Tergiversările nefericitei coaliţii USL, această oază de veritabilă corupţie tradiţională, nu au adus şi nu vor aduce nimic nou în aria reformelor. Doar o simplă mişcare tactică a abuzurilor şi a corupţiei, dintr-o parte în alta a scenei. Actualul premier, dl. Ponta, nu are nicio reuşită care să-l păstreze în prima linie ţării. Crin Antonescu, tot mai caricaturalul prezidenţiabil, nu are nici el vreo legătură cu poziţia de primul om în stat. Acest cuplu politic nu numai că este incapabil de a reprezenta interesele milioanelor de oameni, însă arată că poate crea disfuncţionalităţi în asumarea guvernării. Partidele din spatele lor, inclusiv afacerea media care s-a autointitulat partid politic, PC, nu au nici ele o viziune despre situaţia în care se află România, şi despre ce ar trebui făcut. Păpuşi electorale, menţinute în formă prin afacerile familiilor piramidale, aceşti pseudo-lideri au ajuns să transforme stupida lor luptă pentru putere drept problemă de interes naţional.
Şansele pe care le-au avut cei doi s-au consumat de mult. Prezenţa lor în prima linie pare deja de câteva mandate, într-atât s-a erodat. N-a funcţionat nimic. Relaţia lor politică n-a inclus strategii, provocări aduse mediului politic şi economic, doar deşănţate vise de mărire. De dimineaţă până seara, acest ménage à trois, care-l include când pe Traian Băsescu, când pe Ilie Sârbu, când pe Adrian Năstase, lăsând la o parte alte figuri, gen Sebastian Ghiţă, se ocupă de afişarea rufelor din garderobă. Împăcări şi suspine, un echivalent al lacrimilor de crocodil băsiste. Personaje politice care nu cunosc decât profitul personal, micile şi marile învârteli. Despre sacrificiu şi moralitate par să nici nu fi auzit, iar de întruchiparea acestor virtuţi nu e cazul. Considerând electoratul o masă de gură-cască, dacă nu cumva de proşti, cei doi papagali ai establishment-ului actual speră să treacă marele hop al alegerilor. Ceva se va întâmpla defavorabil lor, din simplul motiv că dispare pericolul reprezentat de Traian Băsescu. Nu va mai fi o campanie încărcată de referiri mondene, confruntările vor fi orientate în direcţia adevărului. Toţi, în special vârfurile, plus corupţia naturalizată, ar trebui debarcaţi. Lucru care nu ar fi imposibil, după cum pare la prima vedere. Peste două decenii de teroare a unor structuri care au gestionat feţele publice ajung. Campania electorală pentru Europa, şi pentru parlamentul României, ar trebui să fie ocupată de cei care nu au mai făcut până acum politică. Ei sunt singurii care ar avea ceva de spus şi ar avea motivaţia unei implicări. Este singurul mod de ieşire din imensul impas actual. Păstrarea aceloraşi scheme va duce indirect la aceleaşi rezultate. Aceşti politicieni nu înţeleg care le este statutul, bazându-se pe inerţia publică. Nu este nevoie de noi Dan Diaconeşti, unul ajunge, fiind o enormitate. Comunităţile ar trebui să identifice cumva alt tip de personalitate publică.
Apariţia unor noi partide, cu alţi oameni, este soluţia pentru România. Debarcarea actualilor politicieni se poate întâmpla numai printr-o înnoire reformistă a clasei politice. Klaus Johannis se vede deja expus unor presiuni tipice, subiect de tranzacţii inacceptabile. E limpede că asumarea unor răspunderi într-un sistem dominat de asemenea măscărici îl va transforma într-o altă victimă. N-ar face rău ca dl. Johannis, împreună cu susţinătorii săi, care pot fi foarte mulţi români responsabili, să se gândească la constituirea unui partid politic, după principiile statutului de drept, şi a dezvoltării economice majore. Acest partid, în acest moment, nu există. Liberalismul lui Crin Antonescu, cel care l-a detronat pe fostul preşedinte Tăriceanu – printre puţinele personaje stimabile -, este o contrafacere în toată regula. Dl. Johannis nu este Gigi Becali, aşa cum îşi imaginează, probabil, Crin Antonescu, încercând să-l livreze pieţei scandalurilor. Că un conflict fără voie se va isca între playboy-ul pretins liberal şi primarul Sibiului este o evidenţă care se anunţă prin toată tevatura numirii lui Johannis în schema guvernamentală. Primarul Sibiului pare să-şi fi asumat o intrare în politica naţională, iar dacă nu a făcut-o, acest lucru i-l va impune conjunctura. Ar fi bine să ştie, şi să se ştie, că este mult mai mult decât partidul domnului Quintus. Împreună cu câţiva liberali, chiar aduşi din cărţile de istorie adevărată, ar putea constitui partidul. Unul dintre partidele care să dea peste cap această mascaradă care distruge România. Nu-i deloc exclus ca lipsa de eleganţă şi metehnele cunoscute să fie insuportabile pentru Klaus Johannis. Dacă ar constitui un partid, cu siguranţă ar câştiga locul la Cotroceni. Ar fi acesta singurul pas, cât de cât promiţător, pentru o altă Românie.
Nu ştiu cât curaj politic are Klaus Johannis. Cred că detestă propaganda ieftină, singura care asigură succesul politic, dar de care românii s-au săturat. Ca administrator al Sibiului s-a dovedit competent, ca posibil preşedinte al României ar fi la fel. Este, probabil, printre singurele voci care ar obliga la puţin bun-simţ ieşirile publice ale unui alt primar, Sorin Oprescu. Vom avea mulţi aspiranţi la funcţia de preşedinte, ar trebui să ridice cineva ştacheta confruntărilor electorale şi rezultatul. Johannis este, deocamdată, singurul politician al momentului care poate aduce o schimbare fără traumatismele răfuielii politice.
După o jumătate de secol de rusificare şi românism împotriva românilor, un preşedinte precum Klaus Johannis ar putea reda România românilor.
