de vizibil al refacerii răului de dinainte de 1989. Relativizarea dictaturii comuniste s-a produs în totalitate, albirea criminalității politice a reușit. Asasinarea cuplului dictatorial ține încă România într-un status de unicat, prin neputința societății românești, în întregul ei, de-a ieși dintr-o nostalgie imposibilă, indusă . Dacă ar fi ajuns în Justiție cuplul dictatorial însăși justiția ar fi fost alta. Imoralitatea publică și politică are legătură directă, se alimentează din acel subiect, se simte legitimată de el . Nu a fost o greșeală, a fost un act premeditat. Cineva ar trebui să răspundă concret pentru acea stare de lucruri spre a ieși dintr-un uriaș impas moral. Și cei care au girat asasinatul, și manifestanții mitraliați , sunt deocamdată pe aceeași listă, victime ale aceluiași sistem. Fără această clarificare viața publică nu va putea recupera valorile normalității, destinderii. Invocarea dreptului la Justiție în România pare încă un fel de ofensă personală.
Ecoul unei execuții anunțând altele
Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
